Reportaj la "Sfântul Sava"

„Religia e inviolatoare“

Colegiul „Sfântul Sava”. Cu catalogul şi Biblia în mână, profesorul de religie Ţuţu Tiberiu dă să intre la oră, la clasa a IX-a. Sala de clasă e goală. Pe coridor zăreşte trei dintre elevi, fugari întârziaţi, şi-i apostrofează uluit: „Da, unde-s restul?”. Tăcere, bâlbe: „Ăăă...doamna dirigintă nu mai e”. Profu' negru de necaz: „Nu înţeleg o chestie, doamna dirigintă nu e, dar unde sunteţi voi?”. Ca să aibă ce arăta „musafirilor” de la Gândul, Ţuţu Tiberiu decalează orarul unei clase de a X-a. Ora începe. Odată rostită rugăciunea, copiii se aşază în bănci şi profesorul tună de la catedră cu o voce de bas: „Ne aflăm după cum bine ştiţi în Postul Paştelui. E perioada în care noi încercăm să recomemorăm tot ceea ce am făcut rău în viaţa noastră... Aş vrea să ştiu ce poate reprezenta spovedania pentru voi?”. O fată cu părul vâlvoi: „Te eliberezi, că nu poţi să ştergi păcatul, ca şi cum n-ar fi”. Profu' : „Şi ce senzaţie aveţi voi imediat după spovedanie?”.

Eleva: „Mai uşori spiritual”. Profu' completează: „Şi trupeşte. Îngerii sunt nemateriali şi sunt uşori şi plutesc, iar dacă sufletul nostru pluteşte, şi trupul nostru este pur”. Apoi le vorbeşte despre rolul preotului la spovedanie: „Exact cum la o curte domnească vrei să intri la împărat şi mai întâi trebuie să ajungi la cel ce duce vestea la împărat şi acela să meargă să-l întrebe pe împărat dacă vrea să te primească sau nu, exact la fel este preotul în faţa lui Dumnezeu”. Apoi le-a vorbit despre împărtăşanie: „În momentul în care ne împărtăşim, noi îl purtăm pe Hristos în noi, ceea ce ar trebui să facă să fim cu mult mai multă luare aminte când mergem să servim ceva la un bar, la o discotecă, să ne gândim oare Dumnezeu cel ce este cu mine acum se şi împărtăşeşte de lucrurile din jurul meu? Îi este şi bine cu mine?”. Tinerii au auzit apoi cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Toate sunt bune, dar nu toate sunt de folos. Credeţi că e util să faceţi ceva inutil pentru voi? Zi-mi, exprimă-te”.

Eleva ciufulită: „Aşa e cu materiile inutile pe care le facem la şcoală”. Profesorul sare în apărarea disciplinelor şcolare: „Nu cred că o să te simţi în largul tău să ajungi mai târziu la o întâlnire ceva mai fastuoasă şi să vezi că fiecare vorbeşte câte ceva, câte un subiect, că are cultură generală şi tu stai retras într-un colţ nu pentru că nu ai fi în stare să deschizi gura, ci pentru că nu ştii. Şi atunci ce faci?”. „Evit locurile în care se vorbeşte de hidrocarburi aromatice”. Ora capătă un iz de filosofie religioasă, când profesorul arată cu degetul spre un ceas nefuncţional agăţat pe perete: „Hai să ieşim din această stare de tăcere. De ce crezi tu că este util ca acest ceas din spatele tău să nu funcţioneze?”. „Să facem economie de energie ca să salvăm Planeta?”.

„Nu. Vă aflaţi într-un laborator de muzică şi de religie, or, plăcerea ascultării muzicii prin trăire sufletească vă face pe voi să înţelegeţi că timpul se opreşte în loc. Simbolul acelui ceas este timpul statornic. De fiecare dată când intraţi în acest laborator, e 9,05. Ştiaţi că poate aici, atât la orele de muzică şi la cele de religie timpul vostru e limitat. În cele 50 de minute pe care le trăiţi în fiecare săptămână la orele de religie, trăiţi veşnic”. Un pletos slăbuţ, uşor de confundat cu o fată, exprimă sentimentele faţă de oră ale întregii clase: „E relaxantă, e inviolatoare”.

Citiţi în ediţia de astăzi şi:

Ministerul reintroduce istoria, dar renunţă la logică şi la o oră de limbă străină

4-5% dintre elevii de cult ortodox nu frecventează cursurile

Cum arată ora de religie la care ministrul Educaţiei nu vrea să renunţe

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine