Nici o gradinita din Bucuresti nu l-a primit pe Alexandru

Postat la: 01.11.2006 00:00

Nici o gradinita din Bucuresti nu l-a primit pe Alexandru

Dincolo de gardul Parcului Titan se afla Centrul de copii autisti "Constantin Gorgos". In cateva salite, oameni daruiti incearca sa-i ajute sa sparga carapacea tacerii lor. Pe hol asteapta cuminti, obositi, dar neresemnati, parintii. Mama lui Alexandru (5 ani si 10 luni) explodeaza: "E foarte greu cu integrarea in societate. Toata lumea ne respinge. Psihologii ne recomanda sa ii dam la gradinite normale. Insa gradinitele ne resping. Spun ca intreaga clasa s-ar da peste cap din cauza copiilor nostri. E sansa lor sa creasca intre copii normali. I-ar trage inainte". Aici, la Centru, e salvarea lor. "La Spitalul 9, profesorul Milea s-a uitat 10 minute la Cristian si a spus: "autist". Dupa un an de mers pe la tot felul de doctori si profesori universitari, aici, pentru prima data, m-am simtit ca un parinte. Simt ca pot sa merg si eu cu troleul, cu autobuzul pe sus, ca orice om, nu sa-mi iau copilul si sa merg pe sub pamant", isi spune oful mama lui Cristian (3 ani si 4 luni). Cristian a fost normal pana la 1 an si jumatate. Incepuse si sa vorbeasca. Atunci a inceput sa aiba probleme cu dintisorii. "I-am plombat 8 dintisori, in 6 luni". Durerea l-a facut pe copil sa se retraga intr-o carapace. In urma cu un an, parintii s-au alarmat. Acum trei luni, au calcat pragul Centrului din Titan. Si, "intr-o luna s-a ameliorat cat intr-un an la ceilalti medici". Alexandru a fost nascut de mamica lui la 39 de ani, dupa 15 ani de casnicie. "S-a nascut normal, dar a luat o infectie din maternitate. A reusit sa scape. A crescut normal, dar nu vorbea. La 2 ani si 4 luni ne-am dus la doctor. Mi s-a spus ca are simptome autiste (incep sa-i curga lacrimile). "O luna de zile am plans si am urlat si am fost disperata". De atunci, mamica lui Alex face toate eforturile pentru recuperarea lui. "Medicatia ne costa 8 milioane pe luna. Bine ca avem cu ce". Alti parinti care nu au bani primesc medicamente gratuite, romanesti, si nu sunt la fel de bune. "In acest Centru am ajuns in martie 2006. Pana atunci am fost la Spitalul Obregia. Acolo ii dadeau medicatie, dar nu se lucra cu copiii, cum se face aici. A invatat sa scrie, sa picteze, in limita posibilitatilor. Aici a invatat sa spuna vocale. Tot ce spunea era «aaa�», din zori si pana noaptea". (Alex, care a iesit din salita mica de terapie, nu are stare. Se invarte pe langa mamica lui, plange un pic. Il impaca tatal, cu care incepe sa se joace cu o minge. E bucuros si plin de energie. Mai este mult de lucru. Dar e pe calea buna). Specialista in neuropsihiatrie Rodica Urziceanu clarifica fenomenul: "Nu sunt deloc rare cazurile in care diagnosticul pus de doctori este implacabil: «autism», desi de multe ori copilul are o forma mult mai usoara din spectrul autist. Parintele merge acasa, se documenteaza si afla ca autismul e irecuperabil. Nu e usor sa fii confruntat cu asa ceva. Parintele isi modifica atitudinea fata de copil, care nu mai primeste nici ce primea pana atunci, chiar cand are nevoie de mai multa grija". Autismul necesita un tratament individual. Ca sa cunosti copilul, iti trebuie timp, ore de observatie, ca sa iti dai seama ce are nevoie. Si nu exista o restitutie ad integrum. "Exista cazuri diagnosticate ca autism, care in 2 ani au dat rezultate spectaculoase si care s-au incadrat in colectivitati normale." Copiii cu dizabilitati sunt inca paria invatamantului In 1999 - 2000, Andrei Marga a dat un ordin de ministru care prevedea integrarea copiilor cu deficiente in invatamantul de masa. In ciuda acestui lucru, in Romania inca exista 28873 de elevi care invata in cele 175 de unitati scolare speciale. 17948 sunt integrati in programe de terapie logopedica, 1327 sufera de deficiente motorii si neuromotorii, 22550 au deficiente mentale si 4278 de copii au deficiente de auz si de vedere. Motivul principal pentru care aceasta problema persista este lipsa personalului specializat. Exista numai 7774 de cadre didactice care lucreaza cu acesti copii si incearca sa ii integreze. In plus, mentalitatea romaneasca este inca invechita, parintii fiind cei care, de cele mai multe ori, refuza ca propriii copii sa invete in clasa cu elevi cu dificultati. In tarile europene si in SUA, aceste probleme nu prea exista, doar copiii cu handicap sever fiind scolarizati in institutii separate.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine