Publicat

21

octombrie

2014

12:58

852

vizualizări

Fiul disidentului Gheorghe Ursu intră în greva foamei, cerând cercetarea securistului care i-a anchetat tatăl

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, intră de marţi în greva foamei. El solicită Parchetului General şi Ministerului Justiţiei să facă demersuri pentru a redeschide un dosar penal împotriva fostului maior de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care a coordonat ancheta în timpul căreia Ursu a murit în arestul Miliţiei, din cauza bătăilor repetate. De-a lungul ultimilor 15 ani, judecătorii militari, precum şi procurorii civili au refuzat în repetate rânduri să deschidă o anchetă pentru a verifica dacă Marin Pîrvulescu trebuie adus în faţa instanţei sau nu.

Fiul disidentului Gheorghe Ursu intră în greva foamei, cerând cercetarea securistului care i-a anchetat tatăl

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, intră de marţi în greva foamei. El solicită Parchetului General şi Ministerului Justiţiei să facă demersuri pentru a redeschide un dosar penal împotriva fostului maior de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care a coordonat ancheta în timpul căreia Ursu a murit în arestul Miliţiei, din cauza bătăilor repetate. De-a lungul ultimilor 15 ani, judecătorii militari, precum şi procurorii civili au refuzat în repetate rânduri să deschidă o anchetă pentru a verifica dacă Marin Pîrvulescu trebuie adus în faţa instanţei sau nu.

Andrei Ursu intră de marţi în greva foamei, cerând autorităţilor să găsească şi să refacă un dosar penal deschis de fostul procuror militar Dan Voinea în 2003, şi de care niciun magistrat nu a mai pomenit nimic de atunci, în care fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu era cercetat pentru a se stabili dacă trebuie adus în faţa judecătorilor sau nu.

Marin Pîrvulescu este oficialul Securităţii care a coordonat anchetarea inginerului Gheorghe Ursu, până când acesta a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, în urma bătăilor repetate administrate sistematic de colegii de arest, unii colaboratori ai Securităţii, precum şi de anchetatorii săi. Vinovaţi pentru moartea lui Ursu au fost găsiţi până acum Marian Clită, infractor şi coleg de arest cu Ursu, precum şi ofiţerii de Miliţie Tudor Stănică (şef al Direcţiei de Cercetări Penale) şi Mihail Creangă (şef al arestului Miliţiei Capitalei). Ei au fost condamnaţi pentru omor din culpă şi complicitate şi, în cazul ofiţerilor de Miliţie, au ispăşit pedepse mici, fiind eliberaţi condiţionat pe caz de boală. Niciun oficial al Securităţii nu a dat însă socoteală în faţa justiţiei pentru moartea lui Gheorghe Ursu, deşi anchetarea sa era dispusă de Securitate, chiar dacă ea se desfăşura la Miliţie.

„De mai bine de 24 de ani aştept rezolvarea acestui caz, simbolic pentru bestialitatea regimului ceauşist, de către instituţiile post-decembriste. Întrucât am epuizat toate celelalte opţiuni prin care am cerut autorităţilor să nu-i mai protejeze pe ofiţerii de securitate - plângeri la Procurorul General, CSM şi Ministrul Justiţiei, scrisori deschise către primul ministru şi presedinţie, declar greva foamei, începând de marţi 21 octombrie 2014, ora 9.00. Prin această acţiune cer identificarea şi înregistrarea, iar în caz că nu va fi găsit, refacerea dosarului disjuns în 2003 de procurorul Dan Voinea în vederea trimiterii în instanţă, conform legii şi probelor existente, a principalului vinovat de moartea lui Gheorghe Ursu, torţionarul Pîrvulescu Marin. Solicit ca investigaţia pentru identificarea acelui dosar să fie făcuta în regim de urgenţă, de un procuror integru, din afara Secţiei Parchetelor Militare”, arată Andrei Ursu într-un comunicat de presă.

Ursu mai anunţă că pe timpul grevei foamei va merge zilnic, în timul zilelor lucrătoare, în faţa Ministerului Justiţiei între orele 10.00 şi 10.30 şi în faţa Parchetului General, între orele 10.30 şi 11.00, atât timp cât starea de sănătate îi va permite.

„Pe 17 noiembrie 1985, tatăl meu a fost asasinat la ordinul si cu participarea directă a Securităţii, pentru “intensa activitate duşmănoasă” îndreptată împotriva dictaturii ceauşiste, printre care scrisori la Europa Liberă, afişe anti-totalitare expuse la serviciu, relaţiile cu disidenţi din ţară şi străinătate cu care căuta căi de rezistenţă, jurnalul său ce pe parcursul a zeci de ani devenise o frescă a falimentului moral şi material al regimului Ceauşescu. Şi mai ales pentru nu a acceptat să-şi denunţe prietenii cu “concepţii duşmănoase”. Pe 15 noiembrie 1985, probele arată că Gheorghe Ursu fusese torturat în mod fatal de anchetatorul său direct, maiorul de securitate Pîrvulescu Marin”, mai scrie Andrei Ursu în comunicatul său.

Justiţia română a refuzat sistematic anchetarea securistului

În ultimii 15 ani, procurorii militari şi civili, precum şi judecătorii Tribunalului Militar Bucureşti, au refuzat sistematic să deschidă o anchetă pe numele lui Marin Pârvulescu. Motivele au variat: fie faptul că infracţiunea de care este acuzat Pîrvulescu s-ar fi prescris - omorul, fie că pentru crimă au fost condamnate deja alte persoane - Clită şi ofiţerii de Miliţie. Andrei Ursu a încercat şi deschiderea unui dosar privind crime împotriva umanităţii, pe numele lui Pîrvulescu, însă magistraţii au refuzat şi această încadrare juridică, considerând că uciderea lui Ursu nu constituie aşa ceva.

Practic, Andrei Ursu şi-a epuizat căile de atac în justiţia românească, singura şansă rămânând un proces la CEDO sau deschiderea unui nou dosar penal pe numele lui Pîrvulescu.

Andrei Ursu explica în iulie pentru gândul că ultima speranţă în ce priveşte anchetarea maiorului de Securitate Marin Pârvulescu este un dosar disjuns de fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a coordonat şi dosarele Revoluţiei din 1989, şi de care nimeni nu mai ştie nimic, la Parchetul Militar.

“A rezultat recent din analiza corespondenţei între instanţe şi parchete, aflată în dosarul de la Tribunalul Militar Bucureşti, că dosarul de omor al lui Pârvulescu de la Secţia Parchetelor Militare, disjuns de Dan Voinea în 2003 (provenea din dosarul Miliţienilor Stănică şi Creangă), nu a ajuns încă în nicio instanţă. E posibil să fi fost pur şi simplu pierdut (şi atunci ar fi o faptă penală), dar mai degrabă ar trebui să fie încă la Secţia Parchetelor Militare, deoarece nu a apărut în nici unul din dosarele plângerilor noastre din toţi aceşti ani: nici la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, nici la ÎCCJ, nici la Tribunalul Militar Bucureşti - instanţe care au solicitat acel dosar procurorului militar şef Ion Vasilache”, a explicat Andrei Ursu pentru gândul.

Ultimul verdict: Ursu, un privilegiat al sistemului comunist

Cel mai recent verdict, care a închis practic epopeea cazului Ursu în justiţia română, a aparţinut judecătorului militar Gabriel Gunescu, de la Tribunalul Militar Bucureşti. El a respins pentru a doua oară începerea urmăririi penale împotriva lui Marin Pîrvulescu. Motivaţia sentinţei sale a lăsat publicul, precum şi pe reclamantul Andrei Ursu, cu gurile căscate.

Colonelul Gabrile Gunescu susţine că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind „nesemnificativă”. Mai mult, Gunescu spune că Ursu a fost chiar „un privilegiat” al regimului comunist: şi-a făcut concediile în străinătate, „neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul Gunescu nu precizează sursa acestor informaţii despre Ursu şi nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

Andrei Ursu a acuzat, la aflarea sentinţei, că Gunescu a făcut afirmaţii mincinoase, fără nicio bază - tatăl său plecase în străinătate de câteva ori, cu ocazia unor congrese literare, iar el a plecat în SUA după ce Gheorghe Ursu a murit, nu în timpul vieţii sale.

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Halep i-a lăsat mască! Gestul prin care Simona i-a cucerit total pe englezi. "Fantastic!" Ce făcea în timp ce afară începuse să plouă

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info