Mădălina CHIŢU
Mădălina CHIŢU
14976 vizualizări 11 iul 2013

În România lui 2013, peste 60.000 de copii se află în grija statului, care alocă pentru îngrijirea lor şi pentru salariile celor 32.000 de persoane care lucrează în sistemul de protecţie, 150 de milioane de euro anual. Potrivit calculelor gândul, pentru fiecare minor aflat într-o formă de plasament, România cheltuie zilnic 32 de lei. O mică parte din bani merg efectiv la copil însă, respectiv 7 lei, pentru că restul de 25 de lei se reîntorc în sistem  - pentru plata angajaţilor.

La mai bine de un an de la schimbarea Legii adopţiei, România se confruntă cu un nou paradox: cel dintre, cinic vorbind, cerere şi ofertă.  Pe de-o parte, sunt copiii instituţionalizaţi (57.480 la nivelul anului 2012), iar de cealaltă - familiile care-şi doresc să adopte. Acestea - 1.400 la număr, în 2012, potrivit Oficiului Român pentru Adopţii - , acuză în continuare autorităţile că îngreunează procesul de adopţie. Motivul? Copiii lăsaţi în grija statului reprezintă o sursă de venit pentru cele 32.413 de persoane care lucrează în sistemul de protecţie a copilului.

Cât durează în România procesul de adopţie

Pentru a putea adopta un copil în România, familiile care nu pot avea un copil sau care îşi doresc să înfieze trebuie să se încarce cu multă răbdare. Acesta este şi cazul Nicoletei Cristea-Brunel, care aşteaptă din octombrie 2012 să fie anunţată că s-a găsit un copil pe care să îl poată adopta.

„Mi s-a spus că am tupeu dacă mă aştept să mi se încredinţeze atât de repede un copil. ‚Au trecut doar câteva luni, unde vă grăbiţi’, este răspunsul pe care îl primesc atunci când întreb dacă s-a găsit un copil şi pentru mine”, a declarat pentru gândul Nicoleta Brunel.

Ea a primit atestatul de părinte adoptator  în luna octombrie a anului trecut, document care este valabil doar un an. Dacă nu se găseşte un copil disponibil pentru ea într-un an, Nicoleta Brunel va trece din nou prin procesul reatestării „Ca să exist în evidenţa autorităţilor că îmi doresc în continuare un copil trebuie să refac atestatul, iar procesul durează câteva luni bune”, a precizat Brunel. E vorba d eun întreg dosar, care cuprinde acte legalizate, adeverinţe medicale, adeverinţe salariale, atestate psihologice, anchete sociale, anchete psihologice, caracterizări şi chestionare. Plus vizite la domiciliu.

Potrivit reprezentanţilor Oficiului Român de Adopţii, procesul de adopţie în România durează între 1,5 ani şi 2 ani. "Sunt ţări în care procesul de adopţie durează şi 4 ani", explică situaţia Ramona Popa, consilier ORA. 

"Am locuit în Franţa şi în Elveţia, iar acolo listele de aşteptare pentru a adopta un copil sunt mari pentru că nu există minori care sunt în grija statului, în timp ce în România sunt foarte mulţi copii aflaţi în grija statului şi pe care autorităţile nu vor să îi dea spre adopţie", contrazice punctul de vedere al oficialului ORA Nicoleta Brunel.

Statistic, de când s-a schimbat legea au fost mai puţini copii înfiaţi

În aprilie 2012 Legea adopţiei s-a schimbat. Potrivit noului act normativ,  copiii ar fi mai uşor adoptabili. Asta doar în teorie. În practică, însă, procedurile de adopţie sunt la fel de greoaie, fapt dovedit statistic.

Potrivit datelor obţinute de gândul, de la intrarea în vigoare a noii legi, respectiv 7 aprilie 2012, şi până la data de 4 martie 2013 au fost adoptaţi 999 de copii, dintre care 221 de cereri au fost depuse pe rolul instanţelor înainte de aprilie 2012. Astfel, de la schimbarea legii şi până în martie 2013 doar 778 de copii au fost adoptaţi, dintre care 28 de încredinţări în vederea adopţiilor s-au înregistrat numai în Bucureşti.

Mai mult, cifrele arată că înainte de schimbarea legii numărul copiilor care au fost adoptaţi este dublu. Astfel, în anul 2009, în România, s-au înfiat 1.730 de copii, în 2010 s-au înfiat 1.921 de copii, iar în anul 2011 s-au înfiat 1.736 de copii.

Autorităţile contrazic cifrele susţinând că schimbarea legii a fi crescut rata de adopţii. „Statisticile sunt în curs de actualizare, în permanenţă. Deocamdată nu avem o statistică clară a numărului de copii care au fost adoptaţi în primul an de când s-a schimbat legea. De cele mai mult ori deciziile judecătoreşti ne vin cu o întârziere de câteva luni şi de aceea apar, până în prezent, un număr mai mic de adopţii”, a declarat pentru gândul Ramona Popa, consilier ORA.

De ce nu se adoptă copiii din România

În urma discuţiilor cu reprezentanţii mai multor ONG-uri, dar şi cu părinţi români care-şi doresc să adopte, am identificat o serie de motive pentru care numărul adopţiilor finalizate rămâne în continuare scăzut.

Copiii sănătoşi sunt trecuţi în acte ca fiind bolnavi. „Ni s-a semnalat din teritoriu că în sectorul 1 există un copil care ar putea fi adoptat şi există şi o familie care doreşte să îl ia. Din păcate nu se poate, deoarece copilul este internat la Centrul Jiului, un centru pentru copii cu dizabilităţi, deşi micuţul are suflu sistolic (nr. un simptom al unei afecţiuni cardiace).

Statul nu poate să dea acest copil, deoarece în dosarul familiei care are atestat de adopţie scrie că părinţii vor un copil sănătos, iar în acte el apare ca fiind un copil cu dizabilităţi. Suflul sistolic nu este o afecţiune gravă. Aceasta poate dispărea de la sine. Nu pune în pericol viaţa minorului sau a familiei care doreşte să îl adopte”, explică pentru gândul preşedintele SOS Infertilitatea.

Înainte ca un copil să fie dat spre adopţie se consultă până şi rudele de gradul 4. Se poate întâmpla să fie consultate - căutate până la 80 de persoane, fapt ce durează. „Sunt şi cazuri în care ne confruntă cu situaţii absurde. De exemplu, un băieţel din Mureş, care are acum în jur de un an, a fost abandonat de mamă în spital. Paternitatea nu a fost stabilită. Femeia şi-a dat la internare un nume fals, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, că nu îşi dorea să ia acel copil acasă. După câteva zile s-a prezentat la spital în vederea obţinerii unui certificat de naştere pentru nou-născut, iar mai apoi a lăsat copilul în continuare în spital. Avea nevoie de acel document pentru a beneficia de alocaţia micuţului. În cele din urmă mama a specificat că nu poate avea grijă de el, deoarece acasă mai avea alţi copii şi îi era şi aşa greu să se descurce”, povesteşte o situaţie cu care s-a confruntat preşedinta asociaţiei SOS Infertilitatea.

Pentru ca acel copil să aibă dreptul la o viaţă normală alături de o familie adoptivă s-au făcut cercetări la autorităţile competente: evidenţa populaţiei, primăria de domiciliu, poliţie, pentru identificarea rudelor. "Bunica din partea mamei era moartă. Exista un frate din partea bunicii mamei, care a spus că nu poate avea grijă de copil, dar care şi-a adus aminte că mai există doi fraţi, despre care nu putea da foarte multe detalii. Nu ştia unde locuiau, nu ştia data naşterii, ştia doar numele. S-au făcut iar solicitări la autorităţile competente pentru identificarea lor, iar răspunsul a fost că nimeni nu ştie nimic despre aceste persoane. În consecinţă, copilul nu poate fi dat spre adopţie, deoarece nu s-au consultat şi ceilalţi doi fraţi despre care nimeni nu ştie nimic”, mai povesteşte reprezentantul asociaţiei.

Reintegrarea în familia naturală, extrem de importantă pentru autorităţi. Asociaţiile de profil şi familiile care aşteaptă să adopte un copil spun că pentru autorităţi reintegrarea în familia naturală este extrem de importantă fără să se gândească la consecinţe. „Am lucrat timp de 13 ani în asociaţii care aveau drept scop integrarea în societate a copiilor părăsiţi de părinţii naturali. De-a lungul experienţei mele am întâlnit cazuri în care autorităţile au ţinut cu tot dinaninsul să reintegreze copiii părăsiţi în familiile naturale. La un momentdat am întâlnit o femeie de etnie care a spus că nu îşi poate creşte copilul pentru că nu are o situaţie materială bună. A cerut chiar şi ajutor statului pentru a-i da o căruţă de lemne pentru că nu avea bani să încălzească casa pe timp de iarnă. Bineînţeles că copilul a fost lăsat în grija ei, iar micuţul nu a supravieţuit iernii. Făcuse pneumonie de la o banală răceală”, a povestit Cristina Căpătan, membră a asociaţiei SOS Infertilitatea.

Povestea unui părinte adoptator: „La 3 ani jumate copilul meu nu ştia cum îl cheamă şi unde îi e nasul”

Pe lângă îngreunarea procesului de adopţie, statul nici nu are grijă de copiii din sistem susţin părinţii care au reuşit cu greu să adopte. E cazul . Anei Maria Dănciulescu, care a devenit părinte în 2009 şi ale cărei probleme nu s-au sfârşit după adopţie. „La trei ani şi jumătate copilul meu nu ştia unde e nasul, pentru că nu se uitase până atunci niciodată în oglindă. Nu ştia cum îl cheamă. Cântărea 12 kilograme. La trei ani şi jumătate avea un început de redard. Medicii l-au catalogat cu o formă de autism. Până la doi ani a fost în grija mamei naturale, care l-a abandonat, iar mai apoi a fost lăsat în grija unei asistente maternale, care nu s-a îngrijit deloc de el”, povesteşte Ane Marie Dănciulescu.

Bucureşteanca spune că sistemul este responsabil de marea parte dintre afecţiunile de care suferă copilul ei. „În acte mi s-a prezentat ca un copil perfect sănătos. În realitate, copilul meu nu vedea cu ochiul stâng din naştere, avea probleme cu auzul, suferea de suflu sistolic. În plus, nu era dezvoltat nici din punct psoho-neuromotor conform vârstei sale”, a mai spus Dănciulescu.

Mama adoptivă precizează că deşi a muncit foarte mult pentru ca băieţelul pe care l-a înfiat în urmă aproape 4 ani să fie un copil normal, acesta este încă traumatizat de tratamentul la care a fost suspus în primii ani de viaţă.

Autorităţile explică de ce merge greu procedura adopţiilor

În urma unei solititări făcute de gândul la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, autorităţile recunosc că noua lege a adopţiei nu a influenţat foarte mult procentul adopţiilor.

La întrebarea „Care este motivul pentru care numărul adopţiilor este în continuare mic în România, în condiţiile în care noua lege a adopţiilor ar fi trebuit să faciliteze acest lucru”, reprezentanţii Ministerului Muncii au precizat pentru gândul: “Numărul adopţiilor se menţine la aproximativ acelaşi nivel cu cel din anul 2011, luând în considerare că până la intrarea în vigoare a noii legi exista un număr de aproximativ 350 de adopţii în familie anual (dintre care cea mai mare parte erau adopţiile care aveau paternitatea recunoscută, fiind născuţi în afara căsătoriei şi astfel soţia celui care făcea recunoaşterea paternităţii adopta copilul soţului).

"Întrucât a fost introdus în noua lege articolul privind obligativitatea testului ADN pentru adopţia copilul care s-a născut în afara căsătoriei şi este adoptat de soţia celui care face recunoaşterea, aceste cazuri nu mai sunt posibile şi astfel nu se mai regăsesc în statistica privind numărul total de adopţii. Noua lege presupune atât schimbări de ordin procedural dar şi o schimbare a mentalităţii şi abordării adopţiei în principal în rândul celor cu responsabilităţi în domeniu, iar acest lucru necesită pregătirea personalului".

ORA: Numărul cuplurilor care doresc să adopte este mai mic decât numărul copiilor adoptabili

Reprezentanţii Oficiului Român de Adopţii au declarat pentru gândul că numărul cuplurilor care doresc să adopte este mai mic decât numărul copiilor adoptabili. „În prezent sunt aproximativ 1.400 de familii care atestat de adopţie şi 1.600 de copii care pot intra într-o familie nouă”, a menţionat Ramona Popa, consilier ORA.

Reprezentantul a spus că faptul că numărul adopţiilor nu a explodat odată cu schimbarea legislaţiei nu este datorat exclusiv autorităţilor. „Sunt şi cazuri în care familiile refuză copiii pe motive de etnie, de probleme de sănătate. Vârsta este şi ea un factor exenţial atunci când un adolt optează să adopte sau nu un copil. De regulă persoanele care au atestat de adopţie îşi doresc copii până în vârsta de 4 ani. Din păcate, peste 50% dintre copiii care sunt adoptabili au peste această vârstă”, a menţionat Ramona Popa.

Portretul robot al familiei care îşi doreşte să adopte un copil

Membrii familiilor care adoptă au în medie, la data finalizării adopţiei, vârsta de 35-45 de ani, studii universitare sau liceale, iar valoarea medie a veniturilor se situează peste 2.500 de lei, arată rezultatele unui studiu realiat de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA).

Cercetarea privind strategiile de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat, realizat de ORA, Unicef şi Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, arată că majoritatea celor care adoptă au în medie vârsta de 35-45 ani la data finalizării adopţiei.

Din punct de vedere al educaţiei, cei mai mulţi părinţi adoptivi au studii universitare absolvite (40 la sută), liceale (37 la sută), gimnaziale finalizate (10 la sută), în timp ce trei la sută nu au absolvit nicio şcoală.

De asemenea, 71 la sută dintre familiile care au fost incluse în eşantion locuiesc în mediul urban şi au un loc de muncă stabil.

Câţi bani alocă statul pentru fiecare copil pe care îl are în grijă

Datele obţinute de gândul arată că în anul 2012 bugetul alocat sistemului de protecţie a copilului a fost 670. 849. 000 de lei, echivalentul a peste 150 de milioane de euro.

Datele oferite de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru gândul arată că în 2013 statul a alocat pentru fiecare copil aflat în grija sa sume de bani cuprinse între 1.419 lei pe lună şi 1896 de lei pe lună.

Astfel, un copil plasat într-un centru de plasament are alocat lunar suma de 1.419 lei, în timp ce un copil plasat în case de tip familial are alocat lunar suma de 1.259. Mai mulţi bani primesc copiii cu dizabilităţi. Astfel, copiii cu dizabilităţi plasaţi în centre de plasament au alocat lunar suma de 1.885. Cei mai mulţi bani alocaţi lunar sunt pentru copiii plasaţi în centre de primire în regim de urgenţă, adăpost de noapte pentru copiii străzii, sau copiii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal. Pentru aceştia statul are alocat o sumă lunară de 1.896.

Categoria copiilor          

lei/lună /copil

Copii plasaţi în centre de plasament    

1419

Copii plasaţi în case de tip familial  

1259

Copii plasaţi în apartamente          

1181

Copii cu dizabilităţi plasaţi în centre de plasament   

1885

Copii cu dizabilităţi  plasaţi în case de tip familial   

1677

Copii cu dizabilităţi plasaţi în apartamente         

1364

Copii plasaţi în centre de primire în  regim de urgenţă, adăpost de noapte pentru copiii străzii, copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal etc

1896

 
Ceva mai puţini bani au alocaţi copiii aflaţi în grija asistenţilor maternali. Astfel, pentru un copil aflat în grija unui asistent maternal s-a alocat suma de 1.435 de lei pe lună, dar aceasta scade dacă asistentul maternal are în grija sa mai mulţi copii. De exemplu, pentru asistenţii maternali care au în plasament doi copii statul a alocat pentru anul 2013 suma de 957 de lei pe lună pentru copil, în timp ce pentru un asistent maternal care are în grijă trei copiii statul a alocat suma de 757 de lei pe lună.

Categoria de copii

lei/lună/copil

Copii la asistenţi maternali cu un copil în plasament

1435

Copii la asistenţi maternali cu 2 copii în plasament

957

Copii la asistenţi maternali cu 3 copii în plasament

757

Copii  cu dizabilităţi la asistenţi maternali cu un copil în plasament

1680

Copii cu dizabilităţi la asistenţi maternali cu 2 sau mai mulţi copii în plasament

1201

 
Întrebaţi dacă statul alocă sume diferite de bani în funcţie de vârsta pe care copilul o are, reprezentanţii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au preciazat că „alocaţia de hrană şi limitele minime de cazarmament, echipament pentru dotare iniţială şi înlocuire, transport, jucării, materiale igenico-sanitare, rechizite, materiale cultural-sportive sunt stabilite în funcţie de vârsta copilului”.

Astfel, pentru cheltuielile de cazarmament se alocă anual sume cuprinse 336 şi 844 de lei pentru fiecare copil.

Grupa de vârstă

Valoare

(lei/an/copil/tânăr)

De la 0 pana la 3 ani inclusiv

366 lei

De la 3 pana la 7 ani inclusiv

498 lei

De la 7 pana la 14 ani inclusiv

611 lei

De la 14 pana la 18 ani inclusiv                  

754 lei

De la 18 pana la 26 ani inclusiv                  

844 lei

Mama protejata in centrul maternal

844 lei

 
Mai mult, autorităţile au exemplificat pentru gândul nivelul minim al alocaţiei de hrană pentru copiii din sistemul de protecţie specială. Astfel, pentru copiii cu vârstă cuprinsă între 0 şi 6 luni statul a alocat un nivel de alocaţie de hrană de 6 lei pe zi de persoană. Acelaşi barem este stabilit şi pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 luni şi pentru minorii cu vârste cuprinse între 1 şi 4 ani. Suma creşte după vârsta de 4 ani şi ajunge la valoarea maximă de 8,3 lei pe zi.
 

Grupa de vârstă a copilului

 

Nivelul alocaţiei de hrană

Lei/zi şi persoană

- copii între 0-6 luni

6

- copii între 6-12 luni

6

- copii între 1-4 ani

6

- copii între 4-18 ani

8,3

- tineri între 12-26 ani

8,3

 

Citește și: