Vacanta karatistilor pentru 100 de copii din Bucuresti

Postat la: 31.08.2006 00:00 Peste o suta de copii din Bucuresti, cu varste intre 5 si 16 ani, au parte in fiecare an de vacante de poveste. Responsabilul? Sensei Mihai Ioghen 4 dani WSKF, care coordoneaza trei sali de karate in licee din capitala. In perioadele de vacanta, maestrul de karate se transforma in conducator de expeditii, in lungul si in latul tarii. "Eu am copii buni la sala. Insa cand ies afara, in natura, sunt vulnerabili. Bucurestiul este plin de capcane si de tentatii. Cea mai mare temere a mea a fost cu drogurile. Am vrut sa le ofer activitati ca sa nu aiba timp sa se gandeasca la prostii. Asa s-au nascut excursiile noastre prin tara". "Stilul de arte martiale pe care il practicam este Shoto-Kan, care, in traducere, inseamna «Ramuri de brad in bataia vantului». Poate de aceea cei din clubul nostru iubesc asa de mult muntele". "Nu ai destule vorbe sa descrii ce simti la un antrenament de karate facut sus, pe culme. Te lupti cu vantul, simti mirosul de fan inflorit si de jur imprejur esti stapan peste orizont. Satele si oamenii raman mici, undeva, departe in vale". La fiecare iesire, exerseaza cu copiii elemente de alpinism. Juniori de 6 ani, care nici nu stiu sa scrie, fac coborari pe tiroliana, ca eroii din "Misiune Imposibila". Din reteta nu lipsesc nici rapelul, escalada sau traversarea "prapastiilor" pe corzi semielastice. Intotdeauna hamurile si castile de protectie sunt la datorie. Urmeaza activitati demne de Winnetou, cand copiii invata sa manuiasca arcuri sau instrumente exotice, precum sarbacanul, care, ne explica seful aventurierilor, " este o arma de vanatoare a indienilor, ca un tub prin care sufli sageti scurte. Un fel de teava cu gornete pentru ucis animale. Noi insa exersam doar la tinta. Sub forma de concursuri". Pentru niste voinici astfel antrenati, nu poate lipsi suprema aventura: "Impartiti pe echipe, copiii pornesc sa vaneze comori. Treaba e serioasa. Au de descifrat tot felul de indicii si sunt intr-o continua intrecere, fiindca daca nu esti atent pot sa castige ceilalti. Iar premiul nu-i o gluma, fiindca e vorba de dulciuri sau alte bogatii". Cei mai temerari au proba de traseu, cand trebuie sa se orienteze cu busola. "Dar nu chiar totul este treaba de poveste. Mergem in drumetii, am fost la Piatra Craiului si la Pestera Ursilor, unde s-a turnat filmul Ciresarii. Undeva in drumul nostru se afla o casa, unde poposeam in fiecare an, cand urcam spre pestera. Proprietarii ne vand roti de cas afumat, pe care le taiem triunghiuri si le rontaim pe drum ca niste soricei". La pensiunea ardelenilor, copiii invata tehnicile de supravietuire in caz de incendiu, inundatii sau cutremure. "Cand vine cutremurul te bagi sub masa, nu fugi pe scari si mori ca Toma Caragiu la cutremurul din 1977. Invatam tehnici de baza, care sunt folositoare". Cum toate au o limita, Senseiul stie cand trebuie sa se opreasca pentru a frana o minirevolta. E vremea discotecii sau a filmului de seara. Insa vacanta de vara e lunga si "copiii au nevoie si de aerul de mare". Urmeaza rasarituri, apusuri, antrenamente pe plaja sau in apa marii si foarte multa balaceala. " O minunatie" a fost pentru aventurieri si turul manastirilor din Moldova. "Am vizitat Cetatea Neamtului, unde s-a luptat Stefan, si nu aveam cum sa ratam casa din Humulesti a lui Nica. La Gura Humorului am stat la un batran ce se apropia de suta, a carui casa avea 302 ani. Acolo am inteles cat de primitori sunt romanii". Nici iernile nu se lasa mai prejos. "Cum se da drumul la patinoar, hop si noi in weekend. Uneori mai dam o fuga la salina, la Slanic Prahova. Facem antrenamente in mina sau ne dam cu rolele. Elevii clubului meu de karate au invatat sa-si pretuiasca timpul liber. Acum suntem o gasca, care face tot felul de prostii bune! Eu sunt sigur de ei, ei au independenta pe care si-o doresc, dar cu care stiu ce sa faca", isi incheie Senseiul destainuirea. (D.S.)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine