Stand-up comedy – plăteşti ca să fii făcut să râzi

Stand-up comedy – plăteşti ca să fii făcut să râzi

Trupa Deko (Costel, Vio şi Teo) adună sute de persoane la spectacolele lor

Nimic nu e spus la întâmplare: stand-up nu înseamnă improvizaţie

V ineri seară. Dacă nu ai fost inspirat să rezervi o masă în Cafe Deko nu mai ai şanse să găseşti vreun loc. La 21,30, totul e plin. Până şi scaunele incomode de la bar sunt ocupate. În cea mai mare parte, sunt tineri pe la 20, 20 şi ceva de ani. Au un aer degajat, liber. La 22,00, deja e îngrămădeală. Toată lumea este aşezată pe la mese, lumina e palidă, fumul te amorţeşte. Să înceapă odată, îţi repeţi! Ai chef să râzi! Muzica e dată, pentru câteva secunde, mai tare, scena se luminează, publicul se potoleşte.

 Pe scenă urcă Vio. Înalt, cu un aer paşnic, ne asigură, binevoitor, că, dacă suntem obosiţi, o să ne anunţe el când trebuie să râdem. Râdem. Povesteşte, mirat, despre magazinul non-stop Flamingo. Te miri şi tu: cui i se năzăreşte să cumpere electronice la 3 dimineaţa? Alt subiect: ştirile de la ora 5: „Nu ştiu cine a fost omorât cu 30 de lovituri de cuţit. Păi trebuie să aibă răbdare ăştia: 13, 14, 15... De-aia îi şi prinde poliţia!” Gata. Simţi că atmosfera s-a destins.

Povestiri amuzante despre viaţa de zi cu zi

După vreo jumătate de oră, urcă pe scenă Costel. E cu totul altfel: mititel, vioi, te aştepţi oricând să facă o năzbâtie. Începe să povestească, haios, despre cum se întâmplă să joci cărţi cu cineva care ştie alte reguli. „Cum, voi, la şeptică, tăiaţi cu 7!? Eu ştiam cu 9...“, imaginează el un dialog, cu intonaţie perfectă. Te bufneşte râsul. Lumea se distrează copios. Râzi şi când povesteşte despre cum, atunci când zici un banc, se trezeşte cineva să spună finalul. Şi asta ţi s-a întâmplat. Ultimul, pe scenă, urcă Teo. Pare mai dur, mai direct.

Spune că s-a îmbătat şi ne avertizează că va fi o seară foarte porcoasă. Pentru vreo 20 de minute, aşa e. Nimeni nu pare jenat. Lumea se distrează, parcă, şi mai mult. Povesteşte căutând, parcă, înţelegere, despre cum era cu prietena la munte şi un fluture a intrat în bucătărie şi ea, speriată, i-a zis să îl prindă.

După ce l-a omorât, prietena spune, supărată: „Cuuum?! L-ai omorât?!“ Te uiţi în jur: băieţi râzând zgomotos, fetele sunt un pic stingherite. „De ce ţi se spune să fii bărbat numai când trebuie să faci chestii neplăcute? De ce nu se spune să fii bărbat când a mai rămas o bucată de tort? «Cine e bărbat, să mai mănânce o porţie?»“, se întreabă Teo, spre final.

Deko simt presiunea publicului

„Oare ei chiar au trăit întâm­plările pe care le poves­tesc?”, te întrebi. Nu contează. Scopul e altul: să facă publicul să râdă. Ce se întâmplă când publicul nu reacţionează? „Treci la urmă­toarea glumă. Nu ai cum să te apuci să o explici”, ne spune Teo.  Momentele sunt toate pre­gă­tite dinainte: „Ideea că un spec­tacol de stand-up e impro­vizaţie e total greşită. Ai un material vechi, bun, pe care te bazezi, la care mai adaugi material nou.” Băieţii îşi „testează” textele, înainte, unul pe celălalt. S-au apucat de stand-up prin 2004, din întâmplare. Pasiunea i-a făcut să continue. Teo a terminat ASE-ul („cu silă“, spune el), Vio s-a lăsat de facultate, Costel e student în anul 5 la Automatică dar, cum scena pare făcută pentru el, a dat şi la Actorie, unde e în anul III.

La început, era un joc fără miză. Acum, e pasiune, dar şi meserie. Simt, deja, presiunea din partea publicului. Ce îţi trebuie, ca să urci pe scenă, la stand-up? „Să ai curaj. Sunt, însă, oameni foarte amuzanţi, care acolo clachează. Sunt şi oameni care au curajul să se urce pe scenă, dar nu ştiu ce vor să facă acolo şi aberează sinistru”, crede Teo. Nu e cazul lor. Ei deja tră­iesc din asta şi continuă să se distreze. „Băieţii sunt printre puţinii care mă fac să râd, în ţară”, spune Teo.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine