Cristian ANDREI
Andrei Luca POPESCU
21928 vizualizări 13 feb 2014

Colegiul CNSAS a decis, în urma verificării unor noi dosare, că preşedintele Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea.

''(...) Astfel, domnului Băsescu Traian, fiul lui Dumitru şi al Elenei, născut la data de 04.11.1951, în Basarabi, jud. Constanţa, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii'', se arată în hotărârea CNSAS.

CITEŞTE HOTĂRÂREA INTEGRALĂ AICI

Decizia a fost luată în unanimitate de către membrii Colegiului CNSAS.

Hotărârea CNSAS reconfirmă decizia anterioară dată de Colegiu, în 2006, privind necolaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.

În nota CNSAS sunt prezentate detalii din două note informative scrise de Traian Băsescu la Securitate, în calitate de reprezentant al NAVROM în Belgia şi Olanda, cu reşedinţa la Anvers. Pe 6 iulie 1988, Băsescu descria într-o notă la Securitate cum a negociat cu reprezentantul unei firme (G.), care deţinea monopol pe furnizarea de piese de schimb, dar şi de ţigări, băuturi alcoolice sau alimente pentru navele româneşti, menţinerea relaţiei comerciale, încercând însă eliminarea acestui monopol.

În cursul acestor negocieri, Băsescu descrie cum a refuzat o şpagă de 30.000 de franci belgieni (aproximativ 1.000 de dolari) şi mobilarea gratuită a garsonierei în care stătea cu chirie, la Anvers. El are grijă să informeze partidul că, în ciuda faptului că i-a lăsat de înţeles patronului de firmă că va apela la serviciile sale dacă va dori să îşi schimbe mobilierul, a făcut acest lucru doar din politeţe şi că "nu va simţi această nevoie".

"Pe data de 11.05.1988, am fost invitat la un restaurant de dl. R - directorul (şi proprietarul firmei G.). Dl. R. mi-a făcut o amplă prezentare a relaţiilor vechi ale firmei sale cu NAVROM, exprimându-şi dorinţa continuării relaţiilor şi solicitându-mi în acelaşi timp exclusivitatea pentru firma sa, a aprovizionării cu piese şi echipamente (urmărea eliminarea firmei N.), sens în care se arăta dispus a face investiţii pentru stocarea unor importante cantităţi de piese. M-am arătat foarte rezervat în posibilitatea acordării exclusivităţii aprovizionării şi nu am făcut un secret din faptul că începusem deja tatonări cu mulţi alţi furnizori din Belgia, Anglia, Franţa, Olanda şi RFG. Faţă de această poziţie, dl. R a fost extrem de sceptic asupra acceptării de către furnizori a sistemului nostru de plată. În final, dl. R mi-a oferit <ca sprijin total dezinteresat> suma de 30.000 Bfr pe care i-am refuzat în modul cel mai politicos, precum şi posibilitatea de a apela la firma G., dacă doresc să înlocuiesc mobilierul din locuinţa închiriată, cu un mobilier nou, mai funcţional şi modern. L-am <asigurat> că voi apela la el dacă voi dori să schimb mobilierul. (Vă informez că în mod cert nu voi simţi această nevoie, iar dacă voi schimba locuinţa, ca urmare a necesităţilor de spaţiu şi condiţii de confort minime, o voi face în baza drepturilor legale aprobate de DTN)", scria Traian Băsescu în nota informativă.

Băsescu descrie relaţia comercială a NAVROM cu firma G. propunând ca această firmă să nu fie îndepărtată "brutal" din relaţia comercială cu NAVROM, ci "menţinerea sa la periferia relaţiilor noastre de afaceri în Anvers, astfel ca la momentul potrivit să putem negocia eficient reducerea preţurilor la piesele şi materialele stocate de această firmă şi care ne sunt necesare".

Pe scurt, NAVROM era în oarecare măsură captivă în relaţia comercială cu G. Firma respectivă dispunea de un stoc foarte mare de piese pentru navele mai vechi de 10 ani, care nu se mai fabricau, explica Băsescu. Firma profita de acest fapt şi vindea celelalte piese noi la preţuri foarte mari (diferenţe de 1.600-2.000 de dolari) faţă de alte firme.

Totuşi, Băsescu remarcă în notă că firma G. oferea ţigările, băuturile alcoolice şi alimentele la preţurile cele mai mici de pe piaţă. Firma profita în impunerea acestui monopol şi de faptul că, atunci când o navă NAVROM avea nevoie de o piesă de schimb, era reţinută în port de autorităţile belgiene, astfel căse afla în nevoie. O altă componentă a acestei relaţii comerciale era că doar firma G. şi încă o firmă acceptau un anumit sistem de plată utilizat de NAVROM, alţi furnizori refuzându-l.

Citește și: