Cel mai cunoscut brand turistic din Cetatea Braşovului: Junii din Şchei vor să reînvie colinda de Crăciun

de Adrian POPESCU Postat la: 11.12.2011 20:20 Ultima actualizare: 11.12.2011 20:21

Foto: Mediafax / Mihaela Cojocariu

În Duminica Tomii, 300 de bărbaţi călare defilează în Cetate, pe străzile Braşovului Vechi. Ei sunt Junii din Şcheii Braşovului. Păstrători ai tradiţiilor, bărbaţii - împărţiţi în şapte cete - readuc în atenţie obiceiuri din timpuri străvechi. Practici precreştine cu altele de după Hristos trăiesc printre braşoveni, şi nu numai, graţie celor 300 de juni câţi mai sunt astăzi recunoscuţi.

"Un rest de epocă păgână, un cult religios precreştin, cunoscut încă de la daci" - astfel îi definea cronicarul sas Julius Teutsch pe Junii din Şcheii Braşovului, poate cel mai reprezentativ "brand" al urbei de la poalele Tâmpei. Prima atestare documentară a existenţei lor datează din 1728, într-un document prin care judele Braşovului le permitea, de Paşti, "să-şi desfăşoare obiceiul din străbuni trecând prin grădina lui Zimmen" ("Grădina Ţimănului", în "dialectul" şcheian).

Parada Junilor. "Junii" coboară în cetate, călare pe cai sau în trăsuri frumos împodibite cu panglici, ciucuri şi ghirlande de flori. Foto: Mediafax / Mihaela Cojocariu

Tradiţii precreştine

Deşi se manifestă pe tot parcursul anului, datinile Junilor braşoveni sunt legate în primul rând de sărbătoarea Paştilor, care "traduce" în termenii creştinismului "o străveche serbare a reînvierii naturii, a victoriei soarelui asupra gerului iernii, începutul vieţii noi", după cum mai notează cronicarul sas.

Dovadă în acest sens este şi vechiul ritual - practicat până spre începutul secolului XX, apoi abandonat - al urcării pe muntele Postăvarul, o reminiscenţă a cultului dacic al soarelui: în ziua de Rusalii, toţi Junii îşi luau femeile şi copiii, precum şi diferite obiecte de prin gospodărie, şi suiau pe Postăvarul, unde petreceau noaptea în aşteptarea răsăritului. Iar dimineaţă, când apărea soarele, începeau să strige şi să arunce spre el cu tot ce aveau la îndemână pentru a goni vârcolacii care se pregăteau să răpească astrul de pe bolta cerească.

Un alt obicei de sorginte dacică, abandonat şi el, este "Căţaua": "După alegerea vătafului, toţi Junii Tineri se strângeau în fundul "Grădinii lui Ţimăn" - unul dintre locurile preferate ale Junilor pentru diferitele lor ritualuri - se dezbrăcau până la brâu şi se băteau cu ciomegele. Se verifica astfel cine e în stare să meargă la luptă şi cine e neputincios şi trebuie să rămână acasă. Era o mare ruşine pentru orice June să nu se ducă la Căţa.

Parada Junilor. Foto: Mihaela Cojocariu

Totodată, obiceiul este şi o mărturie a importantei funcţii paramilitare de apărare pe care Junii aveau să o îndeplinească apoi în toată perioada medievală, până prin secolul XVIII, când acestă funcţie a început să se transforme în tradiţie folclorică", descrie "Căţaua" eruditul prof. dr. Vasile Oltean, preot la Biserica Sfântul Nicolae din Şchei. "Chiar şi parada călare a Junilor, din Duminica Tomii, evocă un obicei din epoca daco-romană: triumfurile din Imperiul Roman, organizate de fiecare împărat roman după orice victorie importantă, ca de pildă cea a lui Traian asupra lui Decebal", mai spune părintele profesor Oltean.

Un obicei unic: parada Junilor călări din Duminica Tomii

În fiecare an, în Duminica Tomii - prima duminică de după Paşti - Braşovul are parte de un spectacol unic: parada celor şapte cete ale Junilor din Şchei, care ocolesc călare centrul oraşului, mereu în aceeaşi ordine: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Junii Dorobanţi, Junii Braşovecheni, Junii Roşiori şi Junii Albiori. Iniţial, până în secolul XIX, exista doar ceata Junilor Tineri, "matca" din care s-au născut ulterior, mai ales în perioada Războiului de Independenţă, celelalte cete, ultima fiind cea a Junilor Braşovecheni, înfiinţată în 1924. Fiecare ceată este condusă de un vătaf, având ca semne distinctive ale rangului un buzdugan şi o lentă - panglică lată de mătase purtată de-a curmezişul pieptului - de culoare roşie. El este flancat de armaşul mare, care poartă lentă albastră, şi de armaşul mic, cu lenta galbenă, închipuindu-se astfel tricolorul românesc, interzis în timpul stăpânirii austro-ungare.

Imagini din Muzeul Junilor, Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului

De asemenea, membrii fiecărei cete poartă costume specifice, confecţionate manual în casă, de bunici, mame, soţii sau surori, cele mai multe fiind vechi de peste o sută de ani şi transmise cu pioşenie din generaţie în generaţie. La origine, parada din Duminica Tomii este şi ea expresia unei realităţi istorice: în timpul Imperiului Austro-Ungar, Junilor - care constituiau singura comunitate românească din cuprinsul Braşovului - le era permisă intrarea călare în cetate într-o singură zi din an. Interzisă de regimul comunist în 1949, printr-un decret semnat de Ana Pauker, parada a fost reluată în 1967, când Ceauşescu a permis acest lucru după ce a fost întâmpinat cu pâine şi sare de un grup de Juni călări la o vizită în Braşov.

Imagini din Muzeul Junilor, Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului

Parada este prefaţată, în ajunul ei, de obiceiul "aruncatului în ţol" al Junilor Tineri, care are loc în Piaţa Unirii din faţa Bisericii Sfântul Nicolae, sub a cărei ascultare protopopul Ioan Popazu a pus, în 1851, toate cetele de Juni. Tot în Piaţa Unirii se află şi Troiţa lui Birţ - locul de unde porneşte parada Junilor, după ce aceştia cântă "Cristos a înviat!"

"Aruncatul în ţol", un obicei al Junilor care marchează deschiderea Zilelor Braşovului. Foto: Mediafax / Mihaela Cojocariu

După ce au străbătut tot centrul oraşului - cu opriri la fiecare câteva sute de metri, pentru a ura mulţimii privitorilor "Cristos a înviat!", aceştia răspunzând, după datină "Adevărat a-nviat!" - coloana revine în Piaţa Unirii, de unde Junii, dimpreună cu familiile, îşi continuă apoi drumul până "între Chetrii", adică la Pietrele lui Solomon, unde fiecare ceată îşi are orânduit, de veacuri, locul propriu de petrecere. Începută cu aruncatul buzduganului şi Hora Junilor, petrecerea continuă toată ziua - chiar şi pe vreme rea - cu mâncare, băutură, cântece şi dansuri populare, pentru ca seara, odată "spart cheful", alaiul să coboare din nou la Troiţa lui Birţ din vecinătatea Bisericii Sfântul Nicolae, unde, înainte de a se împrăştia pe la casele lor, Junii mai cântă o dată "Cristos a înviat!".

Reînvierea colindelor de Crăciun

Avându-şi cele mai multe datini legate de sărbătoarea Paştelui, Junii din Şcheii Braşovului încearcă, de câţiva ani, să-şi reînvie şi datinile de Crăciun, pierdute din felurite pricini. În primul rând obiceiul colindatului, care, conform tradiţiei, începe în 22 decembrie şi ţine până în noaptea de Ajun: "Toate cetele se adună într-una singură şi pornesc cu colinda, întâi pe la casele preoţilor de la cele două biserici din Şchei, Sfântul Nicolae şi Sfânta Treime, iar apoi pe la toate celelalte casele ale satului, adică ale cartierului. Dacă poarta e deschisă, ori gazda e la geam, însemnă că putem colinda, la fereastră ori în curte. Dacă nu, mai insistăm o dată cu "Deschide uşa, creştine!", iar dacă poarta rămâne închisă, ne vedem de drum. După ce terminăm cântarea, fiecare colindător primeşte un colac, un pahar de vin sau de palincă şi mere şi nuci, niciodată bani", detaliază Florin Nistor, preşedintele Asociaţiei Junilor Dorobanţi.

"Din păcate, după 1980 colindele s-au auzit tot mai rar în Şchei, mergeau la colindat doar copiii şi mai ales la rude şi la prietenii foarte apropiaţi. Şi s-au pierdut şi colindele, de exemplu pe vremuri colindau şi femeile alături de bărbaţi, cu Boriţa - i se mai zice şi Clanţa sau Turca - un fel de colind asemănător Caprei, despre care astăzi se mai ştiu foarte puţine amănunte. La fel şi cu Dansul Irozilor, un fel de piesă de teatru pe muzică şi dans, în care Împăratul Irozilor era chiar vătaful cetei de colindători. Încercăm acum să reînviem toate aceste obiceiuri uitate, am pornit acum trei ani, în 2009, o adevărată campanie de recuperare a datinilor colindatului de Crăciun specifice Junilor", mai adaugă Florin Nistor.

Primele roade ale acestei strădanii nu au întârziat să apară: acum câţiva ani, preotul profesor Vasile Oltean scotea la lumina zilei cele patru caiete cu "Colinde, Cântece de Stea şi Cântecele Irozilor, culese de la românii din Şcheii Braşovului de dr. Sterie Stinghe, profesor". Între ele, cu versuri şi muzică - "Daliana", colindă specifică Şcheilor, cu care Junii au prins să umble din nou din casă-n casă, la fiecare Crăciun, cu vestea Naşterii Domnului.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine