Publicat

11

februarie

2014

10:58

7841

vizualizări

LISTA TORŢIONARILOR CARE TRĂIESC. Interviu VIDEO cu torţionarul Florian Cormoş, cel pe care şi comuniştii l-au condamnat la moarte

Columbia este lagărul unde deţinuţii munceau, erau înfometaţi şi bătuţi până la moarte. Florian Cormoş a instaurat aici un regim de teroare, în doar patru luni cât a condus lagărul 115 deţinuţi găsindu-şi sfârşitul în chinuri groaznice. Cruzimea sa a atras şi atenţia comuniştilor care l-au condamnat la moarte, pedeapsă transformată ulterior în muncă silnică pe viaţă. A scăpat după patru ani fiind amnistiat, iar acum nu are nicio remuşcare.

LISTA TORŢIONARILOR CARE TRĂIESC. Interviu VIDEO cu torţionarul Florian Cormoş, cel pe care şi comuniştii l-au condamnat la moarte

Columbia este lagărul unde deţinuţii munceau, erau înfometaţi şi bătuţi până la moarte. Florian Cormoş a instaurat aici un regim de teroare, în doar patru luni cât a condus lagărul 115 deţinuţi găsindu-şi sfârşitul în chinuri groaznice. Cruzimea sa a atras şi atenţia comuniştilor care l-au condamnat la moarte, pedeapsă transformată ulterior în muncă silnică pe viaţă. A scăpat după patru ani fiind amnistiat, iar acum nu are nicio remuşcare.

Florian Cormoş este al treilea torţionar pe care gândul şi IICCMER îl devoalează opiniei publice. Pe numele său a fost depusă o sesizare penală în care este acuzat că prin acţiunile sale a dus la moartea a 115 deţinuţi încarceraţi în lagărul de la Cernavodă, una din coloniile şantierului canalului Dunăre – Marea Neagră. La fel ca şi "colegii" săi Vişinescu şi Ficior, torţionarul Cormoş îşi consumă bătrâneaţea liniştit. Gândul l-a intervievat iar timp de o oră şi jumătate ne-a vorbit despre cariera sa. A admis că în mandatul său deţinuţii mureau pe capete. La început a negat vehement că îi maltrata pe deţinuţii care ajungeau pe mâna sa. Pus în faţa evidenţelor, a recunoscut că „îi mai lovea”. Nu regretă nimic şi, la fel ca ceilalţi torţionari intervievaţi de gândul, susţine că vina aparţine altora. 

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL TORŢIONARULUI CORMOŞ

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL LAGĂRULUI DE LA CANAL

Am ajuns acasă la fostul comandant Florian Cormoş în decembrie 2013. Fostul şef al lagărului de muncă de la Cernavodă locuieşte în Oradea, pe o stradă liniştită. Are un apartament de trei camere pe care îl împarte cu fiica lui. Ajunşi în faţa blocului, am sunat la interfon. Nu a răspuns nimeni. În schimb, o vecină a comandantului ne-a observat. După ce s-a lămurit că îl căutăm pe ”domnul Cormoş”, vecina l-a sunat să-l avertizeze. Am ajuns în faţa uşii sale. Ne-a primit fiica lui, un adevărat ”gardian” pentru fostul comandant. Din capul locului, ne-a spus că ea nu ne permite să-l intervievăm pe tatăl ei pentru că e nemulţumită de felul în care a evoluat povestea cu torţionarii.

Florian Cormoş, un bărbat masiv, de peste 1,90, îmbrăcat într-un capot albastru, şi-a făcut apariţia în holul apartamentului. A stat preţ de câteva minute şi ne-a evaluat. I-am explicat ca vrem să îi auzim mărturia şi ca nu noi suntem cei care îl judecăm. Era împăcat. Ne-a spus că oricum nimeni nu poate să îi mai facă nimic pentru că pe de-o parte el se consideră nevinovat, iar pe de altă parte a fost deja anchetat de comunişti şi condamnat.

ASCULTA MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL

Ne-a spus că ştie că nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleaşi fapte. „Nu poţi să îl bagi în aceeaşi oală cu ceilalţi. El a suferit nevinovat”, ne spune fiica torţionarului. Continuăm parlamentările cu fiica. Ne oferă o cafea. Acceptăm oferta. Fiica ieie din cameră. În acest moment, începem interviul cu fostul comandant.

Gândul: Povestiţi-ne cum aţi ajuns la şcoala de educatori?

Florian Cormoş: În şcoală, eram mai sprinten şi au venit şi ne-au zis „Nu vreţi să mergeţi la Bucureşti?” Eu voiam să merg la Bucureşti la ansamblul armatei pentru că eu cântam bine. Mi-au spus să aleg, ori merg la Bucureşti, ori la Oradea. Am zis Oradea, că era mai aproape. Eu sunt din părţile alea ale Marghitei, dar m-am născut aci, la Şişterea. Tata era slugă la boieri, la maghiari. (divaghează cu o scurtă poveste despre cum s-a întâlnit cu un consătean n.red.)

Când aţi ajuns la şcoala asta de educatori?

La 22 de ani. Asta era în '49. Atunci era avalanşa aia. [ se opreşte, n.red] Dar de ce trebuie să apar eu că am fost la Cernavodă, cu deţinuţii? Păi mai credeţi că o mai fi vreunu' în viaţă? (Se pare că a avut dreptate. Până acum, IICCMER nu a identificat niciun fost deţinut care să-l fi cunoscut pe Cormoş şi care să mai trăiască n.red)

Poate mai sunt în viaţă...

Eu nu cred. Acolo s-a făcut un proces fantomă, ordonat.

Până la proces... În anul 1950 aţi ajuns la Capul Midia. Ce făceaţi acolo?

Mergeam şi mă uitam la deţinuţi cum lucrează.

Eraţi încadrat ca ce? Sergent?

Nu, sublocotenent. Am stat 3-4 luni şi apoi am mers la Cernavodă. Am stat acolo în '50, până toamna. Acolo m-au numit comandant la colonia de femei de la Saligny. Era o colonie de femei de vreo 600-700. Nu a murit nicio deţinută. La Cernavodă, am fost comandant vreo două luni în toată perioada canalului. Nu s-a mai auzit de niciunul.

Bun, dar şefii dumneavoastră îi băteau pe deţinuţi?

Vai de mine, mai ales că era unu fotbalist, Radu. (Îi pronunţă numele apăsat n.red.). Era comandant. După aia a venit… Şi dacă l-a bătut? Parcă erau coloniile prevăzute cu cai. Eu nu m-am urcat pe cal de când îi lumea, domnule. Şi mă acuză pe mine că umblam cu caii peste deţinuţi (râde n.red.). Oameni care au fost puşi. Tot dosarul meu a fost dirijat de doi evrei. Eu nu am recunoscut. Cum să recunosc? Colonelul Stoiescu mi-a făcut dosarul.

Nu aţi recunoscut ziceţi?

Io? Io şiu că n-am recunoscut. Aşa zic ei că am recunoscut. M-am ridicat la proces şi am zis: <<Dacă mai continuaţi în halul ăsta, iau scaunul şi dau în dumneavoastră>>. În sală era generalul Petrescu, şi colonelul Popescu şi acolo a fost un bâlci. O venit colonelul Crăciun la proces şi a zis: <<Domnule, dacă Cormoş e aici, toţi trebuie să fim aici! Toţi cei care suntem în conducerea penitenciarului. Ştiţi ce se întâmplă acolo?!>> A avut curajul să spună. M-au condamnat la muncă silnică pe viaţă şi ştiu că originalul l-au trimis la ONU ca să zică: <<Iată, domnule ăştia sunt vinovaţii!>> Adică eu şi un subofiţer. Am ispăşit pedeapsa şi am fost repus în drepturi. Am stat patru ani la Jilava. Tinereţea mea acolo mi-au mâncat-o.

După proces au venit judecătorul şi procurorul să ne spună: <<Mă băieţi….>> Eu i-am zis: << Ce băieţi, că dacă eram băieţi de ce ne-aţi condamnat la moarte? Ăla (arată în sus) o să ne facă dreptate. Ieşiţi afară!>> Atunci au fost procesele fantomă. Se judecau procesele lui Cernătescu, care a fost condamnat la moarte pentru că a sabotat lucrările Canalului Dunăre – Marea Neagră. A recunoscut. După un an jumate şi el, şi ceilalţi sabotori au fost puşi în libertate. În ziar scria că sabotorii Canalului au fost executaţi. Asta e dreptate? Acum avem dreptate în ţară?

Eu nu sunt judecător. Eu vreau doar să înţeleg ce s-a întâmplat.

Păi de la ăia nu mai aflaţi nimic. Ce se întâmplă cu deţinuţii care au slăbit. Notaţi-vă o dată principală de la care se trage totul. Ministrul Pavel Ştefan, pe 20 ianuarie 1953, convoacă toate cadrele de conducere de la colonii şi de la penitenciare. Între altele se discută: <<Domnule ministru, avem oameni bolnavi cu sutele, ce facem cu ei?>> Ministrul a răspuns: <<Acolo să-i faceţi sănătoşi. Acolo deţinuţii sabotează şi, dacă nu luaţi măsuri, o să suferiţi>>. Ordinul suna aşa: <<Deţinuţii care îndeplinesc norma primesc 4400 de calorii, cei care nu îndeplineau norma 3200 de calorii, ba chiar de la cei cu 3200 le-a fost scăzut la 2200>>. Ce putea să iasă de aici? Ăştia erau după cinci ani de Canal. Ăsta e adevăratul genocid. El a introdus foamea. Fiecare deţinut prime 750 de grame de pâine, care muncea.

Unii deţinuţi au relatat în cărţile de memorialistică faptul că nu primeau mâncare, că şi dumneavoastră îi trimiteaţi la muncă fără mâncare

Nu e adevărat. În fiecare zi mergeau căruţele speciale care le duceau mâncare sau cu maşinile. Încă ce bucătărie aveau! Colonia era unde e acuma uzina termonucleară. Totul e o minciună. A venit ministrul şi m-a întrebat dacă am pus în aplicare ordinul. Am zis că nu l-am pus pentru că trebuie cazane speciale, bucătărie specială. Mi-a spus să pun în aplicare imediat. Ăsta e primul act de acuzare pentru că toţi îşi aduc aminte şedinţa respectivă.

Acelaşi lucru în spunea şi Ficior. L-aţi cunoscut pe Ficior, dar pe Vişinescu?

Pe Ficior da, pe Vişinescu mai puţin. Eu nu am lucrat cu Ficior. În ce priveşte profesia, era destul de pregătit. Cu deţinuţii cum o lucrat, ştiu că era puţin mai stăpân. Aşa cum era Szabo, mie mi-a plăcut de Szabo, el mai mult ţinea la deţinuţi. Le satisfăcea tot.

Cât aţi condus lagărul de la Columbia?...

Trei luni. Nici nu am avut timp să cunosc şantierul. Veneau cei epuizaţi. Toţi cei epizaţi de la cele şapte colonii eu trebuia să îi primesc la Cernavodă. Cum să nu moară? Mureau şi pe drum. Să zicem că veneau de la Nazarcea ... pe drum mureau. Păi i-am omorât eu?

Sunt detalii pe care lumea nu le cunoaşte...

Dintre toţi comandanţii, numai pe Cormoş îl găseşte. Eu la două, trei zile trebuia să omor un deţinut ca să fie adevărat ce mi se impută. (râde din nou n.red.)

Au murit deţinuţi la Columbia cât eraţi comandant?

Au murit. A venit doctorul. Am anunţat Bucureştiul:<< Veniţi să vedeţi!>> V-am spus, au murit pe drum. Asta a fost problema, că îi adunau acolo de la alte colonii.

Deţinuţii care nu îşi făceau norma primeau pedepse?

Da, li se tăia raţia. Ministru a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat aşa ordin. Se lua de la cel care nu îşi îndeplinea norma şi se dădea la cel care şi-o făcea. Ăla la 4000, ălălat la 3000 şi ălălalt la 2000 de calorii. Ce să iasă de aici? Nu iese genocid? Eu nu l-am aplicat, că nu aveam posibilitate. Nu aveam bucătărie. De ce când am stat la femei una nu a stat la spital?

Ce munci făceau femeile?

A venit ministrul şi i-am zis: <<Cu femeile nu se face Canalul. Se poate cu lopata, roaba şi scândura să lucreze o femeie?>> I-am spus să se desfiinţeze. Eu i-am zis că am învăţat asta de la lucru, că de la lucru am plecat. Mâinile îmi erau ca scoarţa. Nu mai spun că patru ani am fost slugă la maghiar, în Ungaria de la 14 la 18 ani unde m-au găsit trupele române.

În Ungaria?

Da chiar acolo. Am fost la Szabo Janos şi Janko Josef. <<Ce faci puştiule aici?>>, m-au întrebat soldaţii români când au venit. << V-am aşteptat pe dumneavoastră>>. Patru ani de zile am stat. Tată meu a fost persecutat şi trimis la muncă silnică pentru că a fost voluntar în armata austro-ungară a venit generalul Moşoiu şi i-a dus la Mărăşesti. Tata a fost mereu persecutat.

Unde aţi fost la femei?

La Saligny. Am stat acolo şase luni. După ce a plecat ministrul, la două luni am primit ordin că se desfiinţează colonia. Penitenciare, penitenciare, Dumnezeii mă-sii! Ce-o făcut Securitatea? Ce-o făcut membrii de partid? Partidul dădea ordin. Unde sunt ăştia?

Probabil mai sunt şi prin Parlament

Unde sunt? S-o îmbogăţit tâlharii şi hoţii. (fiica sa intervine constant n.red.)

Dar pe deţinuţii politici vi s-a dat ordin să-i trataţi aparte?

Nu am avut deţinuţi politici. Coloniile erau separate. Peninsula, Capu Midia... Cu efectivele. Se zice că milioane de deţinuţi au murit la Canal. Hai să zicem că în patru ani au trimis 2 milioane. Să împărţim la patru ani, adică la 1500 de zile, păi trebuie să fie mia de deţinuţi...

(intervine fiica din nou n.red) Revine Cormoş şi vorbeşte despre dosarul său

Eu am fost separat, mai erau unii judecaţi cei de la Salcia.

Ce-a fost la Salcia?

Acolo tot aşa unităţi agricole. Deţinuţii lucrau la îndiguire.

De ce au fost cei de la Salcia condamnaţi?

Poliţaiul punea pe cineva să semneze o declaraţie şi o trimitea la minister şi apoi venea internarea administrativă, adică condamnarea de şase ani. L-am avut arestat pe Cristescu Gheorghe, primul secretar al Partidului Cominist din România. L-am primit, l-am ţinut lângă mine, făcea curăţenie pentru că avea 72 de ani. L-am întrebat: ce ai făcut, domnule Cristescu? Nu am făcut nimic, am stat înăuntru. Nu m-am deplasat nicăieri. Pleacă acasă şi apoi vine cu o condamnare de şase ani. Acolo l-au băgat la politici. De fapt, avea internare administrativă. Era prin ordin al ministerului. Cred că dosarele mele nu mai sunt. Se zice că îi puneam în lanţuri de 50 de kilograme. Nu e adevărat.

La anchetă aţi dat vreo declaraţie?

Ăştia doi evrei nu m-au anchetat cu adevărat. Nu am dat, ce ştiu eu? Am zis: Semnez totul. Ce sens ar mai avea? Nu scăpam de proces. Am fost judecat la Tribunalul Suprem al Armatei. Mai era un subaltern, cred că avea şi el grijă de deţinuţi. Unde sunt sutele de deţinuţi? Dintre toţi cum numai pe mine?... Iarăşi sparg eu gheaţa. Eu ştiu ce iese de aici? Să vă ajute Dumnezeu aşa cum lucraţi.

(Începe o discuţie în paralel între el şi fiică. Ea încearcă mereu să închidă interviul. Cormoş însă continuă povestea sa).

Cât aţi fost locţiitor, comandant, ce s-a întâmplata acolo, cum vi se pare?

Ce comandant, ce vreţi să îmi puneţi în cârcă? Uite cum vă zic eu, dacă în perioada cât am fost comandant am dat vreo palmă, Dumnezeu să mă facă ţăndări. Se mai zice că umblam cu calul, de unde că nu m-am urcat pe nici un cal alb? Calul nici nu te calcă.

Iarna deţinuţii erau scoşi la muncă?

Da, cum să nu?! Era lege...

Dacă nu îi scoteaţi, ce se întâmpla?

Nu. Nu se putea. Au făcut la Poarta Albă grevă. Le-au făcut proces şi i-au pus în libertate. Procese de ochii lumii. Asta erau procesele atunci. Lumea o început să dea din mâini. A fost revolta din Germania. Pe Canal, totul intra acolo. În ţară nu se lucra nimic. Văzând că nu mai merge treaba, s-a primit ordin că niciun deţinut să nu mai iasă la muncă. Au început să-i trimită în ţară şi s-a trimit Canalul. Munca de acolo era sabotată. Şi cu lopata...

Lucrau numai cu lopata?

Ei..., au venit utilaje din Rusia care nu funcţionau.

Pe dumneavoastră de ce v-au luat?

Pentru că au murit deţinuţii. Nu m-au întrebat nimic. Au venit ei. Nu m-au confruntat cu nimeni. Proces fantomă. Primele acte au trimis la ONU.

La Columbia au murit oameni? Din ce cauză?

Da, au murit. Erau epuizaţi. 40 erau în infirmerii.

Puteaţi să faceţi ceva?

Am chemat doctorul. Le dădea îngrijiri. Doctorul a zis: <<Cât am putut, le-am dat, dar ce să fac?!>> La proces l-am chemat pe Pavel Ştefan, ministrul. L-a chemat în instanţă. Am zis să-l cheme, că el a dat toate ordinele.

Instanţa i-a spus: Acuzatul vă pune în sarcină ordinele pe care le-aţi emis. Pavel Ştefan a răspuns: <<Toate ordinele au fost în conformitate cu principiile socialismului>>. <<Minte! Minte!>>, am strigat eu. A tăcut din gură domnul ministru. Să căutaţi actul ăsta. La Ficior actul ăsta îi mai bun.

Ziceţi că nu aţi dat nici o declaraţie. Totuşi noi am găsit una din acea perioadă. Iată ce aţi spus la anchetă: ”În dorinţă de a mări randamentul în producţie am trecut peste prevederile legii şi am bătut câţiva deţinuţi”

(Izbucneşe în râs, n.red) Dacă i-aş fi bătut acuma… Probabil mi-a scăpat. Eu m-am rugat şi am jurat că nu am dat nici o palmă la un deţinut pentru că nu am avut timp.

Dar, de exemplu, la carceră aţi mai trimis deţinuţi?

Da, la carceră da. Au fost trei-patru cazuri. Erau oamenii înrâiţi. (tonul vocii coborară, n.red) Ştiu şi aspectul ăsta. Îmi amintesc.

De ce îi trimiteaţi la carceră?

Subofiţerii sau cei care erau resposabili ne comunicau că deţinuţii erau recalcitranţi cu cadrele, nu îndeplineau normele, ori a bătut pe alt deţinut. Erau recalcitranţi.

În ianuarie-februarie 1953, îi trimiteaţi la carceră în ger şi frig?

Nu era aşa frig. Aşa o fost. Alea nu trebuiau încălzite. Da eu la Jilava cum am stat?

Aţi stat la carceră?

Da` ce trebuie mai mare carceră ca butoaiele ale de ciment? Trebuie mai mare carceră?

Dar cum era carcera de la Cernavodă faţă de aia de la Jilava?

Păi asta era din lemn, aia era din zid. (râde din nou, n.red) Eu am stat la Jilava în carceră, pe ciment, pe nimic.

Un deţinut, Chiorean Gheorghe, zice aşa: <<Domnul commandant Cormoş m-a bătut în poartă până ce am leşinat şi mi-a zis : Ai să mergi la muncă pe şantieră fără mâncare şi fără odihnă>>

Ha, ha, ha! Da puteam eu să fac aşa ceva? Toate, toate sunt… Astea erau oarecum spuse în aşa fel încât să mă acuze. Dacă erau scrise erau suficient. Nu umblau după martori.

Aţi dat atunci două declaraţii la procuratură.

Nu am dat.

Mai e o declaraţie a dumneavoastră, citez: Am mai bătut unii deţinuţi care făceau lucruri nepermise, care se sustrăgeau de la lucru.

Da, posibil să fi spus. Şi ce? Că am dat o palmă la deţinuţi, da i-am omorât? Da i-am omorât cum spun acolo? Eu am spus că eu acolo nu aveam timp de aşa ceva. Mă ocupam să cunosc unitatea şi colonia.

Un domn fost deţinut – medic: Domnul Cormoş nu ţinea seamă de scutirile medicale ale deţinuţilor şi pe distrofici îi trimitea la muncă...

Păi ală nu putea merge pe picioare, dacă era distrofic. Deţinuţii erau aleşi pe sprânceană de anchetatori.

După '90, v-aţi mai întâlnit cu vreun deţinut?

Absolut nu. Eu vă spun că totul a fost pus la cale... Ministerul de Interne a fost pus să facă nişte dosare. S-a pus problema drepturilor omului. Si aşa au făcut dosarele. Mare problemă pentru doi securişti să facă aşa ceva.

Cum aţi fost eliberat? Cum aţi ieşit?

(Intervine fiica: L-aţi agitat)

Am vorbit cu opt inşi şi am zis să facem un refuz de hrană. Am fost opt care am intrat în greva foamei timp de 20 de zile. După 10 zile eram epave. După 20 au sosit de la Comitetul Central şi ne-au zis: <<Nu vă promitem că vom face minuni, dar vă recomandăm să încetaţi pentru că vă distrugeţi. Ne vom interesa de cazul vostru. Dacă e aşa cum spuneţi, situaţia voastră se va lămuri>>. Am stat câteva zile. Au venit procurorul şi judecătorul care ne-a dat sentinţa. Eram în camera 28. << I-am întrebat: domnu preşedinte de ce aţi venit. Nu mai bine ne lăsaţi şi plecaţi? De ce ne-aţi condamnat?>>. Judecătorul: <<Domnu Cormoş, nimic nu e definitiv. Aveţi răbdare. Vă sfătuim să renunţaţi>>. I-am luat la rost. După ce am plecat am zis că ne lăsăm de grevă dacă ne lasă să scriem scrisoare. Într-o seară a venit colonelul Bădică şi ne-a chemat, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: <<Situaţia se va lămuri>>. Am vorbit cu cine trebuie. A plecat Bădică. După trei luni, în august '57, a venit comandantul şi ne-a spus că suntem eliberaţi.

Deci v-au amnistiat?

(Intervine fata lui: Da numai pe tata l-aţi găsit?)

Da ce poate să îmi mai facă mie? Puteţi acum să trageţi în mine, că nu îmi pasă. Ăia de sus nu văd lucrurile.

(Din nou fata: Iar e agitat, dar să nu îl faceţi că e nervos că aşa se interpretează acuma)

Pun întrebarea, am fost două luni la Cernavodă. Au murit câţi deţinuţi, câţi au murit? Orice deţinut era luat... dus la unitate. Venea procuror, medic legist, Sfatu Popular, dădea actul de deces. Cum îi îngropa cu sutele? Poate am trimis distrofici de la poartă la infirmerie.

Unde munceau ei la Cernavodă?

Tocmai unde e uzina termonucleară.

Dar cu deţinuţii politici ce regim aveaţi?

Nu am avut politici. (Documentele susţin altceva n.red.). Eu nu am fost la politici. L-am avut arestat pe Alexandru Ştar, campion la bob, pentru că era pilotul regelui. Pe Mihai, el l-a făcut pilot.

Cu ce grad aţi ieşit?

Ce pensie credeţi că am? 1400 de lei. Am ieşi cu gradul de căpitan.

După tot ce s-a întâmplat cu oamenii aceia care v-au trecut prin mână la penitenciar aveţi vreun regret?

FOTO: Dan Ţălnaru - IICCMER

Dom'le, eu nu am nici un regret. Eu nu am făcut nimic de regulament. Absolut în regulament spune că cu deţinuţii să te comporţi aşa şi aşa. Se mai întâmpla să îi mai dai o palmă. Dar să vii să-l omori, să-l chinui... Da' ce, am fost organ de Securitate?

Subordonaţii ...

Am avut frate care mă întreba dacă am făcut aşa ceva. Eu eram iubit în tinereţe. Eram şeful tineretului la organizaţie. Unde sunt 3000 de deţinuţi, da unde sunt 1000, de ce mor oamenii?

Pai de ce mureau la dumneavoastră?

De bătrâneţe, erau bolnavi, nu aveau medicamente. Da` acasă cine le dădea medicamente? Mama mea a murit de TBC, că nu avea medicamente. Patru fraţi au murit că nu aveau medicamente. Eu pe cine să dau în judecată. Pe Dumnezeu?

(Fiica: Gata, hai, că nu suntem la Nurnberg)

Cormoş însă continuă: La Canal, maximul de deţinuţi a fost de 27 de mii. Acum ce o sa zică lumea, că eu i-am dus la Canal, că eu i-am hrănit, că eu i-a omorât? Poate or să zică şi asta. Acuma ce pot să aştept de la dumneavoastră?

Păi noi o să publicăm materialul. Noi nu suntem judecători.

O să ziceţi, uite torţionarul care îşi dă cu părerea. Dar cu Ficior se întâmplă ceva?

Păi dosarul merge înainte...

Eu nu cred că o să îl judece, mai are doi, trei ani de trăi. Eu dacă mai am un an.

El e mai sănătos.

Ficior era bărbat bine. Bine văzut în direcţia generală.

Dacă ai venit, hai, fă-mi şi o poză.

(Fiica lui: Daaa! Ca şi torţionar eşti foarte bine).

Am plecat din casa torţionarului cu acelaşi sentiment şi aceeaşi concluzie ca după întâlnirea cu Vişinescu şi Ficior: în mintea sa, istoria a fost rescrisă, nu există nici un fel se asumare a faptelor, alţii sunt vinovaţii. 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
A plecat în "ţările calde" şi i-a DISTRUS pe toţi! FOTO | Vedeta care s-a afişat aşa pe plajă. Bărbaţii nu şi-au putut lua ochii de la ea

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info