Gigi Becali despre centenarul FRF: „Ce? 400.000 de euro e mult pentru FRF? Dacă nu se dădeau banii ăştia, zicea lumea că suntem săracii săracilor”

8 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 12.05.2009 17:05

• Raspunde

În această seară, de la ora 19.30, Federaţia Română de Fotbal organizează la Palatul Parlamentului un dineu oficial, în cinstea oaspeţilor de peste hotare, invitaţi să sărbătorească la Bucureşti „Centenarul FRF”.

 

#2 lol 12.05.2009 17:05

• Raspunde

si care-i problema? nu suntem saracii saracilor? :))

 

#3 @lol 12.05.2009 17:19

• Raspunde

noi da, ei nu

 

#4 balonu' e rotund 12.05.2009 18:04

• Raspunde

da e mult pentru ce scop au. mai bine mai puneau 600.000 si invitau argentina sau brazilia pentru un demonstrativ. asa ar fi corect sa fie sarbatorit centenarul, cu un meci de lux. asa ii cheltuim pe somon si fripturici...pacat.

 

#5 nik 12.05.2009 18:26

• Raspunde

BRE "MERCENA" ! LUMEA AR FI ZIS CA AU BUN SIMTZ ! [CE NU E CAZU] TZINAND CONT DE CONTEXT SI VREMURI.

 

#6 mircea 12.05.2009 19:07

• Raspunde

fotbal mediocru,condus de manelisti *******,ma k pe *** ,becali,sandu,si ala,militianu cu ochii scosi...fost senator prm,adica dragomir....din ce in ce mai multi romani nu se mai uita la meciurile lor...pe bune

 

#7 dumnezeu 12.05.2009 19:38

• Raspunde

o excelenta radiografie a romaniei ultimului secol : - când te gândesti la infinitatea universului creat si sustinut de dumnezeu si la infima paranteza în timp pe care o reprezinta viata omului, nu poti sa nu te miri si sa nu te întrebi cum de reuseste omul sa înghesuie într-o asa mica paranteza atât de multa prostie ! - - - - m-am nascut si traiesc în mijlocul unui popor pe care-l iubesc, dar din cauza caruia sufar cu fiecare zi care trece tot mai mult. unii s-au aventurat sa numeasca tara aceasta „gradina edenului”... oare? dar oamenii? ma doare organic încapatânarea stupida cu care unii români se straduiesc sa reinventeze prostia. este teribil de adevarat ca maturizarea omului presupune un timp îndelungat, dar pentru unii intervalul acesta de timp necesar este atât de mare încât atunci când ajung la adevarata maturitate nu o mai pot folosi din cauza biologicei senilitati... - - ne straduim de douazeci de ani sa împacam si capra si varza (a se citi comunismul si capitalismul) si nu ne dam seama ca singurul rezultat posibil nu poate fi decât hidoasa societate româneasca de astazi! o societate în care identitatea individului român este data de exponenti pripasiti pe alte meleaguri, în cautarea unui el-dorado „instant”, precum cafeaua solubila, cu deosebirea ca nu pui apa calda, ci „pui mâna”! am ajuns sa nu ne mai reprezinte un brâncusi, enescu, zamfir sau, de ce nu, wurmbrand, ci te miri ce individ pentru care ora de dirigentie (în cazul în care a ajuns pâna acolo!) era doar un prilej de înca o tigara în ceea ce numim impropriu si astazi în scoli „grup sanitar.” - - - n-am reusit în douazeci de ani sa descoperim un sistem educational coerent care sa dea speranta macar pentru generatiile viitoare, dar am importat cu o graba sinucigasa-cultural telenovela, exportând în schimb maneaua. cum am ajuns aici? - - în primul rând, am pacatuit si continuam sa pacatuim în aceasta „gradina a edenului”, împotriva lui dumnezeu si împotriva oamenilor, straduindu-ne sa ne acoperim în mod inutil „goliciunea” sufleteasca si morala. când comunismul a patruns în acest colt de lume, a stiut diabolic de bine ca primul bastion care trebuie atacat este satul, de aceea cea mai ampla actiune a constituit-o „marea colectivizare” (eu o numesc si astazi „marea depersonalizare”)! nu era vorba aici doar de confiscarea pamânturilor si gospodariilor, cât mai ales de confiscarea identitatii fundamentale a poporului român. - -- - când blaga spunea ca „vesnicia s-a nascut la sat” sunt absolut convins ca nu s-a gândit doar la latura temporala! nicaieri n-am simtit o mai profunda si mai dulce contopire cu dumnezeirea ca la sat. si nu doar pentru ca natura este... naturala, „la ea acasa”, ci si pentru ca spiritualitatea poate fi „respirata” la fiecare pas... când ati fost ultima data într-o duminica la sat? m-as bucura sa stiu ca a fost un sat de prin maramures, bucovina sau apuseni, altfel... linistea de dimineata, pâlcurile de sateni îmbracati de sarbatoare (ei, da! la sat duminica e înca o sarbatoare!) si îndreptându-se agale spre biserica (indiferent de denominatiune!) ca într-un fel de ritual ce face parte din însasi fiinta taranului, mirosul florilor de tot soiul care îti da parca o idee despre ce poate sa însemne raiul . .. - - toate acestea s-a straduit comunismul sa le distruga sau macar sa le perverteasca, construind caricaturi de blocuri ce n-au facut decât sa înlocuiasca mirosul natural al grajdurilor cu cel al canalizarilor facute doar pâna la coltul ulitei si casa taraneasca prin celulele de beton armat. asta ca sa-i fie clar românului ca puscaria pândeste la colt, daca ar avea ceva de comentat ! - - - - daca pe vremuri taranul se bucura sa aiba cât mai multi urmasi, „fii si fiice”, ca-n scriptura, care sa-i fie ajutor de nadejde în gospodarie, odata cu colectivizarea si îndoctrinarea, simtind ca satul îsi pierde identitatea si utilitatea, taranul nostru s-a gândit ca mai bine sa-si trimita copiii „la oras”, acolo unde scoala nu te învata doar sa citesti si sa socotesti, dar îti dadea si o diploma cu care, eventual, te puteai întoarce chiar „inginer la colectiva”. ajuns acolo, rupt de tot ceea ce însemna „vesnicia satului”, strain si înstrainat continuu de tot ce putea însemna „acasa”, îndoctrinat sistematic de materialismul dialectic predat de profesori „fabricati” de o societate ce se voia dezvoltata multilateral, dar care nega tocmai „înaltimea si adâncimea” de care vorbeste scriptura, (caci adevaratii dascali putrezeau deja prin închisori!), copilul, prizonier într-un internat cu „pedagogi”, majoritatea adusi parca direct din „experimentul pitesti”, se ofileste încet-încet, devenind un soi de hibrid neidentificat, nici taran, nici orasean. nostalgia dupa „paradisul pierdut” îl determina sa-si „tapeteze&rdquo ; peretii cu „rapiri din serai”, sa-si încropeasca o mica gradina de zarzavat în spatele blocului în care s-a mutat prin grija partidului în care a fost înrolat si sa-si puna duminica pe pervazul ferestrei casetofonul cu muzica populara ce-i aduce aminte de hora din sat, în timp ce el îsi îneaca amarul si dorul în sticlele ce-i dau mai apoi curajul sa-si „disciplineze româneste” nevasta. - - -- pe nesimtite, în societatea tot mai „multilateral sub-dezvoltata”, puiul nostru de taran se transforma tot mai mult într-un „taranoi”, urmasii lui de astazi fiind cei care, consumând cu frenezie maneaua (un alt hibrid hidos!) si telenovela, pun serios umarul la parvenirea urmasilor lui raj kapoor de pe meleagurile noastre... sesizând oportunitatea singulara pe care o ofera „mânia proletara”, ce face legea în coltul de rai devenit între timp un adevarat iad, „taranoiul” se civilizeaza în ritm fortat, devine activist de nadejde, beneficiind din plin de avantajele proaspetei „aristocratii muncitoresti”, care facea inconstienta caz de originea sanatoasa în care sanatatea putea fi orice altceva decât spiritualitate! copiii lui cresc cu cheia apartamentului la gât în loc de talisman, se calca pe picioare la admiterea în facultati, ca si când daca „n-ai facultate, n-ai parte” si devin astazi parlamentari „de nadejde”, vanghelizati dar niciodata dispusi sa fie evanghelizati, caci religia e, nu-i asa, „opiul popoarelor”! - - în tot acest timp, batrânii s-au stins plânsi fariseic doar de poeti paunescieni si de „taranoii&rdquo ; care nu mai au de unde sa-si aduca porcul taiat, pe care, dupa ce-l vor fi mâncat într-o saptamâna, se vor duce sa-l „rezolve” de sarbatori prin sectiile de urgenta ale spitalelor. batrânii au murit cu credinta ca dumnezeu va face totusi dreptate în lumea asta întoarsa cu susul în jos... si dumnezeu a facut-o, lasând-o „în voia mintii ei blestemate”, în care problema nu mai e atât de mult criza în care a intrat pâna la urma, ci „crizatii” care-i asigura perpetuarea si apropierea de judecata finala !- - - iar cei care au putut supravietui morii vremurilor „noi”, nefacând compromisuri în relatia lor cu dumnezeul vesniciei, vor vedea în sfârsit ca pcr (pile, cunostinte, relatii), indiferent de metamorfoze ce tin doar de initiale, este într-adevar partidul care a creat o societate cu adevarat noua, ale carei initiale sunt doar trei, dar diferite... i.a.d.- - - înca mai e timp, înca mai e har si poate ca n-ar strica sa mergem din când în când într-un pelerinaj la sat, unde sa ne mai umplem plamânii spirituali cu cate o predica a unui predicator scolit mai mult la scoala lui dumnezeu si mai putin în „master in divinity”, pentru ca apoi sa venim înapoi in cutiile noastre de beton pregatiti sa votam cu constiinta ca stapânirea e totusi dupa „rânduiala lui dumnezeu” si ca daca este asa, singura noastra preocupare ar trebui sa fie ca macar cinstea si corectitudinea sa-i caracterizeze! asta daca ne este greu mai apoi sa ne si rugam pentru ei ! - - altfel, dupa cum „somnul ratiunii naste monstri ”, vom descoperi ca acelasi lucru il va face si „somnul natiunii”. daca n-a facut-o deja si daca nu cumva ne place sa vedem tara asta, candva „colt de rai”, murind incet intre parantezele deschise acum mai bine de o jumatate de secol ! - si pana ce tara asta nu va descoperi ca nu exista „colt de rai” fara dumnezeu, nu va afla nici ca parantezele le-a pus chiar „sarpele cel vechi”, vechea problema a omenirii de la eden încoace si nici ca exista cineva care i-a zdrobit capul pentru ca noi sa mai avem nadejde !

 

#8 MONI 13.05.2009 14:33

• Raspunde

VA EXPLICAT DL BECALI SI ASTA CU FRF-U C-AM ASA SI E

 

Vezi toate »