Cum se transformă fotbalistul de porţelan într-unul de oţel

Pentru a nu deveni jucători prea fragili, juniorii îşi întăresc articulaţiile

Accidentările frecvente sunt o problemă pe care o au mulţi dintre fotbaliştii români, porecliţi "jucători de porţelan". Specialiştii pun această problemă pe seama alimentaţiei necorespunzătoare şi a antrenamentelor incorecte din copilărie

Chivu, Mirel Rădoi şi mulţi alţi fotbalişti români s-au remarcat prin tehnică, determinare sau inteligenţă în joc. Ca majoritatea fotbaliştilor de la noi, însă, au fost denumiţi "jucători de porţelan" pentru că se accidentează foarte des şi foarte uşor. Alimentaţia necorespunzătoare şi antrenamentele axate mai mult pe lucrul cu mingea şi mai puţin pe dezvoltarea fizică sunt cauzele pe care specialiştii le arată ori de câte ori se vorbeşte de "fragilitatea" jucătorilor noştri. Şcolile de fotbal nou înfiinţate, însă, caută să preîntâmpine aceste vechi metehne şi le acordă copiilor care abia se apucă de fotbal acelaşi tratament ca şi unui jucător profesionist. Cezar Varjac, kinetoterapeut la o importantă şcoală de fotbal din Craiova, spune că alimentaţia şi antrenametele juniorilor sunt monitorizate foarte atent.

"Un junior trebuie să aibă masa foarte consistentă în proteine, vitamine şi lactate. Este mult mai sănătos pentru un sportiv dacă poate asimila pe cale naturală vitamine şi calciu, decât în cazul în care acestea s-ar administra pe cale orală. Sportivii trebuie să aibă o alimentaţie cât mai uşoară, dar să fie şi consistentă în acelaşi timp. Meniul unei zile are 3000 - 3500 calorii la un sportiv cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani. Este foarte important ca un sportiv să-şi ia vitaminele, mineralele, calciul, proteinele din alimentaţia naturală. După cum am observat în ultimul timp, din cauza substanţelor şi a suplimentelor administrate pe cale orală s-au întâmplat foarte multe accidente", spune Cezar Varjac, adăugând că, în cazul în care se recurge totuşi la suplimente, trebuie să se ţină cont de vârsta, înălţimea şi greutatea sportivului pentru a avea efectul optim.

Cum se întăresc articulaţiile

Pe lângă alimentaţia corectă, antrenamentele trebuie să asigure o încălzire corectă a corpului, pentru a se evita accidentările şi să aibă ca scop şi dezvoltarea acelor muşchi care îl ajută cel mai mult pe un fotbalist. "La un fotbalist cele mai importante grupe musculare sunt ischiogambierii, cvadricepsul, muşchiul croitor, muşchii inghinali, muşchii spatelui, bicepsul, tricepsul, pectoralii. Aceste grupe musculare ajută un fotbalist în pregătirea fizică şi în buna dezvoltare a celor patru calităţi motrice de bază, viteza, rezistenţa, forţa şi îndemânarea.

Pentru ca un sportiv să poată fi apt din punct de vedere medical când ajunge să atingă marea performanţă este foarte important să se facă o pregătire fizică adecvată vârstei şi să se insiste foarte mult pe exerciţiile de mobilitate articulară şi exerciţiile de stretching", spune Cezar Varjac, adăugând că nu este indicat ca la vârste fragede copiii să facă antrenament pe terenuri tari gen bitum, zgură sau beton. "Mai târziu pot avea probleme articulare, la nivelul ligamentelor - vezi Mirel Radoi. Din păcate, în România, în momentul de faţă, majoritatea cluburilor nu pot asigura condiţiile necesare performanţei la nivel de copii şi juniori".

Recuperarea medicală

Cezar Varjac spune că recuperarea medicală după accidentări trebuie făcută cu cea mai mare grijă, pentru că tot viitorul ca sportiv al copilului depinde de asta. "Spre exemplu, dacă este un sportiv şi suferă o entorsă de gleznă, recuperarea se face în 3 - 4 zile sau chiar mai puţin, însă, dacă sportivul se află la prima entorsă de gleznă, atunci trebuie gipsată, deoarece este echivalentul unei fracturi şi pentru o mai bună consolidare a ţesutului cartilaginos se foloseşte gips. Dacă ne referim la dureri de spate, în zona lombară, acestea se pot recupera prin fizioterapie - curenţi diadinamici, ultrasunete" mai spune Cezar Varjac.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine