Sfanta Vineri daruieste femeilor frumusete

In repertoriul romanesc al divinitatilor feminine figureaza si Sfanta Vineri, o intruchipare mitologica straveche. Candva, se pare ca ar fi fost cea mai importanta divinitate a femeilor si a lumii acestora. Sfanta Vineri sau Maica Vineri cunoaste doua ipostaze: una benefica (diurna), alta malefica (nocturna). Pe de o parte, apara animalele, calatoriile si pasarile, daruieste femeilor frumusete, pe de alta le pedepseste fara mila pe acelea care indraznesc sa nu tina ziua ei, apropiindu-se in felul acesta de alte divinitati precum Joimarita sau Baba Cloanta. Ziua Sfintei Vineri se tine mai ales prin nemunca. Femeile nu au voie sa toarca, sa faca paine, sa spele rufe sau sa se spele pe cap. In schimb, este indicat sa deretice prin casa sau sa descante. Pe cele care nu respecta astfel de interdictii, Sfanta Vineri le pedepseste prin orbire sau le lasa vaduve, intrucat si ea ar fi la randul ei vaduva. In credintele populare romanesti, Sfanta Vineri apare ca "o vadana slaba, rea si napastoasa care nu ingaduie gospodinelor sa faca o sama de lucruri in ziua ei din saptamana" (Tudor Pamfile, Mitologie romaneasca). Si, deoarece "dupa socotinta poporului" o zi incepe din seara celei dinainte, Sfanta Vineri apare in casele gospodinelor in seara de joi dinspre vineri. Scenariul povestilor despre Sfanta Vineri ar putea fi rezumat in felul urmator: o femeie se apuca de o treaba, si anume spala camasi, face lesie, toarce, iar in timpul acestor activitati apare din pustiu "o harca de baba", care da intai da buna seara, apoi se ofera sa ajute sau sa preia o parte din treburi. "Esti trudita, draga matusei; toata ziua te-ai chinuit azi; du-te si te culca oleaca si te odineste, ca in locul tau oi turna eu pe camesi", ii spune ea mieroasa unei femei, intr-o varianta a unei povesti culeasa in Suceava. De cele mai multe ori femeile o primesc, dar apoi fug speriate din casa si se duc sa povesteasca vreunei vecine sau rude despre straniul personaj care le viziteaza. Aici sunt avertizate asupra adevaratei identitati a batranei si sfatuite cum sa procedeze. Intai sa intoarca toate vasele cu gura in jos si sa o pacaleasca pe baba spunandu-i despre lucruri care se intampla in alta parte: "Vai, cum ard muntii unde sade Sfanta Vinere, ca le-au dat foc zmeii paraleii!" (varianta din Suceava) ; "Sus pe varful dealului / Dealul Galileului / Arde strasnic un foc mare / Ca para pana la soare, / De se vede-n lumea larga / Si se mira lumea-ntreaga" (varianta din Bucovina); "Ard casile Sfintei Vineri cu vapai" (varianta din Oltenia). Baba crede ce i se spune si pleaca degraba. Intotdeauna se intoarce mai tarziu si gaseste usa locuintei incuiata. Incearca atunci sa convinga obiectele dinautru sa vina sa-i descuie, dar acestea sunt rasturnate cu gura in jos si nu o aud. Singurul obiect care ii raspunde de regula Sfintei Vineri este opaitul care "sare de pe prichici", dar se sparge de pragul usii atunci cand incearca sa o descuie. Povestile se incheie de obicei cu avertismente din partea batranei, de tipul "ai scapat acum, dar n-ai sa-mi scapi altadata" si cu hotararea ferma a femeilor vizitate de a nu mai incalca vreodata interdictiile legate de munca in ziua Sfintei Vineri. Aceasta divinitate populara, personificare a zilei de vineri, isi gaseste echivalentul in calendarul crestin in persoana Sfintei Parascheva. Sub influenta crestinismului, ziua de vineri devine cea mai importanta zi din saptamana, dupa cea de duminica. O alta ipoteza ar fi aceea ca Sfanta Vineri reprezinta o adaptare locala a cultului zeitei romane Venera (Venus), zeita frumusetii si a dragostei. Ziua Sfintei Vineri se tine mai ales prin nemunca. Femeile nu au voie sa toarca, sa faca paine, sa spele rufe sau sa se spele pe cap. In schimb, este indicat sa deretice prin casa sau sa descante. Pe cele care nu respecta astfel de interdictii, Sfanta Vineri le pedepseste prin orbire sau le lasa vaduve, intrucat si ea ar fi la randul ei vaduva.