Un sărut „ilegal“ s-a transformat în marea iubire

Un sărut „ilegal“ s-a transformat în marea iubire

S-au jignit, s-au certat, s-au împăcat, dar, mai presus de toate, au simţit că nu pot unul fără celălalt

Cu toate că au greşit, acum sunt împreună şi au încredere în viitor

Ne-am cunoscut întâmplător la Paris acum 6 ani. Aşa ne place să ne reamintim de primul pas. Eram într-un schimb de experienţă cu liceul pentru două săptămâni, la Rouen, Franţa. Eu aveam 17 ani, iar ea aproape 16. În Paris, la Versailles, ne-am plimbat împreună prin grădini. Cred că acolo a fost primul semn. Se auzea o muzică barocă, ceva ce-ţi dădea senzaţia de curte veche din perioada de glorie a castelului. Într-un Mc Donald’s, o ţigăncuşă româncă mi-a cerut un euro, ca să-mi «trăiască fata».

Noaptea, la hotel, am căutat camera ei, am intrat şi, imediat ce s-a făcut linişte, am sărutat-o. Era un sărut furat, o ilegalitate, pentru că ea avea un prieten acasă. În avion ne-am propus ca totul să se termine când aterizam în Bucureşti. Părea posibil. Doar că, atunci când ne-am despărţit,  am simţit că nu e în regulă. A urmat Paştele. Nu eram hotărâţi în nici o direcţie. Mi-a spus să fac ce vreau şi atunci, într-un moment de linişte, am sărutat-o! Un laitmotiv care a rămas în relaţia noastră a fost răspunsul ei: «Eşti plauzibil!»”

Ruptura

După o lună eram prieteni, ne întâlneam pe holurile liceului, profesorii ne făceau cu ochiul, iubirea dintre noi era cum nu poate fi o relaţie mai dulce. După 7 luni, ea a ales să plece pentru clasa a X-a în SUA, cu un program. A fost extrem de greu. Telefonul era prea scump, distanţa prea mare, internetul nu era atât de accesibil, iar fusul orar s-a dovedit a fi cea mai mare problemă. A avut o experienţă extrem de urâtă acolo, condiţiile, oamenii. S-a întors vie, cu 10 kg în plus şi cu un psihic care nici astăzi nu e total eliberat de cele acumulate acolo.

Când am plecat la Bucureşti, la facultate, mi-a dat o cutie de poze şi promisiuni. Prin al doilea an, de Crăciun, fără nici o explicaţie, mi-a spus că nu mai poate continua. Nu eram siguri de noi, motiv pentru care, aproape un an, am fost rătăciţi, ne întâlneam pe ascuns, ne înşelam amândoi „prietenii“.

Mi-a dat întâlnire peste un an, timp în care am stabilit embargou total în comunicarea noastră. Am crezut că pot să mă refugiez în braţele altcuiva. 

Reîntâlnire sau o nouă despărţire?

Într-o altă toamnă, ne-am reîntâlnit. Întâlnirea a fost foarte emoţionantă pentru amândoi, dar noi nu eram împăcaţi sufleteşte. Trăiam unul pentru celălalt şi, în acelaşi timp, ne distrugeam reciproc, puţin câte puţin. Între timp a intrat la facultate, la arhitectură. Am continuat să ne iubim şi să ne urâm. Când ea era anul II şi eu anul III, am hotărât să punem punct definitiv, eram amândoi distruşi. Eu am plecat în Belgia, cu bursă. Paradoxal, distanţa făcea totuşi să simţim şi mai mult urgenţa de a fi împreună.

Eu îi făceam rău, dar nu a luat nici hotărârea să ne despărţim, nici să rămânem împreună. La dracu’! Am mers total greşit!!! Am lovit-o mai tare ca oricând! Am înşelat-o! Ideea e că suntem de aproape şase ani împreună, ne-am jignit, ne-am certat, ne-am înşelat. O iubesc mai mult decât oricând şi sunt extrem de hotărât să fac imposibilul pentru a o recuceri, pentru a-i cere mâna şi pentru a ne întemeia o familie. Ea e viaţa mea, aveam 17 ani când am cunoscut-o şi acum am aproape 23.

Happy-end

Încerc să-i recâştig încre­derea, vreau să aibă din nou încredere în ea, în oameni.  Mă iubeşte orbeşte şi nelimitat. Poate ar fi trebuit să fie mai simplu. După tot ce a fost, sunt fericit astăzi. E prima toamnă în care nu ne mai jucăm. Suntem convinşi că ceea ce facem e bine. Am emoţii şi uneori mă stăpânesc cu greu să nu o cer în căsătorie. Mi-ar spune oricând da, dar ştiu că încă nu e refăcută. Mă bucur de realitate şi cel mai mult îmi doresc să ucid monştrii trecutului, astfel încât să ne bucurăm împreună. Ai încredere că suntem pe drumul cel bun. Te iubesc”. LU

“În braţele ei mă pierd întotdeauna, mâna ei caldă în părul meu mă face să simt că Raiul e pe pământ şi eu sunt în el.”

Opinie

Fata ar trebui să decidă

„O poveste pe cât de tristă, pe atât de frumoasă. Aş îndrăzni să sper că vor rămâne împreună, dacă ţinem cont de hotărârea lui şi de cât de mult susţine că o iubeşte. Dar, dacă ne gândim la egoismul său şi la imposibilitatea de a se fi maturizat mai devreme, pentru a evita toate aceste probleme, balanţa înclină, inevitabil, în jos. Rămâne la latitudinea fetei să decidă dacă merită să continue. Păcat că au greşit atât unul faţă de altul, copilăria lor le scuză însă greşelile. De acum au şansa de a dovedi cât se iubesc”  (Nona Liviu)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine