Dramatic Cum trăieşte Zoltan Kelemen, sportivul cu un ochi de sticlă

Campionul la patinaj: „Noroc că îmi trimite mama bani de acasă“

Legitimat la Sport Club Miercurea-Ciuc, sportivul de 23 de ani primeşte o indemnizaţie de numai 500 de lei pe lună şi, ca să aibă bani de buzunar, îi cere mamei sale

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Campionul la patinaj: „Noroc că îmi trimite mama bani de acasă“

Zoltan Kelemen, campionul României la patinaj artistic, este sportivul despre care s-a scris foarte mult în urmă cu câteva luni, atunci când s-a aflat că s-a calificat la Jocurile Olimpice, deşi are un ochi de sticlă. Lumea a fost impresionată de povestea patinatorului de 23 de ani, dar viaţa lui nu s-a schimbat deloc şi nu o duce mai bine.

"Era de aşteptat. Pentru oameni a fost doar o poveste senzaţională de care au uitat repede. Degeaba scrie în ziar, că nu interesează pe nimeni", a spus, ieri, Zoltan, care adaugă că nu îşi doreşte mai mulţi bani, ci doar şansa de a se pregăti împreună cu antrenorul său, Cornel Gheorghe, cel care l-a dus atât de departe . "Ideal ar fi să putem să mergem mai des în străinătate ca să ne pregătim. Asta e tot ce îmi doresc: condiţii omeneşti. Pentru că, spre exemplu, dacă eu nu mergeam două luni în America înainte de concursul de calificare, în niciun caz nu ajungeam la Olimpiadă. Nu ai cum să faci asta într-un sport care necesită continuitate şi antrenament intens", a spus Kelemen, care crede că ar putea face multe pentru sportul românesc dacă ar fi ajutat: "Nu s-a schimbat nimic în ceea ce priveşte condiţiile de pregătire. E chiar mai prost. Dar asta e situaţia. Eu m-am obişnuit cu ea. Noi ne antrenăm în Bucureşti şi Miercurea-Ciuc pentru că nu avem bani să mergem în străinătate. Mai facem câte un stagiu de câteva săptămâni în America sau în Germania, dar destul de rar. Dacă am face asta des, aş avea şi eu rezultate mult mai bune".

Mai mult, pentru că nu sunt bani Kelemen, nu participă la toate concursurile la care ar trebui, dar el s-a obişnuit şi cu această problemă. "Federaţia ne plăteşte participarea la concursuri, dar acum, spre exemplu, trebuie să renunţăm la un concurs pentru că nu avem bani. Nu există interes pentru patinaj, aşa că nu sunt nici bani", explică Zoltan, care spune că patinajul rămâne pentru el doar o pasiune şi că niciodată nu-şi va asigura traiul dintr-o carieră de patinator amator.

"În niciun caz nu se poate trăi din patinaj. Eu fac asta din pasiune fără să mă gândesc la vreun câştig. Ca să trăiesc, îmi plăteşte federaţia cazarea şi masa şi îmi mai trimite mama bani de cheltuială. La 23 de ani, mă ţine mama pe banii ei. Şi mai am de la Sport Club Miercurea-Ciuc o indemnizaţie de 500 de lei pe lună pe care îi primesc după două luni. Cu banii ăştia trăiesc eu, dar îmi place prea mult patinajul ca să renunţ".