Silviu - baiatul care nu exista, fiindca nu are acte

Postat la: 14.12.2006 00:00

Silviu - baiatul care nu exista, fiindca nu are acte

Monica Nedef, directoarea DGASPC Sector 2, institutia responsabila de rezolvarea cazului lui Silviu, s-a prefacut initial ca nu stie cine este Costea Silviu. Brusc insa memoria i-a revenit: "Problema lui Silviu nu este chiar atat de mare". Cand a aflat ca ne-am intalnit cu baietelul care este intr-o situatie jalnica, ne-a spus ca exista un dosar gros pe numele lui, dar ca nu poate furniza nici o informatie despre acest caz, deoarece "sunt confidentiale si aveti nevoie de acord de la primarie". Certificat de nastere, buletin, acte de studii, pasaport, certificat de buna sau rea purtare de la politie, diplome de absolvire, certificat de casatorie, acte de proprietate, certificat de deces sau mostenire sunt "unelte" create spre a-l ajuta pe om sa razbata in jungla sociala. Cu cat ai mai putine, cu atat esti mai putin viabil si vizibil in societate. In cazul lui Silviu (16 ani), lucrurile sunt mai simple: n-are acte deloc, iar viata-l pedepseste cu asprime pentru asta. Nascut pe 10 februarie 1990, a prins revolutia in burta mamei sale, pe atunci in varsta de 16 ani. Instinctele materne au parasit-o repede pe proaspata mamica, care l-a parasit cand avea un an, lasandu-l in grija bunicii sale. "Cand sa fac 4 ani, a venit mama si m-a luat la ea, o saptamana. Bunica a auzit zvonuri ca mama are de gand sa ma vanda si a venit de m-a luat de acolo". A doua zi, in fata casei bunicii lui Silviu, a oprit o masina de italieni. Au intrat in casa peste femeie si au vrut sa ia copilul, fiindca platisera pentru el. "Au sarit unchii mei, i-au batut si dupa aia au plecat, ca bunica vroia sa-i duca la politie". Din acel moment, Silviu a disparut din acte. Cand mama sa l-a vandut, le-a dat italienilor si certificatul de nastere, si acordul pentru adoptie. Italienii au indeplinit toate formalitatile de adoptie si, cand au vazut ca nu-l pot lua pe Silviu, "au luat un alt copil roman, pe actele lui Silviu. Nu stim nici macar cine-i copilul ala. Din punctul lor de vedere, n-au nici o problema. Pe vremea aia, copiii erau livrati paravion. Parintii adoptivi nici macar nu vizitau copilul. Doar se uitau la poze si spuneau: «Asta ne place, cand il primim?»", explica Teodora Bertzi, sefa Oficiului Roman pentru Adoptii, mecanismul prin care in locul lui Silviu a plecat in Italia, pe actele sale, altcineva. Silviu, desi locuieste la aceeasi adresa de cand se stie, fiindca nu apare in nici un act al statului, nu a avut parte niciodata de drepturile garantate fiecarui copil din aceasta tara. "La 6 ani, o matusa a vrut sa ma dea la scoala. Acolo ne-au refuzat, zicand ca nu exist, fiindca nu am certificat de nastere. Eram mic si nu stiam care-i problema. Pe mine m-a pacalit matusa-mea. Nu a vrut sa-mi zica ca eu nu am dreptul sa merg la scoala, sa nu ma raneasca. Cand o intrebam, imi spunea ca sunt prea mic, ca o sa ma dea cand o sa ma fac mai mare. In timp ce pe alti copii de seama mea ii duceau parintii de mana la scoala, eu stateam pe strada si ma jucam". La 8 ani, a pasit pentru prima oara pragul unei scoli. Nu una obisnuita, ci scoala de box a clubului Dinamo. Acolo si-a gasit si mama, si tata in cei doi antrenori, maistrul Aliuta si maistrul Nap, cum le zice. "De cand am venit la box, a fost altfel. Sunt ca niste parinti. M-au ajutat cu tot ce a fost posibil: haine, mancare". Maistrul Nap isi aminteste: "Era rahitic. Uneori, la antrenamente, imi spunea: «Nu mai pot, maestre, ma ia ameteala»". Il luam, il puneam sa manance cu japca, sa se-ngrase un pic. Era foarte talentat, dar era firav. Usor, usor, a pus carne pe el si cu antrenamente a reusit sa iasa campion national, la 13 ani". Pe la 12-13 ani, "o alta matusa a auzit ca exista o scoala «Salvati Copiii», la care m-ar putea primi". Asa a fost. Acum, la aproape 17 ani, este in clasa a IV-a. La scoala merge de 3 ori pe saptamana, iar dupa-amiaza e la antrenament. Cand chiuleste, merge la sala si de doua ori pe zi. Antrenorul ii da 50% sanse de reusita si 50% sanse sa se piarda. "Majoritatea o iau pe cai gresite la varsta asta. Putini rezista tentatiilor si trag tare ca sa faca performanta. Restul ajung bodyguarzi la discoteca, la restaurante, peste tot. Se foloseste lumea de ei, sunt bagati la inaintare". Silviu e copilul sarac lipit, care imparte aceeasi curte insalubra cu W.C. de tara, cu inca douazeci si ceva de veri, matusi si nepoti si care doarme in aceeasi camera cu bunica sa de 80 de ani, care aduce banii in casa (pensia ei de 270 de lei). In jurul lui vede cum multi dintre fostii prieteni fura, se drogheaza sau se baga in scandaluri. Stie ca boxul si "Salvati Copiii" au fost sansa lui pana acum. Silviu mai crede inca intr-o minune, de cand Andreea Marin, zana surprizelor, isi construieste vila pe aceeasi strada. Ce va urma, nimeni nu stie. Un lucru e insa sigur. Silviu se loveste incontinuu de aceeasi absurda bariera care i-a taiat dreptul la alocatie, la scoala sau la doctori si nu i-a permis sa participe la competitii internationale, fiindca nu-si putea lua pasaportul. Procesul pentru anularea adoptiei treneaza de 2 ani de zile, pentru ca cei de la DGASPC Sector 2 si Politia se implica mai mult de forma, dupa cum spune presedinta ORA, Teodora Bertzi: "Familia de italieni nu raspunde la citatii. Politia ar trebui sa-si faca treaba si sa clarifice acest lucru, sa se mearga pe filiera sa vada cine e copilul care e acolo si cine sunt cei care s-au ocupat de asta, chiar daca e posibil ca fapta sa fi fost prescrisa. Cei de la politie si cei de la directie ar trebui sa ia taurul de coarne".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine