Maria Bîrnaure
Maria Bîrnaure
2276 vizualizări 1 mai 2017

Nu se consideră un adolescent altfel, deşi puţini tineri de vârsta lui au preocupările pe care le are el, Robert Nastasă. La 17 ani se poate mândri deja cu initiative pe care odată ce le-a gândit, s-a luptat să le pună în practică şi a reuşit. Şi-a dorit, după cum spune chiar el, să ajute tinerii să fie mai aproape de întregul lor potenţial. Speră că a reuşit. Un exemplu clar îl are în actualii lui colegi şi parteneri în drumul către îndeplinirea următorului vis.

Când avea aproape 15 ani, Robert şi-a dorit să se implice în lumea voluntariatului. „Am aplicat la câteva organizaţii, dar eram prea mic. Am reuşit, până la urmă, să intru la Salvaţi Copiii, am făcut pe acolo voluntariat cred că o săptămână jumătate, două, până am cunoscut o fată care m-a invitat la un alt eveniment, la Institutul Bancar. Acolo am cunoscut nişte oameni cu care am purtat mai multe discuţii şi, ajungând acasă, mi-a răsărit ideea asta: Ce-ar fi dacă aş putea aduce mai multe oportunităţi către tineri, numai că nu pe o nişă anume?!”, îşi aminteşte tânărul, explicând că i s-a părut că nu era de ajuns că existau nişte organizaţii care ofereau programe de training, conferinţe şi tot felul de evenimente de dezvoltare personală pe un anumit domeniu, pe o direcţie clară. Şi-a dat seama că acest tip de evenimente nu erau întotdeauna accesibile tinerilor de vârsta lui, mai ales că o mare parte dintre ele nu erau gratuite.

„Ce-ar fi dacă aş face ceva care să ofere o paletă mult mai largă de oportunităţi, toate gratuite?! Şi-atunci, tinerii sunt conectaţi la organizaţie, urmăresc oportunităţile şi aleg ceea ce ei consideră că e relevant pentru ei şi pentru dezvoltarea lor”, s-a întrebat Robert şi această întrebare nu i-a mai ieşit din minte până când nu i-a găsit răspunsul.

Aşa a apărut „Bucureştiul Tinerilor”, ONG-ul care a funcţionat din 2015 până în prezent cu 600 de lei, sumă care a ajuns la zero din cauza taxelor de administrare de cont. Tot ceea ce a reuşit Robert să facă în ultimii doi ani a fost posibil fără niciun buget, printr-o reţea puternică de parteneri, cu ajutorul cărora el şi colegii din organizaţie au reuşit să să facă rost de spaţii pentru evenimente. De partea cealaltă au stat oamenii care „au venit, pro bono, să îşi ofere cunoştinţele, gratuit, către tineri”, după cum spune chiar Robert.

În cadrul evenimentelor organizate sub egida „Bucureştiul Tinerilor”, tânărul i-a cunoscut pe Emy şi Remus, cei doi băieţi alături de care a prins contur visul cel mare al lui Robert – Progressio Hub. „Ne-am împrietenit foarte bine, ne-am conectat foarte bine şi, împreună, am reuşit să dăm forma finală a mecanismului care, în prezent, produce între 10 şi 20 de evenimente lunar, pentru câteva sute de tineri şi uneori chiar mai bine dacă evenimentele sunt de anvergură”, mărturiseşte Robert. Cei trei au reuşit, împreună, să organizeze evenimente variate, de la conferinţe, seminarii, workshopuri, traininguri, la grupuri mici, mari, foarte mari. „Formatul diferă întotdeauna şi temele la fel: de la marketing digital până la nutriţie, de la motivaţie până la time management, public speaking, vânzări, HR”, spune tânărul.

Robert, Remus şi Emy

Intraţi în această lume, cei trei şi-au dat seama că, apelând doar la parteneri, nu vor putea niciodată să crească atât cât şi-ar dori. Planul lor este, acum, altul. Acela de a crea „Progressio Hub”, un spaţiu deschis tuturor celor care vor să contribuie, într-un fel sau altul, la dezvoltarea tinerilor prin evenimente la care ei să poată experimenta diferite lucruri, descoperind, încetul cu încetul acel lucru pe care-l pot perfecţiona şi care-i va putea ajuta să evolueze.

„Nu toate evenimentele sunt doar de cunoaştere, de abordare a unor teme noi, de a învăţa nişte lucruri noi, ci unele sunt şi pe partea asta de fixare, de a te ajuta să avansezi într-un anumit domeniu din viaţa ta. Chiar un exemplu bun care-mi vine în minte, chiar la începutul lui iunie vom face un eveniment destul de centrat, pe un grup mai restrâns, pentru oameni de comunicare cu un expert în graficăşi în web design, pentru a-i ajuta să îşi crească skill-urile acestea, astfel încât să fie mai productivi la locul de muncă. Şi acesta va fi gratuit. Adică, acesta este poziţionarea noastră, tot ce livrăm, livrăm gratuit”, explică Robert, sigur pe el şi încrezător în ceea ce el şi prietenii lui vor reuşi să facă.

Dorinţa lor este să internalizeze toate evenimentele, să le ofere o mai bună vizibilitate, fiind toate concentrate într-un loc şi să ajute, astfel, tinerii cu iniţiativă. Vor ca spaţiul lor să funcţioneze 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi să fie deschis atât celor care vor să organizeze întâlniri în concordanţă cu viziunea şi misiune lor, dar şi tinerilor aflaţi la început de drum în meserii care reclamă existenţa unui spaţiu de desfăşurare a activităţii – psihologi, pshihoterapeuţi, consultanţi.

Un adolescent optimist

Robert crede că fiecare om are nevoie să găsească acel lucru care vine din el însuşi pentru a reuşi. Iar românii se pot lupta de la egal la egal cu orice străin. Nu contează de unde vii, contează cât de determinat eşti să reuşeşti ceea ce îţi doreşti. 

Robert la Opportunity Weekend, tâgrul de ONG-uri pentru tineri

„Românii sunt foarte sensibili la identitatea lor. De exemplu, dacă un mare savant face o descoperire şi străbunică era româncă, toate ştirile au luat foc, chiar dacă e crescut de trei generaţii de americani. Este un lucru puternic pentru noi şi este un lucru bun. Aştia suntem, cu asta defilăm. Nu am o abordare în alb şi negru, există un infinit de nuanţe de gri. Sunt foarte mândru că sunt român”, spune el şi mărturiseşte că lui îi este uşor să vadă că România se îndreaptă în direcţia potrivită, fiind un om flexibil, care a învăţat să se descurce cu ceea ce găseşte şi care n-ar pleca niciodată din ţară.

Tânărul român de acum are un lucru în plus faţă de tânărul român din generaţia precedentă. Acest lucru este libertatea.
„Oportunităţile de acum sunt promiţătoare.E vorba de oportunităţi aici. E vorba despre faptul că cei care sunt de o vârstă cu mine pot face orice. Nici nu simt nevoia să dezvolte mai mult. E simplu: pot să facă orice. Pot să-şi identifice o pasiune, pot să o dezvolte, pot să o facă să facă bani pentru ei, pot să se susţină din ea, pot face orice. Fie că vorbim de România, fie că vorbim de alte ţări de pe planetă, trăim în epoca în care poţi face orice dacă ai puţină ambiţie şi perseverenţă”, este crezul lui Robert, crez care l-a adus pe el în punctul în care se află acum. Cu aceleaşi gânduri merge mai departe: „Sunt foarte axat pe acţiune. Cred foarte mult în a aduce valoarea în viaţa celorlalţi. Cu asta rezonez, asta mă face să mă simt fericit şi nu mă las oprit”.

Care e cea mai mare barieră de care se lovesc cei mai mulţi oameni, inclusiv tinerii? „Este frica, frica de a încerca ceva nou, frica de a-şi asuma riscuri şi, cumva, asta biologic mie îmi cam lipseşte. Multă lume nu vrea să îşi asume o direcţie de genul”, spune Robert şi  susţine cu tărie că tinerii trebuie să experimenteze cât mai mult, fără să le fie teamă de eşec, de părerile celorlalţi, să nu le fie teamă de succes, să nu le fie teamă în general.

Ar fi mai fericit dacă birocraţia din România ar funcţiona cum trebuie. Şi-ar dori ca statul să-l poată ajuta cumva să îşi continue activitatea cu organizaţia. „Poate că acesta e un minus”, spune Robert, care îşi pune speranţa în oamenii care vor înţelege şi vor rezona cu ideea lor – Progressio Hub – şi vor dori să îi ajute. Robert, Emy şi Remus vor da, în câteva zile, startul unei strangeri de fonduri în care îşi pun toate speranţele. Dacă vor reuşi, Progressio Hub va creşte la fel cum au crescut şi ei, trei tineri cu iniţiativă care, chiar dacă nu-şi doresc asta, îi vor inspira, cu siguranţă şi pe alţii de vârsta lor.

 

 

 

Citește și: