Publicat

10

martie

2015

09:10

33594

vizualizări

Francezii ne construiesc Agenţia care să ducă la bun sfârşit munca pe care ANAF nu e în stare să o facă: „Transformaţi totul în bani! Evitaţi să păstraţi casa Naşului din următoarele motive”

Ministerul Justiţiei pregăteşte un act normativ prin care să înfiinţeze o agenţie care să se ocupe de gestionarea sechestrelor şi confiscărilor dispuse de instanţe sau de parchete, în vederea recuperării prejudiciilor reieşite din infracţiuni, în condiţiile în care ANAF nu face faţă şi acestei activităţi, rezultatul recuperării fiind „inacceptabil”, de doar 10%, conform preşedintelui Klaus Iohannis. De peste 4 ani, judecătorul Charles Duchaine conduce în Franţa o Agenţie similară, iar premierul Victor Ponta şi ministrul Justiţiei Robert Cazanciuc au anunţat că vor ţine cont de sfaturile sale. Prezent la Bucureşti, oficialul francez a explicat care sunt provocările înfiinţării unei astfel de instituţii, de ce trebuie ea să existe neapărat şi care sunt lucrurile de care ar trebui să se ferească statul român când face confiscări şi sechestre. „Nu este de conceput ca un infractor să se poată îmbogăţi prin infracţiunile sale. Apoi, dacă făcând acest lucru (confiscare, sechestru – n.r.) câştig şi bani, cu atât mai bine”, a spus judecătorul francez, care şi-a amintit peripeţii din trecutul său: ce a făcut cu 20 de ambarcaţiuni confiscate sau de ce s-a răzgândit să mai pună sechestru pe 40 de tauri. Un oficial al Ministerului Justiţiei crede că România poate ajunge la nivelul Franţei în 2-3 ani, în acest domeniu, având material destul: anual, se înregistrează sechestre de 500 de milioane de euro, iar prejudiciile raportate chiar de autorităţi în 2014 se ridică la 1,5 miliarde euro.

Francezii ne construiesc Agenţia care să ducă la bun sfârşit munca pe care ANAF nu e în stare să o facă: „Transformaţi totul în bani! Evitaţi să păstraţi casa Naşului din următoarele motive”

Ministerul Justiţiei pregăteşte un act normativ prin care să înfiinţeze o agenţie care să se ocupe de gestionarea sechestrelor şi confiscărilor dispuse de instanţe sau de parchete, în vederea recuperării prejudiciilor reieşite din infracţiuni, în condiţiile în care ANAF nu face faţă şi acestei activităţi, rezultatul recuperării fiind „inacceptabil”, de doar 10%, conform preşedintelui Klaus Iohannis. De peste 4 ani, judecătorul Charles Duchaine conduce în Franţa o Agenţie similară, iar premierul Victor Ponta şi ministrul Justiţiei Robert Cazanciuc au anunţat că vor ţine cont de sfaturile sale. Prezent la Bucureşti, oficialul francez a explicat care sunt provocările înfiinţării unei astfel de instituţii, de ce trebuie ea să existe neapărat şi care sunt lucrurile de care ar trebui să se ferească statul român când face confiscări şi sechestre. „Nu este de conceput ca un infractor să se poată îmbogăţi prin infracţiunile sale. Apoi, dacă făcând acest lucru (confiscare, sechestru – n.r.) câştig şi bani, cu atât mai bine”, a spus judecătorul francez, care şi-a amintit peripeţii din trecutul său: ce a făcut cu 20 de ambarcaţiuni confiscate sau de ce s-a răzgândit să mai pună sechestru pe 40 de tauri. Un oficial al Ministerului Justiţiei crede că România poate ajunge la nivelul Franţei în 2-3 ani, în acest domeniu, având material destul: anual, se înregistrează sechestre de 500 de milioane de euro, iar prejudiciile raportate chiar de autorităţi în 2014 se ridică la 1,5 miliarde euro.

În România, circulă vorba că merită să faci doi-trei ani de închisoare, dacă apoi te întorci liniştit la milioanele de euro produse din infracţiuni, însă această epocă îşi trăieşte sfârşitul. Judecătorul Charles Duchaine, şeful Agenţiei pentru Gestiunea şi Recuperarea Bunurilor Sechestrate şi Confiscate din Franţa, a arătat cum s-a întâmplat acest lucru în Franţa, unde autorităţile au ajuns la performanţa de a edita reviste „glossy”, cu bolizii de lux ai infractorilor condamnaţi pe copertă, pe care îi scot la licitaţie, în vederea recuperării prejudiciilor.

„Fiţi siguri că nu avem numai bunuri de valoare şi că nu avem de-a face doar cu criminalitatea organizată. Când un hoţ fură o bicicletă, este normal să dea înapoi bicicleta. Nu e crimă organizată, dar nu o să-i facem cadou bicicleta”, râde Charles Duchaine, când arată coperţile de revistă prin care statul francez atrage cumpărători pentru bunurile infractorilor.

Nu putem lupta eficient împotriva infracţiunilor, dacă nu ne interesăm de averea ilicită

Nici în Franţa nu a fost uşor, a explicat judecătorul Charles Duchain: „Nu putem lupta eficient împotriva infracţiunilor, dacă nu ne interesăm de averea ilicită. Până în 2010, legea franceză contempla sechestrul numai când aveam dovada clară. Sechestram piesele, pentru a încerca să stabilim realitatea infracţiunii, însă nu ne interesam de îmbogăţirea persoanei respective. O lege din 2010 a modificat sistemul nostru profund, creând dispoziţii speciale pentru sechestru şi recuperarea bunurilor confiscate”.

Din fericire, România are şi ea astfel de legi, mai bune chiar decât cele din Franţa, după părerea judecătorului Duchaine. Ce nu are România sunt rezultatele. Poate şi pentru că, spre deosebire de Franţa, România nu are un organism specializat, care să se ocupe aplicat de recuperarea acestor prejudicii. Încă din 2012, în România funcţionează prevederi legale privind confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni şi chiar confiscarea extinsă, care atinge alte persoane decât infractorul sau bunuri care nu au fost produse direct ca urmare a unei infracţiuni, rezultatele întârzie să apară. Cornel Călinescu, director în Ministerul Justiţiei, recunoaşte că o Agenţie similară cu cea din Franţa trebuia să existe încă din 2012, de când există aceste prevederi legale, şi că acum nu facem decât să recuperăm timpul pierdut, în condiţiile în care sechestrele anuale dispuse de procurori şi judecători se ridică la 500 de milioane de euro.

Recent, la bilanţul DNA, Laura Codruţa Kovesi a arătat că deciziile definitive ale instanţelor în dosarele de corupţie vizează doar în 2014 prejudicii de 310 milioane euro, însă ANAF nu îşi face treaba de a recupera aceste prejudicii. Conform preşedintelui Klaus Iohannis, procentul de recuperare se ridică la 10% din prejudiciile constatate de instanţe.

Premierul Victor Ponta a luat în râs acest cifre, luând apărarea ANAF, însă a anunţat, la unison cu ministrul Justiţiei Robert Cazanciuc, că în curând se va lansa legislaţia pentru înfiinţarea unei Agenţii specializate în recuperarea acestor prejudicii, care să gestioneze sechestrele puse de procurori şi confiscările dispuse de judecători. Un personaj de opinia căruia se va ţine cont la crearea acestei Agenţii este judecătorul Charles Duchaine.

Prezent la Bucureşti, Charles Duchaine a vorbit în cadrul unei conferinţe organizate de Freedom House despre cum a pornit această instituţie în Franţa, în 2010, care au fost greutăţile de care s-a lovit şi care sunt principiile după care se ghidează.

„Viaţa şi opera” infractorilor care spun: „Nu este drept. Această casă era a bunicului meu”

Judecătorul Charles Duchaine a povestit că în Franţa, confiscarea bunurilor funcţionează ca o pedeapsă, în timp ce în România ea funcţionează ca o măsură asigurătorie pentru stat, că îşi va recupera prejudiciul. În Franţa, judecătorii confiscă şi sechestrează şi bunuri care nu aparţin direct infractorului sau care nu au reieşit direct din comiterea infracţiunilor. Acest lucru este posibil şi conform legislaţiei româneşti, însă este rareori aplicat.

„În Franţa, judecătorii se pronunţă pe confiscarea extinsă, adică pe bunuri care nu sunt produsul direct al infracţiunii, dar o fac pentru a sancţiona viaţa şi opera condamnatului. Dacă avem un sentiment atât de mare că tot ceea ce posedă el nu este dobândit prin munca lui, printr-o moştenire sau o donaţie, încercăm să-i facem un preţ en gros. (…) Veţi spune că nu este drept. Vă răspund ba nu! (…) Atunci când apreciem viaţa şi opera cuiva, trebuie să ne punem toate întrebările. Vei spune, această casă era a bunicului meu. Desigur. Dar când ai moştenit această casă, ea nu se afla în starea în care este astăzi. Preţul a crescut de 10 ori, pentru că s-a refăcut acoperişul, pereţii, ai pus instalaţii sanitare de lux. Am văzut robinete de aur în unele cazuri. Aceasta nu corespundea deloc cu gusturile bunicului tău”, a explicat şeful instituţiei din Franţa.

El a vorbit şi despre infractorii care se hrănesc şi se îmbracă luxos, însă habar nu au care le sunt cheltuielile pentru aceste activităţi. „Avem un număr de persoane urmărite penal care sunt foarte bine hrănite şi îmbrăcate, dar care nu ştiu să spună care sunt cheltuielile lor obişnuite, zilnice. Deci confiscând un bun cu provenienţă licită nu este ceva foarte grav, în spiritul legii”, spune judecătorul francez.

Unde se află România. „Putem ajunge la acest nivel în 2-3 ani. Avem anual sechestre de 500 de milioane euro”

Cornel Călinescu, directorul Oficiului Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor, din Ministerul Justiţiei, consideră că România pleacă acum la drum exact din punctul în care Franţa se afla cu 5 ani în urmă. Călinescu consideră că în 2-3 ani, România poate ajunge la performanţele Franţei în acest domeniu.

Cred că putem să ajungem la acest nivel în 2-3 ani şi vă spun asta în ideea în care avem performanţă pe zona de sechestre, cifrele sunt mai mult decât comparabile. La nivel de sechestre, România se află în primele 5 jurisdicţii europene. Avem aproape anual sechestre de 500 de milioane de euro şi uşor-uşor avem condamnări şi confiscări de prejudiciu care încep să acopere aceste sechestre din anii anteriori. Avem o creştere a sesizărilor organelor judiciare către organele administrative, punem foarte mult accent pe creşterea calităţii controlului intern. Avem sesizări atât dinspre corpurile de control din ministere, cât şi dinspre Curtea de Conturi. Sunt evaluate undeva la 1,5 miliarde de euro prejudiciile raportate către instituţiile judiciare. Trendul este ascendent”, a declarat Cornel Călinescu.

Începuturile confiscării: Ce face un judecător cu 20 de ambarcaţiuni şi 40 de tauri

Până să ajungă să conducă Agenţia, din 2010, judecătorul Charles Duchaine îşi aminteşte că instituţia confiscării sau sechestrului funcţiona barbar în Franţa şi dădea naştere unor situaţii care astăzi provoacă hohote de râs.

„Judecătorii şi procurorii aveau mari dificultăţi, pentru că nu numai că nu aveau instrumentele pentru a realiza sechestrul, dar atunci când dădeau dovadă de inventivitate, deveneau victime ale propriilor acţiuni, pentru că trebuia apoi să gestioneze nişte bunuri. Şi ei erau arătaţi cu degetul, pentru că aveau fel de fel cheltuieli, de pază, de întreţinere, consumau o mare parte din bugetul instanţelor respective. Îmi amintesc că în 2004 am confiscat 20 de ambarcaţiuni, sigur că am fost desemnat de prefect drept locatarul a 100 metri liniari din port. Iar factura pentru aceşti 100 de metri de port venea în fiecare lună pe numele meu. În momentul când am vrut să confisc 40 de tauri, mi-am zis că ar fi mai bine să mă abţin, pentru că nu aş fi avut banii pentru fânul lor. Dau aceste exemple pentru că sunt cele mai nostime, însă sunt din păcate adevărate”, povesteşte şeful Agenţiei franceze.

Nici după înfiinţarea Agenţiei specializate, în 2010, lucrurile nu au stat tocmai pe roze. De exemplu, îşi aminteşte Duchaine, serviciile de cadastru şi publicitate imobiliară din Franţa refuzau pur şi simplu să înregistreze deciziile penale: „Când sechestram un imobil, făceam o ordonanţă şi serviciile de publicitate funciară refuzau să o publice, pentru că în formularul pe care îl aveau ei, nu aveau căsuţa necesară pentru decizia mea”.

Cum funcţionează Agenţia din Franţa: „Nu facem acest lucru ca să câştigăm bani”

Agenţia franceză care gestionează confiscările şi sechestrele dispuse de magistraţi în cazurile infractorilor a luat naştere în 2010 şi a devenit operaţională în 2011. Funcţionează sub autoritatea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Bugetului şi are în componenţă 26 de oficiali care reprezintă doar în proporţie de 42% sistemul judiciar, restul fiind reprezentanţi ai Poliţiei, Jandarmeriei şi Vămilor. Nu are competenţe de poliţie judiciară, ceea ce îi îngreunează activitatea, conform lui Charles Duchaine, pentru că nu poate pune în aplicare mereu dispoziţiile magistraţilor.

Orice sechestru sau confiscare dispuse de procurori, respectiv de judecători, sunt gestionate de Agenţie. În cazul bunurilor sechestrate de la urmăriţii penal, Agenţia are grijă de bunuri sau chiar le vinde înainte de proces (lucru permis şi de legea românească), în cazul confiscărilor dispuse de instanţă, Agenţia se ocupă de valorificarea bunurilor şi de vărsarea la buget a banilor rezultaţi.

Vreau să insist, să nu uitaţi niciodată că Agenţia este în primul rând un organism în sprijinul justiţiei. Nu facem acest lucru ca să câştigăm bani. Facem acest lucru, pentru că nu este de conceput ca un infractor să se poată îmbogăţi prin infracţiunile sale. Apoi, dacă făcând acest lucru câştig şi bani, cu atât mai bine”, avertizează Charles Duchaine.

Cu un buget anual de 8 milioane de euro, Agenţia franceză se şi autofinanţează, din dobânda de 1% pe an pe care banca cu care operează o aplică sumelor reieşite din sechestre şi confiscări. În 2014, aceste depozite le-au adus 5,6 milioane de euro profit. O altă sursă de venit provine din taxa pentru vânzarea bunurilor imobiliare înainte de judecată, din care Agenţia are dreptul la o parte.

„Cheltuielile noastre sunt cele salariale, chiria pentru locaţiile noastre şi în rest cheltuielile noastre sunt mici, eu nu am Ferrari, nici şofer. Facem economii mai ales pentru a prezenta o imagine ireproşabilă, ca să nu ni se reproşeze că profităm de banii proveniţi din infracţiuni”, spune judecătorul.

Cu banii sechestraţi sau confiscaţi este simplu, ei intră direct în conturile gestionate de Agenţie. Problemele apar cu bunurile sechestrate sau confiscate. Ele trebuie cât mai rapid valorificate, pentru că altfel ridică cheltuieli de întreţinere pe care practic statul le suportă din propriul buzunar.

Valorificarea se face prin licitaţie publică, fie prin Administraţia Domeniilor Statului, fie prin operatori privaţi. „Alegem mereu partenerul în funcţie de bunul respectiv. Administraţia vinde foarte bine maşinile clasice, nu se ocupă de Ferrari, nu vinde bijuteriile de lux. Suntem obligaţi uneori să admitem că administraţia noastră nu funcţionează bine în anumite tipuri de vânzări”, spune Duchaine.

Din banii gestionaţi, Agenţia nu poate finanţa diverse proiecte, deşi zilnic primeşte astfel de solicitări. „Avem în fiecare zi oameni care ne cer bani pentru a finanţa proiecte şi noi spunem nu. Banii nu ne aparţin nouă, avem depozitele pentru banii terţilor, aceşti bani poate mâine va trebui să îi dăm înapoi. Nu se pune problema să finanţăm nimic cu aceşti bani, suntem un pic ca un alambic. Punem suc de fructe şi acesta distilează puţin alcool. Palinca, de exemplu (râde – n.r.). Adică punem mulţi bani acolo, avem 625 de milioane de euro, dar aceşti bani nu sunt ai noştri. În fiecare an vărsăm câteva milioane statului, apoi restituim multe sume”, spune şeful Agenţiei.

În 2014, Agenţia franceză a adus la buget 103 milioane de euro, după ce a sechestrat 660 de bunuri imobiliare şi a vândut mai mult de 2.000 de bunuri mobile înainte de judecată.

De ce să se ferească Agenţia românească. „Cea mai bună gestiune este vânzarea. Transformaţi totul în bani”

Judecătorul Charles Duchaine a explicat că o mare capcană pentru o astfel de Agenţie este să ajungă să fie sufocată de bunuri mobile şi imobile, sechestrate sau confiscate, care necesită cheltuieli de întreţinere pe care statul le plăteşte singur. El recomandă vânzarea lor cât mai rapidă, dacă evitarea lor nu este posibilă, iar pentru acest lucru este nevoie şi de colaborarea magistraţilor, care trebuie să înţeleagă că nu orice bun produs de un infractor merită confiscat sau sechestrat.

Nu cred că Agenţia ar trebui să primească bunuri fizice, în afară de bani. Pentru că păzirea vehiculelor, vapoarelor sau animalelor este ceva necesar şi trebuie să se facă în cel mai scurt timp. Când sechestraţi ceva, trebuie să ştiţi de ce o faceţi. Dacă nu ştiţi, sechestrul nu este bun. De ce sechestrezi o maşină? Dinainte trebuie să îţi pui întrebarea ce vei face cu ea? Dacă îţi propui să o pui într-un garaj şi să o păzeşti timp de doi ani, vei face ca statul să piardă bani. Trebuie să se organizeze cât mai repede ori vânzarea ei, ori restituirea ei”, spune Duchaine.

O altă capcană este sechestrarea sau confiscarea unor bunuri degradate, care produc mai multe pierderi decât beneficii.

Îi voi şoca pe poliţişti sau pe procurori, pentru că primul obiectiv este de a-i deposeda pe infractori, de acord, dar mulţi dintre ei vă vor mulţumi, pentru că îi scăpaţi de nişte maşini care sunt nişte epave. Şi când îi veţi lua maşina, voi trebuie să gestionaţi întreţinerea epavei şi nu numai că nu veţi aduce nimic statului, ci veţi cheltui. Unii procurori mi-au spus da, ai dreptate, dar pentru noi este important să-i sancţionăm pe unii, să le luăm maşina, pentru că chiar dacă nu are valoare pentru ei, are o valoare. Faceţi-o, dar în mod general trebuie să ai puţin spirit mercantil. Nu trebuie să sechestrezi lucruri care vor costa fizic şi băneşte statul”, spune judecătorul francez, care aminteşte că în Franţa legea oferă posibilitatea sechestrului în valoare, nu în natură, astfel că se poate merge direct după bani, nu după bunurile suspectului/infractorului condamnat.

Cea mai bună gestiune pentru bunurile mobiliare este vânzarea. Trebuie să transformaţi totul în bani, banca va gestiona totul pentru voi şi vă va da dobânzi. Trebuie să evitaţi să păstraţi bunuri fizice, bunurile imobiliare sunt ruinatoare. Piaţa actuală nu este bună, clienţii noştri nu au foarte mult bun gust, deci bunurile nu sunt uşor de vândut, pentru că cetăţeanul obişnuit nu are chef să cumpere casa Naşului, a unui bandit. Descoperim acum în Franţa, după 4 ani de exerciţiu, că măsurile iniţiale de sechestru sunt pe cale să se transforme în confiscări, astfel că avem acum în proprietate peste 100 de imobile şi trebuie să asigurăm lucrările de întreţinere, să plătim impozitele, cheltuieli de coproprietate. Este foarte greu”, spune Charles Duchaine.

O altă problemă este că până ajunge să vândă un bun, lucru care poate dura un an, Agenţia poate da piept cu alte probleme. „Avem condamnaţi care au distrus imobilele sechestrate, care refuză să părăsească imobilele sechestrate sau confiscate, care continuă să închirieze imobilele. Şi chiar dacă am cu mine jandarmi şi poliţişti, ei nu au puterea poliţiei judiciare”, spune judecătorul francez.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
În ce direcţie circulă autobuzul? 80% dintre copii ştiu răspunsul! Testul de logică care îi frustrează pe adulţi. Care e varianta corectă

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info