MEC „exmatriculează“ din şcoli borcanele cu broaşte în formol

Protecţia Copiilor a cerut scoaterea din şcoli a borcanelor cu formol Foto: Adriana Neagoe

Total anacronic, în unele şcoli din România, se mai pipăia scheletul uman natural şi nu cel din plastic

Urmează să se decidă dacă disecţia broaştei se mai face în realitate sau pe soft educaţional

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copiilor a sesizat MEC şi Ministerul Sănătăţii că în unele şcoli şi licee din România elevii claselor a VII-a sau a X-a de liceu sunt obligaţi să vadă, în cadrul orelor de biologie, avortonii umani ori părţi ale corpului uman – creier,  plămân – aflate în borcănaşe cu formol, precum şi să lucreze cu oase şi cranii umane când învaţă scheletul. Pe justă dreptate, apărătorii drepturilor copiilor spun că atunci când elevul pune mâna pe un craniu şi mângâie curbura arcadelor, faptul că osul respectiv nu e doar rece, ci şi că a aparţinut unei fiinţe umane, îi creează şcolarului un stres emoţional puternic, ce poate lăsa urme. Limpede că, în cazul în care un elev de clasa a VII-a vede un embrion uman mort şi pus la borcan, şocul poate fi realmente extrem măcar pentru copiii mai sensibili, dacă nu chiar şi pentru băşcăliosul clasei.

Embrioni umani, uitaţi prin laboratoare

Deşi nimeni nu se aştepta, iată că în anumite şcoli din ţară există astfel de embrioni umani, uitaţi prin cotloanele laboratoarelor de biologie şi folosiţi uneori de către un dascăl mai mult sau mai puţin conştient că experimentul ştiinţific cu care vrea să-şi înnobileze ora de predare încalcă dreptul elevului de a nu fi supus unui stres psihic şi afectiv. Tărăşenia îşi are originea în perioada comunistă, timp în care raţiunile de ordin psihologic, de drept sau religioase nu prea aveau ce căuta în şcoala românească. Educaţia materialist-ştiinţifică – tradusă la clasă – însemna să ai cât mai multe şi mai diverse  exponate, ca elevul să pipăie şi să vadă.

Din 1990 până astăzi, când s-a ivit această problemă, nimănui din MEC nu i-a trecut prin cap că în inventarul şcolilor s-ar putea afla astfel de material didactic. Iată, însă, că realitatea este alta. „Nu este vorba despre foarte multe astfel de exemple. Din situaţiile primite până acum la minister rezultă că sunt câteva şcoli, până în zece, unde mai există embrioni umani în formol. Mai numeroase sunt situaţiile «lăzilor de oase». Evident, ministerul a dat dispoziţie ca toate aceste materiale didactice să fie retrase şi distruse”, ne spune inspectorul de specialitate din MEC, domnul Traian Şaitan. Acelaşi oficial ne relatează şi cum s-a desfăşurat toată operaţiunea. Alertaţi de solicitarea ANPDC, inspectorii ministerului au solicitat verificarea realităţilor din teren şi s-a dispus retragerea materialului didactic uman. „Sincer, deşi pare de necrezut, au mai existat astfel de anomalii.

Reglementările internaţionale cereau demult scoaterea acestor materiale şi nu mi-am închipuit că ar mai fi vreun profesor care să nu ştie aceasta”, spune inspectorul. Hilar este că „relicvele” nu pot fi distruse sau retrase, pur şi simplu, ci pentru aceasta trebuie întocmit un proces-verbal, fiindcă avortonii şi oasele umane sunt obiecte din inventarul şcolilor. „Problema este rezolvată”, spune şi directorul general al învăţământului preuniversitar, Liliana Preoteasa, care insistă să precizeze că în circularele transmise în reţea privind achiziţionarea materialului didactic se explicitează ce se poate cumpăra şi de unde, pentru a nu se trezi fiecare profesor că aduce de acasă ce-i trece prin minte.

Disecţia broaştei – motiv de dezbatere etică naţională

De la această anomalie pe care ministerul jură că a rezolvat-o s-a ajuns uşor şi la solicitarea de a se interzice în şcoală orice experienţă biologică pe material viu. „Sunt glasuri, în dezbaterile legate de etica viului, care cer ca în şcoală să nu se mai facă experienţe cu nici un material viu”, spune inspectorul Şaitan. Aceeaşi etică a viului cere – există şi în România voci ale diverselor ONG-uri – să se interzică orice experiment pe organisme vii: de la frunză la râme, broaşte etc. În privinţa interzicerii acestor experienţe de laborator, MEC n-a luat încă o decizie. „Vom vedea cum vom proceda. În primul rând, experienţele pot fi înlocuite de softurile educaţionale. Trebuie să vedem şi ce se întâmplă în dezbaterea internaţională”, spune dna director general Liliana Preoteasa.

Olimpiadele internaţionale cer probe practice, dar nu se lucrează pe animale vii sau moarte

La olimpiadele internaţionale de biologie la care participă elevii de liceu din întreaga lume, una din probele concursului cu pondere egală ca şi cea teoretică este cea practică. În cadrul acestei probe elevii au de realizat sarcini de lucru ce nu vizează disecţia sau vivisecţia, ci se lucrează pe structuri sau pe preparate microscopice – secţiuni prin ţesut nervos sau muscular – realizate din plante şi animale. „În urmă cu trei ani, la proba practică s-a cerut să se lucreze pe o structură de ţesut nervos din broască. Elevii noştri s-au descurcat foarte bine”, spune inspectorul de biologie şi tot dânsul precizează că nu ştie dacă la nivel european ar exista vreo decizie tranşantă în privinţa interzicerii experimentelor de laborator de acest fel.  Rămâne de văzut dacă MEC va interzice realizarea vivisecţiilor sau a disecţiilor pe broaşte, râme etc., şi le va înlocui cu softuri educaţionale sau va lăsa la latitudinea fiecărui profesor modul în care acesta îşi realizează experienţele de biologie la clasă.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine