"Doamne, asa de bine este sa traiesti!"

de Daniel BEFU Postat la: 08.01.2007 00:00 In urma cu sase ierni, pe cand avea doar 11 ani, la fiecare doua zile tragea de gamela plina cu mancarea de cartofi, primita pe degeaba la cantina saracilor. Era greu, mai ales in zilele geroase. Atunci, degetele inclestate pe sacosa incepeau sa-l doara. Dintr-o altfel de inclestare a acelorasi degete, a adunat in 2006, la varsta de 17 ani, cam 2.300 de euro. Fiindca Bula nu-i oricine, ci este triplu campion national si vicecampion european la box. Pe numele lui adevarat Marius Niculescu, Bula, cum e cunoscut in breasla, a inceput ca mai toti campionii, de jos de tot. Se trage dintr-o familie saraca cu 10 copii, din cartierul Colentina. Scoala nu s-a prea lipit de Bula. Dupa ce-a ramas 2 ani la rand, a zis ca invatatul nu-i de el. Vazand ca pierde vremea pe maidanul dintre blocuri, un prieten i-a zis, in gluma: "Varu-meu e antrenor la box. Daca vrei, vorbesc sa mergi la el, la sala". S-a dus. La primul antrenament, i-a placut mult cand maestrul i-a dat o ciocolata. "Cum eram mic si n-aveam multa minte, mi-am zis: "Aaa, ma duc si maine sa vad ce-mi da". Si-asa a inceput totul. "Ca era un suc, o bomboana, un bon de masa sau o friptura, mereu primeam ceva de la maestrul Napoleon, daca trageam tare". Dupa cateva luni, prin cartier i se zicea boxerul: "Ma mandream. Nu cred ca e vreunul in sala care sa nu sufere de box la inceput. Baietii din jur spuneau: «Ba, lasati-l in pace, ca e la box si va bate»". Golaneala nu s-a lipit de el, in schimb a continuat cu boxul. "Sincer sa fiu, nu aveam ce face acasa, unde vedeam doar neajunsuri si amaraciune. Am hotarat ca e mai bine sa merg la sala si sa trag de mine. Asa au inceput sa vina primele rezultate. Dupa un meci, doua castigate, nu-mi mai venea mie sa pierd. Era orgoliul meu". In schimb, acasa, mama sa nu privea cu ochi buni treaba cu boxul. "Odata a venit la sala si i-a zis maestrului ca ea nu vrea un derbedeu la usa si i-a cerut sa nu ma mai primeasca". Antrenorul a inceput s-o ameteasca cu vorbe mari: "Marius e-o tanara speranta� cu stofa de campion". Asa ca femeia s-a intors in hotararea ei, si atunci cand Marius a venit la ea plangand, spunandu-i ca maestrul Nap l-a batut, l-a injurat si i-a zis ca este taran si ca el nu mai merge la box, femeia l-a sfatuit sa mearga inainte. "Mama mi-a luat rucsacul cu echipamentul, l-a aruncat pe scari si mi-a zis: «Pana la 10 seara, sa nu te prind in casa. Sa mergi la sala. Du-te, ca maestrul nu-i om rau. A gresit si el, dar iti vrea binele»". Antrenamentele au fost dure. "Ne omoram la sala. Prin bataie, m-am obisnuit cu pumnii si am invatat box". Pe la 14 ani, a ratat titlul. Prima sclipire a avut-o in luna urmatoare, cand, la un turneu fara valoare, l-a facut knock down pe campionul national. "Mi-am zis ca, daca l-am invins pe campionul Romaniei, inseamna ca sunt bun". In 2005 a iesit pentru prima data campion national la cadeti. Premiul cel mare a fost insa locul in lotul national. Insemna ca a scapat de foame. In 2006 a luat de doua ori titlul, si la Cadeti, si la Juniori, iar la Europene a reusit sa ajunga vice. "Doar ca la Mondiale am cam dat-o in bara, cand am ratat un loc pe podium. Maestrul era acasa si nu stia ce se-ntamplase. I-am zis: "Maestre, va rog frumos sa ma iertati, am pierdut". Antrenorul i-a spus: "N-are nimic, tata, mai avem un an. Mai ai o sansa, la juniori". Acasa, saracia era mare: ai lui si-au vandut apartamentul si-acuma stau la tara, un frate-i la parnaie, ca a pornit pe cai gresite. Cand a-ncercat sa afle de ce, i s-a raspuns doar: "Nu trebuie sa stii tu, ca esti copil." Din acelasi motiv, n-a aflat decat acum o luna ca mama are o tumoare la creier si-i pe duca, desi antrenoru-l minte ca o sa fie bine. Opt luni pe an, cat e la lot, Marius se tine la scuteala de greul de acasa. Dar nici la lot nu sta pe roze: "Inainte de campionat a trebuit sa slabesc de la 60 la 51 de kg. Nu mancam, nu beam apa si dadeam cate doua kile jos la un singur antrenament. Vroiam sa ma dau batut, apoi imi ziceam ca, daca nu fac box, ce voi face? Scoala nu am, ma intorc acasa la saracie, sa ma apuc sa sparg, sa fur?". Bucuria cea mai mare a lui Marius este ca, de cand cu lotul, a vazut vreo 25 de tari, unele doar din mersul autobuzului, altele mai pe-ndelete, din care intotdeauna aduce ceva si pentru cei de-acasa. "Anul asta am fost in Maroc, la Casablanca. Am facut baie in ocean. Am inchiriat scutere si ne-am plimbat. Simteam in mine o copilarie pe care ai mei n-au putut sa mi-o ofere. Doamne, asa de bine este sa traiesti!".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine