8 comentarii 53 afișări

Dreptul copiilor la sport e grav afectat în România. Ce poate face un copil fără părinţi cu dare de mână

de Dan RADU Postat la: 10.01.2010 21:30 Ultima actualizare: 10.01.2010 21:35

Sorana Cârstea se numără printre sportivii ai căror părinţi au avut o contribuţie importantă în cariera lor /// Foto: Reuters/David Gray

Dreptul copiilor la sport este grav afectat în România. Bazele sportive sunt puţine şi greu accesibile. Echipamentul, hrana şi drumurile la competiţii trebuie şi ele plătite. În lipsa unui părinte care să investească bani şi timp, performanţa în sport devine aproape imposibilă pentru un tânăr

Cel mai bine clasată jucătoare română de tenis a momentului, Sorana Cârstea, nu ar fi ajuns niciodată unde este fără sprijinul părinţilor. A avut norocul să se nască într-o familie bogată. La cinci ani avea antrenorul ei personal, iar la şase ani, tatăl ei îi construia un teren de tenis în curte pentru a se putea antrena. Părinţii care nu pot investi atât de mulţi bani în educaţia sportivă a copiilor lor sunt nevoiţi să investească mult timp.
Bazele sportive sunt puţine, iar drumul până la cele existente lung. Ion Şerban, un fost antrenor de tenis, spune că plăteşte cu dragă inimă abonamentele la baschet şi tenis pentru copiii săi. "Plătesc un milion de lei pe lună de copil, iar la tenis plătim 100 de euro de copil pe lună, cu antrenamente de trei ori pe săptămână. Plătesc cu dragă inimă aceşti bani.

Eu am fost antrenor de tenis şi consider că sportul este una dintre cele mai înalte forme de educaţie câtă vreme se face pentru a determina un copil să iubească sportul. Sportul este o formă de educaţie, de apropiere între oameni, este o minunăţie", spune Ion Şerban. Pentru asta, însă, trebuie să alerge de dimineaţa până seara. "Cel mai dificil lucru, când vrei să-ţi dai copilul la sport, este că nu găseşti o bază sportivă aproape. Tot timpul trebuie să fie cineva lângă el, să-l ducă, să-l aducă. Baze sportive, din nefericire, nu prea mai sunt în Bucureşti.

Cele ce erau în oraş au devenit business imobiliar, aşa că trebuie să alergi foarte mult. Un părinte trebuie să alerge de dimineaţă până seara ca să se ocupe de ei. Este regretabil că eu nu văd din partea autorităţilor o preocupare pentru ceea ce se numeşte sport.

La noi lumea nici nu este conştientă de importanţa sportului în viaţa unui copil. Noi am investit în tot felul de chestii, dar în bazele sportive deloc. Au fost desfiinţate şi alea puţine care erau. Dacă statul nu consideră că sportul este important, scuzaţi-mă, avem de-a face cu dobitoci", mai spune Ion Şerban.

"Statul nu ne ajută, ne jupoaie pielea"

Nici măcar fotbalul nu mai este un sport uşor accesibil pentru un copil. Preşedintele Academiei de Fotbal "Gică Hagi", Paul Peniu, spune că doar copiii cu un potenţial foarte ridicat au şansa de a juca la un club de juniori fără ca părinţii să plătească pentru asta. Cine nu arată însă calităţi excepţionale încă de mic trebuie să aibă părinţi dispuşi să investească.

"La vârstele mici de la 7-9 ani părinţii plătesc o taxă lunară care acoperă costurile echipamentului în special. Copiii primesc două rânduri de echipament, bocanci, trening, şort, apărători, fes etc. De la vârsta de 10 ani, se despart în două; este o grupă cu jucători cu potenţial foarte ridicat, unde părinţii nu mai plătesc nimic, şi o altă grupă unde părinţii continuă să plătească", spune Paul Peniu, adăugând că pentru copiii foarte buni, dar care provin din familii sărace mai plăteşte uneori şi Fundaţia "Gheorghe Hagi".

Din partea statului însă nu există niciun ajutor. "În afară de faptul că ne jupoaie pielea de pe noi şi ne taxează şi aerul pe care îl respirăm, nu există un sprijin de la stat. În tot bugetul României nu s-a pronunţat niciodată cuvântul sport. Ei vor o naţie sănătoasă, dar vor să se ocupe altcineva de treaba asta", spune Paul Peniu.

Şcolile celebre, precum cea a lui Gică Hagi sau cea a lui Gică Popescu, sunt, oricum, o excepţie.

În regiunile din ţară unde nu există astfel de centre, condiţiile sunt mult mai vitrege. "În cazul fotbalului, majoritatea cluburilor nu oferă decât cadrul de a se efectua câte două, trei antrenamente pe săptămână.

ontribuţia părintelui? În mod cert, în actele contabile nu cred că apare o taxă perceputăde la copii, dar în realitate nu sunt sigur cum stau lucrurile", spune Paul Peniu, care nu vede un viitor prea bun.

"Noi ce facem, facem cu un număr foarte restrâns de copii. Au dispărut foarte multe baze. Încet, încet copiii încep să facă orice altceva în loc de sport".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
sport
,copii
,echipament
,părinţi
,investiţii
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

8 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 danradule 10.01.2010 21:52

Si in America e la fel, bai d'obitoc incet la minte. Pana si campionii olimpici isi cauta singuri sponsori. Statul nu da un ban. Daca ai valoare, ai sponsori. Da' ce sa sti tu bai danradule tembel si neumblat in lume.

 
#2 giurgiuvean 11.01.2010 07:05

Unul din putinele stadioane (daca nu chiar singurul) ale municipiului GIURGIU - fostul A.S, Olimpia - ce a apartinut fostei Fabrici de zahar Giurgiu, a fost luat prin frauda de catre un securist notoriu PANA GHEORGHE. Dupa 89, acest individ a pus mana ilegal (arzand arhiva fostei fabrici) pe cladirea sus-mentionatei Fabrici de zahar, a stadionului, a mai multor cladiri si terenuri (inclusiv ce apartineau Armatei).
In timp ce citeam articolul imi aminteam cum era inainte de 89 pe acel stadion: meciuri de fotbal in fiecare duminica, cenaclul Flacara, cross, tot felul de manifestari sportive si culturale. Aveam toti copiii si tinerii orasului Giurgiu acces la stadion oricand! Azi, e proprietatea (ilegala) a securistului mafiot Pana G.! Desigur, ca nu mai are nimeni din popor acces acolo! Cum vreti sa aiba Romania un popor sanatos cand un astfel de caz e doar un exemplu de cosmar postdecembrist intre multe altele?!
E oare normal ca un singur individ (ca om nu pot sa-l numesc) sa aiba in folosinta un asemena activ care ar trebui sa fie folosit in interes public?! A incercat sa-si faca universitate (UNITEH), dar n-a reusit pt. ca nu i-a fost acreditata, pana la urma.
E mana-n mana cu cei de la Primarie, Prefectura, cu militia si securitatea. Oare chiar nu doriti sa faceti niste investigatii sanatoase sa iasa odata ADEVARUL la lumina?!

 
#3 tudor 11.01.2010 08:08

sa invete si sa emigreze. sau doar sa emigreze, pentru ca tara nu da doi bani pe ei. valea!

 
#4 litty 11.01.2010 10:31

copii nici macar in curtile scolilor,acolo unde noi mai puteam juca un fotbal sau baschet,nu mai pot intra,acestea fiind incuiate in weekenduri,sau seara.Ce sa mai spun de cluburi,acolo unde este necesara o taxa pentru a avea copilul la un sport...

 
#5 PMS 11.01.2010 11:02

VEZI MISCAREASOCIALISTA.RO

 
#6 arion 11.01.2010 15:58

pina in urma cu ceva ani gaseai diverse terenuri de zgura,asfalt,iarba unde tinerii se puteau duce sa faca sport,in ultima vreme toate ``s-au privatizat`` ,multe devenind sintetice chiar in curtea si pe terenul unor scoli generale,unde nu vezi elevi jucand fotbal numai niste malaci grasosi si batrini,deschideti terenuri gratis pentru tineret,altfel ajungem o natie de bolnavi!

 
#7 dr. jivago 11.01.2010 16:05

asta-i una din cauzele pentru care romanii sunt un popor din ce in ce mai bolnav. bolile cardio-vasculare vor "exploda" cand generatiile "mcdonald's" vor ajunge la 40-50 de ani.

 
#8 drepturile copilului? 7.02.2010 10:36

Copiii sunt in grija parintilor si atat.Autoritatile au pe hartie ceva indatoriri,dar de fapt nu exista o implicare reala.In ceea ce priveste incalcarea drepturilor copilului la sport am exemple nenumarate.Copilul meu face inot de la 6 ani.Are acum 12 si suntem an de an pusi in fata unor situatii care par de netrecut.Piedici diverse apar tocmai din partea celor care ar trebui sa fie incantati ca exista copii care doresc sa practice acest soprt.Intrebari de genul "ce performanta fac copiii astia?" din partea unui fost soprtiv de performanta sau diferente care se fac intre copii daca practica sport in cadrul cluburilor de stat sau particulare mi se par incalcari ale drepturilor copilului.Ce sa mai spun despre faptul ca sportivii nu au bazine?Ca incep activitatea dupa care se inchid bazinele sau mai stiu eu ce alte evenimente se intampla si copiii renunta tocmai cand erau in prag de afirmare,la juniorat de exemplu.Cunosc atatea" tragedii 'le-as spune si totusi nu-i inteleg pe parintii care din diverse motive nu-si indeamna copiii sa faca sport.Pentru copilul meu practicarea inotului este benefica din toate punctele de vedere.E mai comod sa privesti la televizor sau sa citesti presa si sa spui ca e greu sa faci sport in Romnia.O implicare mai mare din partea parintilor cu copii la varsta afirmarii sportive ar duce la responsabilizarea autoritatilor.Si pentru cei din institutiile statului,faptul ca ar exista doritori,oameni care sa-i puna la treaba poate ca i-ar responsabiliza.Nu prea inteleg de ce, dar asa se intampla cu cei ce lucreaza la stat.Mentalitatile se schimba greu si lozinca "timpul trece leafa merge" ar trebui sa fi pierit demult.Din pacate....
Si revenind de unde am plecat ,numarul bazinelor din Bucuresti,cred ca acest fapt este o incalcare grava a drepturilor copilului la sport.A sti sa inoti pentru copii face parte din educatie.In alte tari aceasta se invata in scoli.La noi chiar daca vrei, nu prea ai unde.Si daca inoata afara si chiar daca dovedesc ca vor, copiii din Bucuresti vor avea acum portile inchise si la singurul bazin de dimensiuni olimpice din capitala tarii.De ce?Pentru ca se antreneza la cluburi private.Ori mergi la stat si ingrosi randurile "la stat" ori pastrezi medaliile si diplomele de pana acum si le admiri pana la batranete!Altele nu vei mai avea cum sa castigi!Asta se intampla in capitala unei tari care a semnat conventii privind drepturile copiluiui.Adica ce daca tu,copilul ai dreptul sa practici inot(de exemplu) la orice club vrei?Practica-l, dar nu ai unde!Cam asa suna in traducere un singur drept din cele multe pe care le are copilul meu.Sau ce daca, ai castigat tu locul I si multe alte premii ,Primaria ii premiaza doar pe copiii care fac inot la stat.Nu conteaza ca ai inotat in acelasi bazin murdar,cu apa rece sau afara atunci cand ploua.Nu conteaza ca premiile le-ai luat inotand pe unul din cele 8 culoare ale aceluiasi bazin alaturi de copiii de la cluburi de stat.Noi primaria,STATUL adica premiem doar cluburile de stat.As vrea ca vreun adult sa-i explice toate astea copilului meu.A existat un om,un sportiv bineinteles care a incercat sa repare aceasta eroare,premiindu-l personal pe fiul meu.As fi vrut sa spun lumii intregi asta, dar din pacate nu am acordul lui.As vrea ca organizatiile pentru drepturile copilului sa-si faca astfel treaba incat sa nu mai existe situtii de acest gen.Dar cum sa fac asta?Va rog daca stiti cum sa ma ajutati ,daca aveti speranta ca in Romania vor merge lucrurile vreodata, ajutati copiii sa se simta egali!Sa aiba sanse egale de dezvoltare si practicarea sportului sa nu depinda prea mult de cati bani au parintii in buzunar.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa