Publicat

14

februarie

2016

20:37

19144

vizualizări

De ce sunt românii săracii Europei? O simplă statistică scoate la iveală o realitate îngrijorătoare

Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Toate datele conturează imaginea unui cerc vicios din care nu reuşim să ieşim. România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, arată cele mai recente date furnizate de Eurostat. În ţara noastră 40% din populaţie se află în prezent în risc de sărăcie şi excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiţii precare. Lipsa banilor se simte cel mai puternic la sate, acolo unde trăiesc aproape jumătate dintre români, unii dintre ei în condiţii care pentru statele occidentale ar putea părea mai degrabă smulse din epoca medievală. Studiul realizat de World Vision România arată că 2 din 3 gospodării din mediul rural se confruntă cu „lipsuri materiale semnificative", formulare care, în cifre înseamnă că pentru 66,1% din românii de la ţară banii fie sunt insuficienţi, fie abia ajung de la o lună la alta. Sărăcia se traduce, astfel, în lipsa educaţiei, boli şi mâncare puţină, iar copiii românilor de la ţară aleg cel mai scurt şi nesigur drum pentru a avea ceva bani în buzunar: abandonează şcoala şi pleacă la muncile câmpului. Aşa se formează un cerc vicios, „noua generaţie de sărmani", care, la rândul ei, o să lupte cu sărăcia cu gândul că, poate, cândva, vor avea canalizare, apă curentă sau şansa de a se spăla în fiecare zi.

De ce sunt românii săracii Europei? O simplă statistică scoate la iveală o realitate îngrijorătoare

Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Toate datele conturează imaginea unui cerc vicios din care nu reuşim să ieşim. România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, arată cele mai recente date furnizate de Eurostat. În ţara noastră 40% din populaţie se află în prezent în risc de sărăcie şi excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiţii precare. Lipsa banilor se simte cel mai puternic la sate, acolo unde trăiesc aproape jumătate dintre români, unii dintre ei în condiţii care pentru statele occidentale ar putea părea mai degrabă smulse din epoca medievală. Studiul realizat de World Vision România arată că 2 din 3 gospodării din mediul rural se confruntă cu „lipsuri materiale semnificative", formulare care, în cifre înseamnă că pentru 66,1% din românii de la ţară banii fie sunt insuficienţi, fie abia ajung de la o lună la alta. Sărăcia se traduce, astfel, în lipsa educaţiei, boli şi mâncare puţină, iar copiii românilor de la ţară aleg cel mai scurt şi nesigur drum pentru a avea ceva bani în buzunar: abandonează şcoala şi pleacă la muncile câmpului. Aşa se formează un cerc vicios, „noua generaţie de sărmani", care, la rândul ei, o să lupte cu sărăcia cu gândul că, poate, cândva, vor avea canalizare, apă curentă sau şansa de a se spăla în fiecare zi.

Din totalul populaţiei României, circa 45% locuieşte la sate, ceea ce înseamnă că lanţul slăbiciunilor angrenează aproape jumătate din populaţia României, punând în pericol dezvoltarea noilor generaţii. Dintre cei care locuiesc la sate, două treimi sunt ameninţaţi de stigmatul sărăciei şi recunosc că se confruntă acut cu lipsa banilor pentru a reuşi să-şi asigure un trai decent. Studiul realizat de World Vision România demonstrează că cei mai mulţi dintre românii de la ţară abia reuşesc să se descurce, pentru că banii fie nu le ajung deloc, fie le asigură la limită cele necesare de la o lună la alta.

Ne învârtim, astfel, într-un cerc vicios în care malnutriţia, lipsa educaţiei şi gradul scăzut de ocupare întreţin starea de sărăcie, iar cei mai afectaţi sunt copiii. 48,5% dintre minorii români trăiesc în condiţii precare şi, fără hrană corespunzătoare, fără acces la educaţie.

„Noua generaţie de sărmani", rezultat al lipsei de educaţie

Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Un răspuns clar la această întrebare nu există, pentru că ne aflăm îm faţa unei probleme care nu pare să aibă ieşire, cu efecte extrem de grave pe termen lung. Lipsa educaţiei alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc mulţi dintre românii din mediul rural, şi acest lucru începe cu renunţarea la şcoală.

În 2014, peste 18% dintre copiii români au decis să abandoneze studii, procent care ne situează mult peste media europeană de 11,1% a ieşirii timpurii din ciclul de învăţământ. Aceasta nu înseamnă decât că şansa lor de a-şi depăşi condiţia şi de a avea o viaţă mai bună este tăiată din faşă. Astfel, copiii săracilor de astăzi aleg să muncească la câmp pentru o pâine sau să aibă grijă de animalele din gospodărie, lăsând educaţia să pară, mai degrabă, un lux.

Principalul motiv invocat este lipsa banilor, iar aproape jumătate dintre elevii chestionaţi pentru realizarea studiului World Vision România confirmă că au renunţat să mai meargă la ore din această cauză. Frigul, lipsa curentului electric şi nevoia de hrană îi opresc de la teme pe 360.000 de minori (1 din 5 conform Raportului „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural”) care îşi ajută părinţii muncind în gospodărie, înainte sau după şcoală. Unii dintre micuţi au dezvăluit că resimt, într-adevăr, efectele oboselii generate de muncă, iar 225.000 de copii lipsesc complet de la şcoală pentru a munci în gospodărie.

Rezultatele studiului arată că 37% dintre copiii de 6 ani nu erau încă la şcoală la momentul colectării informaţiilor. Aceasta poate însemna că ei erau încă la învăţământul preşcolar, doar că, de fapt, cercetarea a dovedit că un sfert dintre copiii de 3 ani nu mergeau nici la grădiniţă.

Lipsurile majore şi responsabilităţile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educaţie. Aşa se explică procentul de 37% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care prezintă analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. În acest sens, şi capacitatea elevilor de a aplica noţiunile şi cunoştinţele dobândite în şcoală este în scădere cu două procente faţă de anul 2012.

Oricum ar fi, şansele copiilor de a rămâne în sistemul de învăţământ până la absolvire sunt serios afectate de situaţia materială precară a familiei din care fac parte. Studiul citat a demonstrat că, atunci când vine vorba despre reducerea cheltuielilor, peste un sfert dintre părinţi au admis că, în primul rând, au decis să cumpere mai puţin rechizite şi cărţi pentru şcoala copiilor, dar şi să renunţe la activităţile extraşcolare, inclusiv meditaţii, participarea la concursuri, olimpiade sau tabere educative. Familiile care reuşesc, totuşi, să învingă sărăcia şi să-şi trimită copiii la studii se lovesc, însă, de alte probleme. Una dintre cele mai mari este deplasarea până la o şcoală care, de multe ori se află chiar într-o altă localitate. Acest drum costă, aşa că 64,4% dintre cei mici sunt nevoiţi să parcurgă toată distanţa pe jos. Copiii din mediul rural petrec in medie 35 de minute în drumul spre şcoală iar 1 din 5 copii merge mai mult de o oră pe jos până la şcoală.

Raportul „Bunăstarea Copilului în Mediul Rural"

Toate aceste compromisuri înseamnă că sunt puţini aceia care ajung ca la maturitate să aibă şi o calificare profesională care să-i ajute, astfel, să-şi câştige existenţa mai uşor. Soluţia rămâne tot la munca în agricultură, cu ziua, prost plătită şi fără viitor. În lupta cu sărăcia, mulţi dintre copiii de la ţară ajung, aşadar să abandoneze şcoala, anulându-şi, practic, orice şansă de a ieşi de pe uliţele satului, de a-şi construi o carieră şi, în ultimă instanţă, de a câştiga bani care să-i scoată de pe lista sărmanilor din România. Lipsa educaţiei este unul dintre factorii care întreţin cel mai puternic starea materială precară cu care se confruntă jumătate din populaţia ţării, iar generaţiile viitoare urmează, de cele mai multe ori, exemplul părinţilor şi bunicilor. Astfel, dacă lucrurile nu se vor schimba, statisticile vor rămâne la fel de sumbre, iar sărăcia va dărâma, ca într-un joc de domino, şi şansele generaţiilor viitoare la o viaţă decentă.

Malnutriţia, al doilea element în „lanţul slăbiciunilor". 225.000 de copii se duc la culcare cu burta goală

Un copil flămând nu poate învăţa la şcoală şi, prin urmare, nici nu poate să se dezvolte aşa cum ar trebui pentru a-şi asigura mai departe o viaţă lipsită de griji. Din această perspectivă, situaţia românilor care trăiesc la ţară, mai ales a copiilor, este cu atât mai dificilă cu cât, dintre ţările UE, România era depăşită în 2011, în ceea ce priveşte riscul de sărăcie al copiilor, doar de Bulgaria. Lipsa banilor nu se reflectă doar asupra educaţiei, ci şi a alimentaţiei şi sănătăţii persoanelor de la ţară. Studiul World Vision România a arătat că 225.000 de copii români se duc zilnic flămânzi la culcare, iar dintre familiile din mediul rural 72% nu le pot asigura celor mici o dietă minimum diversificată, fapt care provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriţie. Mai departe, problemele de sănătate acutizează nevoia de bani pentru tratamente, iar acest lucru conduce la afundarea şi mai adânc în sărăcie. Astfel, România rurală cultivă o populaţie bolnavă care, din cauza lipsei de bani, se va perpetua peste ani, fără cale de ieşire.

Cu toate că raportul „Bunăstarea Copilului în Mediul Rural” a arătat că părinţii sunt conştienţi că „trebuie să ofere copilului tot ce este mai bun, alimentaţia fiind pe primul loc“, aceştia au recunoscut că, de cele mai multe ori, nu dispun de suficiente resurse pentru a le asigura o alimentaţie sănătoasă. Produsele cultivate în gospodăriile proprii sau în comunitate, sunt insuficiente şi nu acoperă necesarul pentru toată perioada anului. Jumătate dintre respondenţi declară că nu pot oferi o hrană care să conţină produse din fiecare grupă alimentară: cereale, carne, ouă, produse lactate, legume şi fructe. Cumpărarea ingredientelor din magazine este cu atât mai dificilă, în condiţiile în care foarte mulţi nu au bani nici pentru asigurarea strictului necesar, nici măcar pentru acoperirea nevoilor de bază ale copiilor.

Aceasta înseamnă că cei mici sunt privaţi de vitamine şi minerale esenţiale creşterii şi dezvoltării armonioase, motiv pentru care şi viitorul lor este pus în pericol. Odată cu ei, şi noile generaţii vor fi afectate, pentru că nişte adulţi bolnavi nu pot da naştere unor copii sănătoşi şi nici nu îi pot îngriji aşa cum ar trebui.

Atunci când te gândeşti că nu mai ai ce pune pe masă a doua zi, şi medicamentele sau vizitele la doctor par lucruri mult prea puţin importante. Confruntaţi cu lipsuri materiale, un sfert dintre adulţii intervievaţi în cadrul studiului admit că au renunţat sau iau în calcul să renunţe la cumpărarea de medicamente sau chiar la consultaţiile la medic. Percepţia generală este că, deşi teoretic gratuită, accesarea serviciilor medicale pentru copii implică unele costuri pe care cei mai vulnerabili nu şi le pot permite (de la costuri de transport la oraş, la medicamente,). Atunci când se află în situaţii de criză majoră, românii aleg mai degrabă, ca strategii de reducere a cheltuielilor, să taie bugetul alocat medicamentelor sau examenelor medicale. În ultimul an, 16,3% dintre familii au amânat sau au renunţat la vizita la medic, pe când 17,6% au restrâns cumpărarea de medicamente din considerente financiare, iar în jur de 8% din familii au amânat sau au renunţat la vizita la medic.

Oamenii sunt speriaţi şi de celebra „şpagă” pe care se aude că trebuie să o dea doctorilor - „Dacă nu ai bani, copilul e tratat după ureche", declară unul dintre participanţii la studiu. Fără bani ca să „bage în buzunar" românii de la ţară renunţă să mai treacă pe la medic, aşa că, din cauza sărăciei, se îmbolnăvesc, capătă afecţiuni contagioase sau boli care se transmit copiilor şi, mai departe, urmaşilor, lăsând astfel moştenire o lume bolnavă.

Acest lucru este dovedit şi de statisticile care arată cât de mult le lipsesc condiţiile pentru o igienă de bază persoanelor din mediul rural. În România anului 2014, 80,4% dintre locuinţe nu erau racordate la reţeaua de canalizare, 65,2% dintre familii mergeau la toaletă în curte şi doar aproximativ jumătate beneficiau de apă curentă. În aceste condiţii, cei mai mulţi dintre copiii de la sate declară că nu-şi fac baie sau duş în fiecare zi. 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani se spală de 2 sau de 3 ori pe săptămână, iar 7,5% din copiii cu aceste vârste au indicat că fac baie sau duş o singură dată în şapte zile.

Gradul de ocupare redus accentuează starea de sărăcie

Din cauza abandonului şcolar, deci şi a lipsei de calificare profesională, în mediul rural, rata şomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22%, iar gradul de ocupare al persoanelor cu vârsta între 18 şi 60 de ani este de aproximativ 46%. Aceste cifre demonstrează că, pe termen lung, la nivel macroeconomic, România se va confrunta cu probleme grave legate de forţa de muncă şi de şomaj, iar sărăcia extremă se va perpetua mult timp de acum înainte.

Situaţia precară a românilor, mai ales a populaţiei rurale, care se înrăutăţeşte constant, a intrat şi în atenţia guvernului Cioloş. Executivul a lansat în această săptămână un pachet anti-sărăcie care prevede că, până în 2020, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie ar trebui să scadă cu cel puţin 580.000 de persoane. Acesta cuprinde 47 de obiective, de la creşterea ratei de ocupare a populaţiei cu vârste între 20 şi 64 de ani, până la reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială.

„Avem în România foarte mulţi oameni supuşi riscului de sărăcie, dintre care 1,7 milioane sunt copii, cu riscurile mai mari, mai ales în mediul rural", a spus premierul Cioloş în prezentarea pachetului integrat pentru combaterea sărăciei.

Măsurile sunt stabilite în funcţie de vârstă, pe baza unei scheme integrate organizată pe etape din viaţă, de la naştere până la sfârştiul vieţii, după cum a menţionat Cioloş. Pachetul prevede cu prioritate că, în cazul nou-născuţilor, un obiectiv este acela ca niciun copil să nu rămână „fără identitate", iar referitor la copiii cu vârsta de până la 3 ani, e nevoie de asigurarea unor creşe comunitare la oraşe şi de plata unor îngrijitori în mediul rural. Pentru preşcolari s-a vorbit despre aplicarea intensă a programului „Fiecare copil la grădiniţă", prin asigurarea, în acelaşi timp, de haine şi rechizite pentru minorii care beneficiază de tichete sociale.

Potrivit strategiei, şi elevii vor beneficia de programe precum „Şcoala - motor de incluziune în zonele defavorizate", „Şcoală după şcoală" sau a doua şansă. Persoanele cu vârste cuprinse între 24 şi 65 de ani sunt vizate prin acest pachet de măsuri active de ocupare, antreprenoriat rural, antreprenoriat urban şi social. Pentru vârsta a treia vor exista programe precum „Bunicii comunitţii", prin care vârstnicii vor putea fi implicaţi în îngrijirea copiilor.

Pachetul anti-sărăcie cuprinde şi o serie de măsuri pentru familie, de la granturi pentru îmbunătăţirea locuinţelor, pachete de stimulare pentru muncitorii cu ziua, până la prevenirea separării copilului de familie.

ULTIMA ORĂ
O cunoscută vedetă TV a răbufnit pe facebook:"Rog toţi puţopalmiştii să înveţe dracu' să abordeze o femeie!"

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info