Biro ATTILA
45562 vizualizări 7 nov 2013

În urmă cu doi ani România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei, reunite între timp într-unul singur care este investigat de Parchetul General. Dosarul este sub supravegherea specială a Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei. În aprilie 2013, Parchetul General s-a angajat oficial în faţa acestui for în privinţa unui calendar pentru investigarea crimelor de la Revoluţie. Până în septembrie 2013, procurorii Parchetului General condus de Tiberiu Niţu urmau să stabilească ”implicarea decidenţilor politici” în Revoluţia  din 1989. Într-un răspuns oficial, Parchetul General recunoaşte indirect că nu a reuşit să respecte acest angajament, dar a precizat că "se efectuează cercetări". Asociaţiile de revoluţionari însă susţin că investigaţiile bat pasul pe loc. Rudele celor 1.142 de morţi în decembrie '89 încă aşteaptă să afle cine sunt inculpaţii din dosarele Revoluţiei.

Precedentul Vlase

În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO într-un dosar deschis de Asociaţia 21 Decembrie şi familia Vlase, într-o cauză ce privea dosarele Revoluţiei din '89. Curtea a constatat încălcarea art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - dreptul la viaţă - în ceea ce-i priveşte pe Nicolae şi Elena Vlase şi încălcarea art. 8 al Convenţiei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul Teodor Mărieş - dreprul la respectarea vieţii private şi de familie. S-a decis acordarea a câte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase şi Elena Vlase şi a 6.000 euro pentru Teodor Mărieş, bani ce reprezentau daune morale. Totodată, Curtea a decis ca 20.000 euro să fie plătiţi direct către Antonie Popescu, Ioana Sfirâial şi Ionuţ Matei, suma reprezentând cheltutieli de judecată.

Elena Vlase si Nicolae Vlase (decedat în 2012) sunt doi braşoveni al căror copil de 19 ani a fost ucis la Braşov în timpul Revoluţiei. În cazul lor, procurorii români nu au trimis pe nimeni în judecată. Soţii Valse şi-au căutat dreptatea în România şi, după ce au epuizat toate căile judiciare de aic,i s-au adresat CEDO. Dosarul lor a fost conexat cu cel al Asociaţiei 21 Decembrie, care  a reprezentat în proces victime şi urmaşi ai celor care au fost omoraţi sau răniţi, supuşi la rele tratamente sau private de libertate în timpul Revoluţiei din 1989.

CEDO a decis în 2011 că România nu a soluţionat eficient şi la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluţiei din 1989. În cazul specific al soţilor Vlase, CEDO a constat următoarele: „Absenţa unei investigaţii privind moartea fiului soţilor Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanţilor (soţii Vlase n.red.) în proceduri judiciare în faţa unei instanţe. Statul trebuie să ia măsurile necesare şi să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicuşor Vlase”.

CEDO a mai arătat în decizia din 2011 că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei şi că victimele şi rudele celor morţi în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul. „Curtea a arătat şi în trecut că o amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale”, se arată în decizia CEDO.

Angajamentele României

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europei. Acest birou urmăreşte modul în care o ţară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deţinut încarcerat în mod greşit (exemplu cazul Ilaşcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncţionalităţi din raţiuni legislative spre exemplu.

În cazul nostru acest birou monitorizează modul în care Parchetul General investighează dosarele Revoluţiei. Din 2012, Dosarele Revoluţiei sunt sub supraveghere specială din partea Biroului de Executări al CEDO, biroul ce supraveghează pentru România punerea în aplicare a tuturor deciziilor CEDO.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate şi comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, dintr-o adresă trimisă de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, aflăm că instituţiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluţiei.

Trebuie menţionat că dosarele Revoluţiei - câteva mii la număr  - au fost comasate într-un singur dosar mamut, care este acum investigat de Parchetul General, condus de Tiberiu Niţu.

Potrivit adresei din  8 aprilie 2013, calendarul României ar fi acesta:

„Calendarul estimativ pentru soluţionarea dosarului şi măsurilor concrete ce vizează a fi luate în perioda imediat următoare:

Realizarea unei hărţi relaţionare cu privire la dispunerea unităţilor militare pe teren şi deplasările lor în misiuni. Termen : aprilie – mai 2013

Stabilirea dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităţilor militare respective au respectat regulamentele militare şi în caz contrar să se stabilească tipul de infracţiune comisă. Termen: iunie – iulie 2013

Identificarea persoanelor care pot oferi date şi informaţii concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităţilor militare respective şi stabilirea gradului de implicare a decidenţilor politici. Termen: august – septembrie 2013”

Catrinel Brumar: ”Dacă stabileşti un calendar şi nu îl respecţi trebuie să furnizezi nişte explicaţii”

Catrinel Brumar, agentul guvernamental al României a explicat pentru gândul că acest calendar a fost conceput de către Parchetul General.  De asemenea, agentul CEDO a precizat că adresa din 8 aprilie are valoare unei ”diligenţe sporite”, având în vedere că acestă cauză este trecută în categoria celor sub supraveghere specială.

”Acest angajament are valoare de diligenţă sporită. În sensul că dacă tu faci o evaluare şi stabileşti un calendar şi nu îl respecţi trebuie să furnizezi niste explicaţii. Trebuie să ţinem seama că avem de a face cu anchetă penală în care nu poţi spune în mod clar azi fac asta şi asta. Însă dacă furnizezi explicaţii pertinente nu există o problemă din punctul de vedere al procedurii de executare a decizie”, a declarat Catrinel Brumar.

Astfel, potrivit planului de acţiune prezentat de statul român la CEDO, până în septembrie 2013, Parchetul General ar fi trebuit să determine care dintre liderii politici din '89 au fost implicaţi în represiune şi să cuantifice acestă implicare.

Unul din politicienii despre a cărui implcare în Revoluţia din '89 s-a discutat extrem de aprins în ultimii 20 de ani este Ion Iliescu. Fostul preşedinte a şi fost audiat în Dosarul Revoluţiei. De altfel, fostul procuror militar, Dan Voinea, a vrut la un moment dat chiar să îl pună sub acuzare. Deocamdată, în Dosarul Revoluţiei de la Parchetul General se regăseşte doar declaraţia sa.

Ce spune Parchetul General

Într-un răspuns pentru gândul, Parchetul General a explicat că, în dosarul Revoluţiei se efectuează cercetări. Potrivit Parchetului, acest dosar ” este în curs de soluţionare la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Parchetul admite însă indirect însă că termenele date de România la CEDO nu au fost respectate. În răspunsul trimis de Parchetul General se menţionează că urmează ”a se stabili inclusiv „gradul de implicare al decidenţilor politici” or în angajamentul din aprilie semnat de agentul CEDO al României acest pas trebuia finalizat deja în septembrie.

Mărieş: ”Parchetul General trebuie să investigheze Dosarul Revoluţiei”

Contactat de gândul, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, spune că - din informaţiile sale - Parchetul General nu avansat cu soluţionarea Dosarului Revoluţiei. ”Din 2008 nici unul dintre membrii asociaţiei pe care o reprezint nu a fost chemat la Parchet pentru vreo declaraţie”, afirmă Mărieş.

De altfel, el spune, referitor la angajamentul prin care s-a trasat un calendar pentru investigarea dosarului, că reprezintă o premieră în România. ”Este prima dată când Parchetul General se angajează cu termene ferme. Procurorii de la Parchetul General au obligaţia să soluţioneze acest dosar. Fapte din acest dosar nu pot fi lovite de prescripţie, astfel că Parchetul nu are nici un impediment”, susţine Mărieş. Preşedintele asociaţiei spune că, la un moment dat, în acest dosar, procurorii de la Parchetul General au emis soluţii de scoatere de sub urmărire penală, ”în special a decidenţilor politici”.

România nu riscă o sancţiune imediată pentru că nu a respectat în totalitate calendarul de investigare a dosarelor revoluţiei. În procedura de supraveghere a executării deciziilor CEDO nu există o sancţiune de natură financiară pentru România, a explicat pentru gândul Catrinel Brumar, agentul CEDO al României. Sancţiunea maximă pe care un stat o poate primi pentru neexecutarea unei decizii CEDO sau refuză să o facă este una de ordin politic. ”Să existe o afirmare publică că tu - ca stat - te opui sau nu vrei să pui in executare o decizie CEDO reprezintă o sancţiune politică destul de gravă”, a explicat Catrinel Brumar. Oficialul român susţine că nu suntem nici pe departe într-o asemenea situaţie.

Soluţia în cazul calendarului de investigare a Dosarului Revoluţiei de la Parchetul General va fi o nouă adresă către Serviciul de Executări de pe lângă CE. “Dacă va fi cazul o să comunicăm un plan de acţiune revizuit. În măsura în care apar modificări acest plan de acţiune este revizuit. Acesta este procedura folosită în general”, a declarat Catrinel Brumar pentru gândul.

Serviciul de Executări ale deciziilor CEDO a avut o întâlnire cu conducerea Parchetului General în perioada 10-11 octombrie. Oficialii serviciului au discutat cu procurorul general despre modul în care este aplicat planul de investigare a Dosarului Revoluţiei. Acestă informaţie a fost confirmată de către Servicul de Executări pentru gândul. Parchetul General însă nu a răspuns solicitării noastre  de a prezenta concluziile întâlnirii cu oficialii Serviciului de Executări ale deciziilor CEDO.

Anual, la invitaţia agentului CEDO, reprezentanţi ai acestui serviciu efectuează o vizită la Bucureşti pentru discuţii bilaterale cu autorităţile române privind stadiul executării hotărârilor Curţii de la Strasbourg pronunţate în cauzele împotriva României.

Ce s-a întâmplat cu Dosarele Revoluţiei

Cele câteva mii de dosare ale Revoluţiei au fost comasate într-un singur dosar mamut care, după 2009, a fost preluat de Parchetul General de la Parchetele Militare. Tot în adresa din aprilie, agentul CEDO a făcut o trecere în revistă a acestor dosare. ”Stabilirea condiţiilor şi a circumstanţelor în care persoanele care au participat la revoluţia anticomunistă au fost ucise sau rănite fac obiectul a 4.495 de dosare penale, din care 2.984 dosare au fost analizate de Parchetului Teritorial Militar Bucureşti şi 1601 de către parchetele militare teritoriale. Din acestea un număr de 3135 au avut ca obiect omorul sau atentatul grav la intregritate fizică. În 112 dosare, un număr de 275 de inculpaţi au fost trimişi în judecată, printre care şase generali, 38 de ofiţeri şi subofiţeri, alţi 35 de militari din Ministerul Apărării, 12 generali, 81 de ofiţeri şi subofiţeri şi un militar din cadrul MAI şi 61 de civili”, se arată în adresa trimisă de statul român la CEDO.

Potrivit statisticii oficiale, la Revoluţia din Decembrie '89 au murit 1.142 de persoane, au fost rănite 3.138, iar alte 760 au fost reţinute. Însă, timp de 23 de ani aceste dosare nu au fost trimise în judecată.
 

Citește și: