Cum fug fetele de acasă ca să joace rugby sau să boxeze

Cum fug fetele de acasă ca să joace rugby sau să boxeze

România are, deja, o naţională de rugby feminin şi câteva campioane mondiale şi europene în box

Rugbyul, boxul sau halterele au fost, pentru zeci şi zeci de ani, sporturi dedicate în exclusivitate bărbaţilor, poate şi pentru că duritatea este principala lor caracteristică. În ultimii ani, însă, din ce în ce mai multe fete vor să demonstreze că pot fi egale bărbaţilor, nu numai la mentalitate sau din punct de vedere intelectual, ci şi din punct de vedere fizic.

În România, rugbyul feminin, spre exemplu, a prins foarte repede şi ne putem lăuda că avem, deja, echipă naţională. Ana-Maria Mandric este managerul acestei echipe, recomandată fiind de cei zece ani în care a jucat rugby: "Ca jucătoare de rugby, şi practic de zece ani acest sport, nu pot să spun că am avut parte de accidentări care să mă facă să regret că am ales acest sport.

Dar, când vine vorba despre fete şi despre rugby, este adevărat că părinţii lor se gândesc la accidentări şi sunt reticenţi. Dar, să fim serioşi, te poţi lovi la fel de bine la şcoală, sau să mergi pe stradă şi să-ţi rupi un picior. Sunt de acord că rugbyul este un sport dur, că fetele se mai accidentează, dar eu cred, şi puteţi să le întrebaţi şi pe ele, că rugbyul le ajută mult în viaţă".

Părinţii de fete, reticenţi în privinţa rugbyului

Şi dacă părinţii sunt atenţi cu viaţa sportivă a copiilor şi, de multe ori, decid în locul lor ce sport li s-ar potrivi, în ceea ce le priveşte pe fete, în relaţia cu rugbyul, lucrurile nu stau deloc aşa.

"Fetele vin singure la rugby, niciodată nu le aduc părinţii. Dimpotrivă. După ce se antrenează o săptămână-două şi se pune problema unui meci sau a unei deplasări, avem mari probleme, certuri cu părinţii", spune Ana-Maria, care recunoaşte că doar o treime din fetele care vin să vadă cum este rugbyul ajung să-l şi practice.

"Din trei fete care încearcă una rămâne şi joacă. Dar contează mult şi câte vin. Că, dacă vin zece prietene bune, atunci rămân cinci. Este un sport de echipă şi contează mult acest spirit. Din punct de vedere al vârstei nu sunt foarte mari restricţii. Un copil de trei ani poate foarte bine să înveţe rugby. Nu o să facă placaje, evident, dar îi dai un balon şi capătă dexteritate". Şi, dacă părinţii sunt convinşi că rugbyul este un sport periculos, puteţi fi siguri că aceeaşi părere o au şi despre box. "Este foarte greu să găseşti fete care să facă box", spune Gheorghe Vlad, antrenorul secţiei de box de la Clubul Sportiv Muscel Câmpulung, "pentru că niciun părinte nu vine cu fata de mână să o învăţăm noi să se bată. Toţi au impresia că este un sport periculos, că fetele se accidentează, aşa că evită acest sport.

Din fericire, noi am reuşit să-i facem pe părinţi să înţeleagă că la noi la club punem accentul pe şcoală, nu pe box. Abia după ce se ocupă de şcoală, pe fetele mai pline de energie, care au curaj, şi vor să facă un sport, le educăm şi le pregătim pentru box", spune unul dintre cei mai buni antrenori de box din România care se consideră un norocos pentru că are de unde alege. "Noi avem noroc pentru că boxul este reprezentativ pentru oraşul Muscel, avem atât de mulţi campioni şi medaliaţi la băieţi încât foarte multe fete îşi doresc să boxeze. Am fost primii pe ţară de câteva ori, la fete, s-a creat o emulaţie, şi acum avem de unde alege, mai ales că suntem ajutaţi şi de Liceul naţional cu program de educaţie fizică şi sport, unde am găsit foarte multă înţelegere din partea cadrelor didactice".

Fizic, pentru că nu este un sport chiar uşor, boxul poate fi practicat de fete doar de la vârsta de 13 ani "pentru că, mai devreme, calcifierea oaselor nu le permite să facă un sport. Oricum, să ştiţi că nu este atât de dur pe cât se pare. Nu am avut nici o accidentare serioasă de când fetele fac box, iar abandonurile sunt mult mai puţine în boxul feminin, comparativ cu cel masculin".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine