|
CONFRUNTARE Într-o ţară unde o treime din cetăţeni sunt internauţi
Facebook şi Twitter – „armele“ revoluţiei de la Teheran
de Bogdan MUNTEANU | 17 IUNIE 2009
În ciuda încercărilor regimului Ahmadinejad de a bloca siteuri de legături sociale, a bruia emisia prin satelit a unor televiziuni străine şi a întrerupe transmiterea de SMS-uri, nu s-a putut împiedica ieşirea a 300.000 de oameni pe străzi
Protestatarii îşi transmit informaţiile de la un computer la altul creându-şi reţele paralele (sneakernet) care să evite cenzura
Tinerii reuşesc să trişeze interdicţiile regimului Ahmadinejad Foto: Reuters
Sute de mii de iranieni protestează împotriva presupuselor fraude prin care Mahmud Ahmadinejad a mai câştigat un mandat prezidenţial, iar regimul acestuia încearcă din răsputeri să înăbuşe o revoluţie născută în lumea virtuală. Simpla reprimare a manifestaţiilor nu mai este suficientă, fără blocarea accesului la comunicaţii moderne, graţie cărora mii de tineri se pot mobiliza în câteva minute şi imagini „interzise” ajung să facă înconjurul planetei.
După ce regimul de la Teheran a interzis accesul presei străine şi după ce a bruiat (cu echipamente costisitoare, posibil procurate chiar din SUA) emisiile în persană ale BBC şi Vocea Americii, totul trebuia să fie „sub control”.
Blocarea accesului pe siteuri ale oponenţilor şi oprirea schimbului de mesaje text prin reţelele de telefonie mobilă ar fi trebuit să fie măsuri suficiente pentru a preîntâmpina revoltele. Totuşi, mecanismele de cenzură instituite încă din 2005-2007, când Ahmadinejad a încercat să-i reducă la tăcere pe primii bloggeri critici la adresa lui, nu au putut să prevadă impactul uriaş al Facebook şi Twitter. Aceste portaluri care oferă şansa a milioane de internauţi din lume să îşi creeze propriile reţele sociale, născute în 2004, respectiv 2006, în dormitoarele unor studenţi americani, s-au dovedit imposibil de controlat de către regimul de la Teheran.
Deşi blocarea accesului pe paginile în limba farsi ale Facebook s-a încercat încă din timpul campaniei electorale, Mir Hossein Mousavi (liderul opoziţiei) a strâns 48.000 de fani, în timp ce Ahmadinejad avea numai 2.615 pe pagina sa.
Toţi fanii lui Mousavi s-au mobilizat rapid când Ahmadinejad şi-a anunţat deja victoria la numai două ore de la închiderea urnelor şi nu la trei zile după, cum a fost obiceiul la celelalte scrutine prezidenţiale.
Sneakernet-ul – internetul „de avarie“ al protestatarilor
Pentru că internetul în sine este un „pericol”, încă din vara lui 2008, regimul de la Teheran a decis limitarea vitezei conexiunilor la 128 kilobiţi pe secundă. În ultimele zile, accesul a fost suprimat complet în unele zone ale ţării, astfel că protestatarii nu au mai putut profita de informaţiile rapide prin Twitter – sistem de microblogging, în care mesaje de 140 caractere pot fi trimise către computere sau telefoane mobile.
Soluţia pentru a evita restricţionarea conexiunilor este aşa-numit-ul sneakernet, adică transferul de informaţii digitale între computere prin transportarea fizică a suporturilor media (dischete, CD-uri, memory stick-uri, hard disk-uri externe). Fişierele se distribuie apoi de la un utilizator la altul. În acest fel, un computer supravegheat de autorităţi nu este deschis decât pentru puţină vreme.
Simultan, bloggerii din Iran pot intra pe internet prin intermediul unor servere (proxy) situate în altă ţară, în timp ce pe Twitter sunt transmise mesaje pentru a induce în eroare autorităţile, utilizatorii fiind îndemnaţi să transmite anumite adrese de servere în afara conturilor Twitter publice.
Se pregăteşte Rusia de o revoluţie similară?
În contextul numeroaselor zvonuri din ultima vreme, cum că în Rusia sunt posibile revolte sociale, pe fondul recesiunii economice, un investitor rus, Digital Sky Technologies (DST) a cumpărat 1,96% din acţiunile Facebook.
În schimbul a 200 milioane dolari, DST va permite Facebook extinderea serverelor sale în afara SUA, în condiţiile în care firma rusă este principalul furnizor de internet din Rusia şi spaţiul fost sovietic, unde acoperă circa 70% din piaţă.
|