Clarice DINU
Clarice DINU
4221 vizualizări 31 iul 2017

Numărul copiilor „pierduţi” în drum spre clasa pregătitoare reiese dintr-un calcul simplu. În acest moment, în România, sunt în plată 195.179 de alocaţii de stat pentru copiii născuţi în perioada 1 septembrie 2010-1 septembrie 2011, adică exact acei copiii care ar fi trebuit să înceapă şcoala în septembrie, potrivit datelor furnizate Gândul  de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

Cum legea permite, aproape 29.815 au fost şcolarizaţi în ciclul 2016-2017, împlinind vârsta de şase ani în intervalul septembrie-decembrie 2016, potrivit datelor publice ale Ministerului Educaţiei. Dacă îi scădem din socoteală şi pe cei 124.413 copii înscrişi acum, care împlinesc şase ani până la 1 septembrie,  rezultă o diferenţă de 40.951 de copii care nu se regăsesc în cataloage la clasa pregătitoare. 

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, nu pare alarmat de situaţie. „Nu ştiu cum arată statistica, dacă era obligaţia să se înscrie în clasa pregătitoare. Ştim că prin lege este obligativitate de anumite vârste să intre în clasa pregătitoare. Pot fi părinţi care au uitat să facă această înscriere. Evident la data de 11 septembrie vom şti cu exactitate câţi dintre cei născuţi sunt înscrişi în clasa pregătitoare”, a declarat el corespondentului Gândul.

Pop a mai spus că este posibil ca unii dintre cei care nu se regăsesc în scriptele ministerului să nu mai fie în România. „Indiferent unde se află, copilul ia alocaţie din România. Sunt state care acordă sau nu o altă alocaţie. Dar toţi copiii care sunt născuţi în România primesc alocaţie. Sunt state care, din câte am înţeles, acordă şi alocaţii speciale acestor copii”, a spus el. 

Dincolo de situaţiile care impun cerinţe de educaţie specială şi pentru care nu este obligatorie înscrierea în clasa pregătitoare, datele inspectoratelor şcolare relevă o situaţie mult mai gravă. În comunităţile sărace sau în cele cu populaţie majoritară sau semnificativă de romă, gradul de scolarizare este foarte redus. 

Deocamdată, Ministerul Educaţiei nu pare a avea o strategie pentru a rezolva această problemă. 

De asemenea, abandonul şcolar reprezintă una dintre vulnerabilităţile majore ale sitemului de educaţie din România. Un raport de anul trecut al Institutului Naţional de Statistică relevă că abandonul şcolar în ciclul primar şi gimnazial este în creştere. 

„Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul din ţara noastră este abandonul şcolar, fenomen care generează efecte negative la nivel de individ şi asupra întregii societăţi. Pe fondul scăderii veniturilor reale ale populaţiei în perioada de tranziţie la economia de piaţă, a modificărilor înregistrate pe piaţa muncii, a unor discordanţe dintre programele educaţionale şi specializările solicitate de piaţa muncii, a modificării comportamentale, preocuparea pentru creşterea nivelului de instruire şi obţinerea unei calificări corespunzătoare cunoaşte o tendinţă de scădere, fapt relevat de creşterea abandonului şcolar, mai ales în ciclul primar şi gimnazial, dar şi în învăţământul profesional. (...) Tendinţele apărute impun reconsiderarea valorii investiţiei în educaţie şi a caracterului de prioritate naţională a dezvoltării sistemului educaţional la toate nivelurile sale”, arată INS. 

 
Motivaţia abandonului şcolar o reprezintă, cel mai frecvent, situaţia economică precară, mediul familial dezorganizat, munca părinţilor în străinătate şi lipsa unor locurilor de muncă atractive pentru tineri. „În anul 2013/2014, rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial a fost de 1,5% (1,3% în învăţământul primar şi 1,9% în învăţământul gimnazial). Cea mai mare valoare a ratei abandonului s-a înregistrat în învăţământul postliceal şi de maiştri de 7,9%. În cadrul învăţământului liceal şi profesional, în anul şcolar 2013/2014 rata abandonului a fost de 2,9%”, arată ultimele date centralizate ale Statisticii. 

Citește și: