Andrei Luca POPESCU
Andrei Luca POPESCU
6152 vizualizări 20 nov 2015

Marin Pîrvulescu, fost maior al Direcţiei a VI-a Cercetări Penale a Securităţii, cel care a coordonat anchetarea disidentului Gheorghe Ursu, în urma căruia acesta a murit pe 17 noiembrie 1985, după bătăile crunte primite în arestul Miliţiei, ar putea fi trimis în judecată în curând, ancheta procurorilor militari ai Parchetului General apropiindu-se de final, conform lui Andrei Ursu, fiul fostului disident.

Ancheta asupra fostului securist Marin Pîrvulescu a fost blocată sistematic de justiţia militară, procurorii şi judecătorii refuzând ca acesta să poată fi măcar cercetat penal pentru implicarea sa în moartea lui Gheorghe Ursu. Decizia finală a judecătorului militar Gabriel Gunescu a conţinut o motivare incredibilă a verdictului: magistratul a susţinut că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, că opoziţia sa la regim a fost „nesemnificativă”, ba chiar că a fost „un privilegiat” al regimului comunist, făcându-şi concediile în străinătate.

În octombrie şi noiembrie 2014, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, după ce Andrei Ursu a stat 17 zile în greva foamei, procurorii Parchetului General au decis să desfiinţeze toate aceste decizii ale propriilor procurori militari şi să deschidă ancheta. În ianuarie 2015, Marin Pîrvulescu a fost pus sub urmărire penală, în calitate de suspect, pentru crime împotriva umanităţii, în legătură cu moartea lui Gheorghe Ursu.

La 30 de ani de la moartea lui Ursu, Andrei Ursu a vorbit miercuri seară, într-o dezbatere organizată de Grupul pentru Dialog Social, despre evoluţia acestui dosar prin care, pentru prima oară după 1989, un fost ofiţer de Securitate este tras la răspundere pentru implicarea sa în moartea unui om pe care l-a anchetat (până acum, au fost judecaţi şi condamnaţi pentru moartea lui Ursu doar colegii săi de celulă şi şefii Miliţiei de atunci – Stănică şi Creangă).

Suntem foarte aproape ca acest maior, acum colonel, Marin Pîrvulescu, să fie trimis în instanţă şi cei de la Secţia Parchetelor Militare mi-au spus că în curând va fi inculpat şi că rechizitoriul a început să fie pus pe hârtie. Va fi un prim pas, sper să fie traşi la răspundere la un moment dat şi ceilalţi. În ultimul an, de când a început noua anchetă la Secţia Parchetelor Militare, s-au descoperit probe noi. Au venit alţi martori, care au susţinut aceleaşi fapte, că Marin Pîrvulescu, maior pe atunci la Direcţia a VI-a Cercetări Penale a Securităţii, l-a torturat sistematic pe tatăl meu”, spune Andrei Ursu.

Mi se pare că s-a făcut o anchetă foarte solidă, detaliată, s-au luat foarte multe declaraţii. Este o nouă abordare, asta am auzit de multe ori la Parchetul Militar: avem o nouă abordare. Au dat declaraţii şi ofiţeri superiori, inclusiv fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad. Din toate aceste declaraţii se conturează că Pîrvulescu a fost clar torţionarul care l-a torturat pe tatăl meu în toată perioada de detenţie, dar că probabil ordinul a venit mai de sus. Urmează să se stabilească şi aceste responsabilităţi, sper ca la un moment dat ancheta să se extindă şi la cei care au dat ordinul. Sunt documente care arată că au fost implicaţi Gheorghe Homoştean, fostul ministru de Interne, Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, probabil şi Tudor Postelnicu, care este decedat, dar nu rezultă că el ar fi avut un rol proeminent”, a mai spus Andrei Ursu.

Noi declaraţii despre Pîrvulescu, de la foşti lucrători din Securitate şi Miliţie. „S-a spart zidul tăcerii”

Andrei Ursu arată că, în plus faţă de declaraţiile din vechile dosare penale deschise în cazul morţii lui Gheorghe Ursu, acum au apărut martori noi, care au lucrat chiar în Miliţie şi Securitate, în arestul în care Ursu a fost ucis în bătaie, după anchetele coordonate de Marin Pîrvulescu.

Un element nou este că s-a spart un zid al tăcerii. Este pentru prima dată când nişte securişti dau declaraţii care pot fi folosite acum în rechizitoriul care este alcătuit de Secţia Parchetelor Militare, împotriva foştilor lor colegi sau şefi. Au fost audiaţi foşti paznici din arestul Securităţii. A devenit foarte clară relaţia de subordonare totală a Miliţiei faţă de Securitate. Se ştia încă de atunci, dar acum este pe hârtie. Erau efectiv lacheii Securităţii. Exista o uşă de comunicare între arestul Securităţii şi cel al Miliţiei, care nu se putea deschide decât din partea Securităţii. Miliţienii nu puteau, nici măcar şeful Direcţiei Cercetări Penale a Miliţiei nu putea să treacă prin acea uşă. Pe acolo veneau ofiţeri de Securitate şi puteau să ia la anchetă deţinuţi de la Miliţie când voiau, cu bon de scoatere, prin telefon, prin subofiţer al Miliţiei. Aveau toată libertatea. Unul din subofiţerii de pază de la Securitate spune acum că ştia de astfel de ofiţeri care luau deţinuţi de la Miliţie şi el spune că ştia că Pîrvulescu Marin era cel care îl ancheta în stare de arest la Miliţie pe Gheorghe Ursu”, spune Andrei Ursu.

Fragmente din declaraţiile acestor martori, extrase de Andrei Ursu din dosarul de urmărire penală, pot fi citite AICI.

Nota generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii, şi ce declară el în 2015

În 1985, cu câteva luni înainte ca Gheorghe Ursu să fie ucis în bătaie în arestul Miliţiei Capitalei, şeful Securităţii, generalul Iulian Vlad, îi trimitea o notă şefului Direcţiei a VI-a, Vasile Gheorghe, care se ocupa de anchetarea lui Gheorghe Ursu şi a multor altor opozanţi ai sistemului comunist.

În această notă, prezentată de Andrei Ursu din dosarul de anchetă privind moartea tatălui său, reiese că Vlad era implicat direct în cazul Gheorghe Ursu. Audiat în 2015 de procurorii militari, fostul şef al Securităţii a declarat că Direcţia a VI-a a Securităţii nici măcar nu era sub coordonarea sa şi că habar nu avea că ancheta lui Ursu nu fusese oprită, înainte ca acesta să ajungă să fie ucis. Ordinele sale însă îl contrazic, arată Andrei Ursu, cu documentele pe care le-a văzut în dosarul procurorilor.

În nota din 1985, Vlad ridică mai multe probleme privind ancheta lui Gheorghe Ursu:

„1. Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste.
2. Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ?
3. Ce s-a reţinut, cu valoare de probă, din declaraţiile persoanelor audiate ?
4. Ce poziţie a avut în timpul cercetării ?
5. De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rîndul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret?
6. Ce rămîne efectiv pentru instanţă, dacă piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite ?
7. Anexa 4 - chiar dacă are un substrat - nu are nici o valoare probatorie şi nici nu poate fi reţinută ca piesă incriminată”.

30 de ani mai târziu, Iulian Vlad a ajuns în faţa procurorilor militari, pentru a fi audiat. El a susţinut că a ordonat ca ancheta lui Ursu să fie oprită, însă acest ordin nu se regăseşte în niciun document de la dosar.

„Atât în discuţia cu cei doi şefi de direcţie (Macri şi Vasile Gheorghe), cât şi în nota pe care am trimis-o oficial la Direcţia a VI-a am concluzionat că nu sunt elemente care să ducă la continuarea cercetărilor pentru infracţiunea la securitatea statului şi, mai mult, nu avea niciun suport propunerea de arestare preventivă. Ordinul meu a fost clar, să sisteze cercetarea, să propună soluţia procurorului pentru această faptă, iar dacă mai erau fapte de drept comun să le decline organelor competente”, ar fi declarat procurorilor Iulian Vlad pe 21 septembrie 2015, conform extraselor din dosar prezentate de Andrei Ursu.

Vlad a susţinut că Marin Pîrvulescu nu putea să mai continue anchetarea lui Ursu, pentru că el ar fi ordonat oprirea ei. Procurorii i-au prezentat însă un document care îl contrazice:

Mi se prezintă, astăzi, la Secţia Parchetelor Militare, raportul cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire deschis asupra numitului Ursu Gheorghe Emil şi constat că, închiderea dosarului s-a făcut la aproape doi ani de la decesul lui Ursu Gheorghe Emil, respectiv după 01.08.1987. Şi această situaţie o consider inadmisibilă”, arată un alt extras prezentat de Andrei Ursu.

Cum a fost falsificat dosarul de Securitate al lui Ursu după 1990. Germina Nagâţ, CNSAS: „Arăta halucinant”

În noua anchetă a procurorilor militari, aceştia au solicitat în ianuarie 2015 şi ajutorul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), pentru a investiga dosarul de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, de la Securitate. Oficialii au constatat însă că acesta fusese falsificat, cel mai probabil după 1990, şi că ce se afla pe microfilmul dosarului de la SRI nu avea nicio legătură cu dosarul original, pe hârtie care oricum arăta fabricat. Procurorii au fost astfel nevoiţi să lucreze cu un fals, susţine Germina Nagâţ, şefa Departamentului de Investigaţii de la CNSAS.

Am primit de la Parchetul Militar în foarte scurt timp 7 volume care arătau halucinant, dacă ne referim la un dosar de urmărire informativă. Nu avea legătură cu nimic din ce văzusem până atunci. Era neverosimil. Am văzut DUI descompletate, în care se simţea lipsa unor părţi, dar nu mai văzusem un dosar care pretinde că este făcut de Securitate şi care nu are aproape nicio legătură cu dosarul original, mai puţin în volumul I. Am făcut operaţiuni standard de citire foarte atentă, de punere cap la cap a unor informaţii. La sfârşit am cerut şi microfilmul de la SRI, l-am primit cu maximă promptitudine, în două zile, în februarie 2015. Atunci am făcut o operaţiune banală – confruntarea microfilmului cu originalul. Nu am mai văzut până atunci un dosar de urmărire în care 5 volume să fie fotocopii din orice. Adică erau fotocopii bizare, care nu semănau cu originalul care se păstrase în volumul 1. S-a văzut clar că avem cel puţin un volum de tehnică operativă lipsă – volumul 2. Întreaga copertă a dosarului prezintă diferenţe semnificative între microfilm şi original”, a povestit Germina Nagâţ.

Specialista de la CNSAS este de părere că falsul a avut loc după 1990 şi speră că procurorii se vor autosesiza şi vor investiga şi această falsificare petrecută la SRI.

Asta arată ce s-a întâmplat după 1990. Eu cred că nu Securitatea a falsificat un dosar de Securitate, mi se pare o naivitate să mergi pe această ipoteză că s-ar fi falsificat încă dinainte de 1989 dosarul. Nu văd de ce. Legal, limita noastră de competenţă este 22 decembrie 1989. Dacă ceva din acest dosar ar sugera că falsul s-a produs înainte de această dată, am putea să sesizăm Parchetul. Eu sper însă că Parchetul este conştient de faptul că falsul s-a produs după această dată şi se va autosesiza. Lucrurile de care ei s-au lovit în această anchetă sunt inacceptabile într-un stat de drept, adică organele de anchetă au fost puse în faţa unor situaţii imposibile, să ancheteze cu un fals pe masă”, a declarat miercuri seară Germina Nagâţ.

În 2000, SRI dădea un comunicat prin care se apăra şi respingea acuzaţiile de falsificare a dosarului de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, încă de pe atunci ieşind la iveală că în dosar fuseseră inserate materiale de presă şi documente de după 1990, până în 1994. SRI motiva că aceste documente fuseseră adăugate la dosar pentru că SRI a considerat că ar putea fi de folos procurorilor care anchetau cazul. 

„Serviciul Român de Informaţii consideră ca absolut nefondate afirmaţiile privind o pretinsă implicare
părtinitoare a instituţiei noastre în rezolvarea acestui nefericit şi grav caz de încălcare a drepturilor
omului. De altfel, pentru a elimina orice îndoială în această privinţă, Serviciul Român de Informaţii a
cerut oficial Parchetului General să procedeze la confruntarea documentelor originale cu microfilmul
realizat în 1987”, scria în 2000 SRI.

Confruntarea cu microfilmul SRI s-a făcut în 2015, la CNSAS, care a constatat acelaşi lucru: aşa-zisul original nu are nicio legătură cu microfilmul, care oricum conţine multe documente fotocopiate fără legătură cu cazul Ursu, conform Germinei Nagâţ.

CITEŞTE AICI RAPORTUL CNSAS DESPRE ACEST FALS

Procurorul Dan Voinea: „Căutăm argumente să nu facem nimic împotriva criminalilor, să nu cumva să îi deranjăm”

Generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care a deschis pentru prima oară dosarele Revoluţiei, Mineriadei, dar şi pe cel al privind moartea lui Gheorghe Ursu, a acuzat că nici acum, la 25 de ani după căderea comunismului, justiţia nu îşi face treaba în legătură cu cei vinovaţi pentru crimele Securităţii.

Securitatea a continuat să îşi facă treaba mult timp, dosarele Securităţii au fost secretizate. Pentru că Securitatea a învins în decembrie 1989. O dată cu ea, toată administraţia comunistă a rămas pur şi simplu la conducerea ţării, în tot felul de instituţii. De aceea aceste dosare nu au fost cercetate. Cazul Ursu, atunci când l-am preluat eu în 1990, era clasat. Fusese preluat de un procuror de la Capitală, Ghiţă, care a dat NUP cu o minciună pur şi simplu, din actul medico-legal, că ar fi făcut infarct (Ursu – n.r.). Nimeni nu mi-a dat vreun sprijin în acest dosar. Dar m-am dus la început la Jilava şi am ridicat dosarul de penitenciar al lui Ursu. Acolo am găsit actul medico-legal care constituie baza prin care am putut să dovedim crima. Aceste crime au fost ordonate. Comportamentul criminal era dirijat, era ordin pentru ca ei să facă în aşa fel încât să meargă până la exterminarea fizică a opozanţilor politici. (…) Oamenii ăştia trăiesc şi trăiesc foarte bine”, a spus Dan Voinea.

El a arătat că în loc să caute să facă lumină, procurorii şi judecătorii găsesc motive doar pentru a nu ancheta aceste cazuri şi că instituţiile precum SRI care ascund sau modifică documente ale Securităţii, se fac complice la crimele celor dinainte de 1989.

Este trist că am rămas la mentalitatea asta. Căutăm argumente să nu facem nimic împotriva criminalilor, să nu cumva să îi deranjăm. Ei stau foarte liniştiţi, ai impresia că parcă li se spune să stea liniştiţi. Justiţia este de vină, pentru că a tolerat şi a întârziat aceste anchete nepermis de mult, lucru constatat şi de CEDO. Este important ca aceste crime să fie demascate şi ca poporul român să îşi cunoască criminalii. Adevărul trebuie să fie spus şi să nu asistăm la mistificări ale istoriei. În aceste dosare, s-a mers pe sacrificii personale, pe greva foamei a lui Andrei Ursu sau a lui Teodor Mărieş. Rostul magistraţilor este să facă dreptate victimelor. Am ajuns în situaţia să ne rugăm de foştii torţionari să ne dea o hârtie să vedem şi noi cine ne-a urmărit. Sunt secretizate. Ce secretizezi, crimele? Păi dacă o instituţie face asta înseamnă că e complice, favorizezi criminalii. Toate dosarele privind victimele comunismului, ale mineriadelor, ale Revoluţiei, până în 1995 au fost soluţionate cu NUP. Ele sunt exemple despre modul cum justiţia din România nu şi-a făcut treaba. A tolerat criminalii şi iată că astăzi aflăm mai departe că au încercat să falsifice aceste dosare”, a declarat Dan Voinea.

Germina Nagâţ, de la CNSAS, a declarat că speră ca dosarul Gheorghe Ursu să devină un exemplu pentru urmaşii victimelor comunismului şi Securităţii, care să ştie cum să îşi caute dreptatea în justiţie.

„E formidabil şi mi se pare exemplar ce a făcut Andrei Ursu şi aş vrea să fie contagios. Urmaşii victimelor, care sunt cu zecile de mii în această arhivă, ar putea să înveţe de aici ce au de făcut pentru părinţii lor. E absolut extraordinar că nu s-a lăsat şi timp de 30 de ani a stat pe urmele lor şi o să-i dovedească”, a spus Germina Nagâţ.

Citește și: