Farmacia unui apicultor. Românii au prins gustul mierii, după ce au aflat că ajută organismul să lupte împotriva cancerului

de Ioana NICOLESCU Postat la: 12.12.2011 18:32 Ultima actualizare: 12.12.2011 20:37

O meserie veche de când lumea şi Pământul: apicultura. De ce este mierea românească atât de apreciată în lume. Foto: Cătălin Abagiu

"Apicultura este una dintre meseriile noastre cele mai vechi, o practicăm încă de pe timpul dacilor", spune Adrian Crăiniceanu, care a absolvit liceul apicol în 1984 şi a început imediat să-şi practice meseria ca ucenic. Astăzi, apicultorul are o afacere din care trăieşte împreună cu familia sa.

An de an, timp de şase luni, Adrian Crăiniceanu îşi poartă stupii prin toată ţara pentru ca albinele să adune nectarul pentru fiecare sortiment de miere. "Mă duc în luna mai la culesul de rapiţă, după care mă duc la pădurile de salcâm în Dobrogea sau în Bărăgan. După aceea urc pe munte la Câmpulung Muscel, unde salcâmul înfloreşete mai târziu. Apoi cobor la tei în zona Căldăruşani, Snagov, după care plec în Bărăgan la floarea soarelui, apoi în Tulcea la mentă. Cam acestea sunt circuitele anuale", îşi descrie traseul Adrian Crăiniceanu.

Apicultorul spune că există două tipuri de miere mai deosebită: mierea neagră, singurul tip din lume care nu este de origine florală, ea provenind de la o substanţă dulce lăsată în urmă de insectele care parazitează pomi precum fagul, stejarul sau bradul. Albinele colectează această substanţă de pe scoarţa copacilor şi de pe frunze şi o transformă în cea mai hrănitoare miere din lume, foarte bogată în vitamine şi minerale. O altă miere foarte rară este cea de coriandru. Nectarul florilor de coriandru depinde foarte mult de condiţiile vremii, motiv pentru care planta produce acestă substanţă o dată la cinci-şase ani. Tipurile de miere cele mai întâlnite sunt cele de rapiţă, tei, salcâm şi de floarea soarelui, care se exportă foarte mult.

"Albina munceşte pentru ea, nu pentru om. Noi parctic îi furăm o parte din miere. E mult de alergat vara, dar este o profesie foarte frumoasă şi se practică în aer liber", spune Adrian Crăiniceanu despre meseria de apicultor. El explică cum preţul mierii se stabileşte în funcţie de raritatea acesteia: "Dacă producţia de miere polifloră este de 20-25 de kilograme pe stup, atunci automat preţul este mai mic. Dacă ies numai două kilograme de miere de coriandru pe stup, atunci ea va fi mai scumpă. Mierea de salcâm este cea mai consumată, dar nu numai de români. Japonezii consumă miere de salcâm românească, iar noi la ei exportăm numai acest tip", spune apicultorul.

Nemţii sunt mari amatori de miere românească

Adrian Crăiniceanu îşi vinde marfa numai prin târguri şi expoziţii. A participat şi la cel mai mare festival de produse agroalimentare din Europa, Grüne Wohe, care are loc la Berlin. "A fost o experienţă frumoasă şi mierea noastră românească a fost foarte apreciată, mai ales sortimentele pe care ei nu le aveau. Şi nemţii sunt mari crescători de albine, dar nu au multe dintre tipurile de miere pe care le avem noi. Le-am dat să guste fructe de pădure cu miere, zmeură, cătină, afine. Ei nu ştiau despre fructele de pădure conservate în miere şi le-a plăcut foarte mult. La fel şi cu mierea de prun care este foarte bună", spune apicultorul.

"Acum patru-cinci ani am vrut să mă las de meseria asta fiindcă românul nu consuma miere, dar după ce au învăţat că mierea ajută organismul să lupte împotriva cancerului, de atunci lumea a prins gustul pentru produsele apicole. Românii au ajuns să consume de la 300 de grame pe cap de locuitor, la două kilograme şi jumătate în patru ani. De asemenea, se cumpără lăptişorul de matcă, un medicament naturist minune, sau păstura (un amestec de propolis, polen, ceară şi miere) care face bine la bilă şi ficat", explică Adrian Crăiniceanu.

Apicultorul spune că este foarte important să ai propriul tău mijloc de deplasare în meseria asta şi să nu îţi fie frică de înţepături. "Nu există apicultor care să nu fi fost înţepat de albine, dar nu de mai mult de două-trei albine la 100 de stupi. Într-o famile de 70.000 de albine, cât are un stup vara, nu toate înţeapă. Fiecare are un rol al său pe care şi-l îndeplineşte: unele hrănesc matca, altele culeg, vreo 500-600 sunt trântori şi o parte sunt "ostaşii" care păzesc stupul şi care înţeapă", spune apicultorul.

Cum poţi să devii apicultor şi cât costă investiţia

"Cine vrea să se apuce de această meserie ar trebui să înceapă cu un număr redus de stupi. Ca în orice meserie, întâi trebuie să înveţi, să fii ucenic la cineva cu experienţă, să vezi dacă chiar îţi place această meserie. Investiţia în acest domeniu nu este foarte mare. Pentru a-ţi cumpăra 100 de familii de albine, trebuie să cheltuieşti circa 10.000 de euro. Trebuie să ai grijă de la cine cumperi stupii fiindcă sunt şi apicultori care vând la începători stupi bolnavi", explică Adrian Crăiniceanu.

Dacă pe parcursul iernii, apicultorii le asigură 20 de kilograme de miere pentru a se hrăni, albinele rezistă din august până în martie. "Trebuie să le mai verifici, fiindcă şoarecii sunt o mare problemă, intră în stup mănâncă mierea cu tot cu albine... se mai întâmplă ca la 100 de stupi să fie unul în care au intrat rozătoarele. De aceea şi protejăm stupii cu nişte gratii speciale", explică apicultorul.

Iarna, familiile se micşorează până 20.000 de albine pe stup. Ele se îngrămădesc într-un ghem "ca zalele unei platoşe" şi dau din aripi ca să se încălzească. "Cu cât este gerul mai mare, cu atât se strâng mai tare. În centru se află albinele cele mai tinere şi regina, care este cea mai ferită. Cum se termină vara, pe trântori (care înseminează regina) îi înfometează şi îi lasă să moară la fundul stupului, după care îi ridică de aripi şi îi aruncă afară. Într-un stup, din septembrie nu mai găseşti trântori", spune Adrian Crăiniceanu. Într-un stup mor zilnic circa 1.500 de albine şi se nasc vreo 3.000.

"De la albine am învăţat ordinea, în fiecare stup există o ierarhie de care se ţine cont. Regina, singurul conducător, dirijează familia de albine şi o face să prospere. Desigur, ele sunt cunoscute pentru calitatea lor cea mai important: hărnicia. O albinuţă moare muncind, ele fac poate sute de curse pe zi şi adună 20-30 de kilograme de miere într-un an, dar se pot ajunge şi la 50 de kilograme în anii buni, sau chiar la recolte de 100 de kilograme de miere în anii excepţionali", conchide apicultorul.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine