3424 vizualizări 5 aug 2014

Cu o pensie de aproape 2.700 de lei pe lună, conform declaraţiei sale de avere, omul de afaceri Dan Voiculescu, 67 de ani, se declară un simplu pensionar, refuzând eticheta de oligarh (afacerist care domină atât financiar, cât şi politic, funcţionarea unui stat), pusă de diplomaţii SUA de la Bucureşti, într-o telegramă Wikileaks. Într-adevăr, cea mai mare parte a averii lui Dan Voiculescu, estimată în 2012 la 340-360 de milioane de euro, de Top Capital, nu mai este pe numele său. Voiculescu le-a donat-o fiicelor sale, Camelia şi Corina Voiculescu.

Pe numele său, Dan Voiculescu mai declara, în 2013, doar un apartament de 224 metri pătraţi în Bucureşti, acţiuni pe Bursa de Valori Bucureşti şi la Turbomecanica, precum şi aproximativ 1,53 milioane de euro în conturile personale. Împrumuturile acordate în nume personal însumau însă o avere separată, de proporţii considerabile: 2,7 milioane euro către fiica sa Camelia Voiculescu, 2,7 milioane dolari şi 48.000 lei către soţia sa Elena Voiculescu, 295.000 de euro către preşedintele PC, vicepremierul Daniel Constantin, 695.000 de lei către directorul Antena 3, Mihai Gâdea, şi soţia acestuia, precum şi 42.000 de lei către doctoriţa Luiza Spiru, şefa Fundaţiei Ana Aslan, şi 44.470 de euro către Daniel Breahnea.

Deşi nu apare în declaraţia de avere, domeniul imens în care locuieşte Dan Voiculescu se află la Corbeanca, pe malul lacului, pe internet circulând imagini filmate din elicopter cu acest imobil. De altfel, Voiculescu şi familia apar în interiorul acestui imobil grandios.

Pe numele fiicelor lui Dan Voiculescu se află însă toate firmele sale, cele mai importante fiind Grivco, grupul media Antena şi Antena 3, casa de producţie media Intact Production, Intact Media Group, Grupul Media Camina (care deţine posturile de radio Zu şi Romantic), Convergent Media (care editează Gazeta Sporturilor), Tipografia Intact, Sanagra (firmă cu care face afaceri cu terenuri agricole), Smart Food Solutions (produce pâinea Savoria), Euroexpo Trade Fairs.

Totuşi, după cum singur a recunoscut în documentarul „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”, în 2010, toate deciziile de afaceri ale acestor firme trec prin faţa ochilor săi şi au nevoie de aprobarea sa. „Din 2004, am făcut toate formele de transfer ale proprietăţilor mele către cele două fete şi sunt mulţumit, pentru că de fapt ăsta e rostul părinţilor, să construiască pentru copii”, spune Voiculescu în documentar, deşi nu este clar când a făcut acest transfer, uneori a declarat că în 2001, alteori că în 2006.

În documentarul realizat de regizorul Alexandru Solomon, Dan Voiculescu este filmat cum îi explică, în limba engleză, unui subaltern sau partener de afaceri, modul în care fiica sa, Camelia Voiculescu, gestionează afacerile familiei:

„Ce e foarte important, prietene, este să fii foarte rezervat: da, dar..., da, dar... Ar fi bine să ai o linie generală. După cum ştii, totul va fi decis de Camelia, iar Camelia va decide doar după o discuţie cu tatăl ei”. Apoi, Dan Voiculescu este filmat cum se uită peste nişte hârtii şi îşi dă ok-ul.

Afacerile lui Dan Voiculescu, gestionate acum în acte de fiica sa Camelia Voiculescu, se întind de la mass media până la agricultură, de la comerţ cu energie până la imobiliare. Prin grupul Grivco, holdingul de bază al familiei Voiculescu, sunt controlate aproximativ alte 50 de firme, care deţin printre altele terenuri de 180.000 de metri pătraţi în Bucureşti, Ploieşti, Ilfov, Bacău, Iaşi, Predeal, dar şi clădiri de birouri de 9.000 de metri pătraţi, conform revistei Forbes.

Magistraţii au pus sechestru asigurător, în dosarul penal în care Dan Voiculescu este judecat pentru implicarea în fraudarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), pe bunuri în valoare de 60 de milioane de euro, cât este estimat prejudiciul adus statului - pe o suprafaţă de 360.000 de metri pătraţi, de la baza de agrement Băneasa, pe 5.000 de acţiuni la Grivco, pe 9,9 milioane de acţiuni, în valoare de 2 milioane de lei ale Cameliei Voiculescu şi pe alte 5.000 de acţiuni.

Valoarea averii lui Voiculescu a scăzut totuşi drastic din 2009, când era estimată la 1,5 miliarde euro, până în 2013, când a fost estimată la 340-360 de milioane de euro, conform Top 300 Capital.

Începuturile: Crescent şi Securitatea

Dan Voiculescu nu a explicat niciodată public despre cum a obţinut banii pentru a-şi demara vertiginos afacerile imediat după Revoluţia din 1989. Colaborator dovedit al Securităţii, în urma verdictului definitiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dan Voiculescu a lucrat pentru poliţia politică a regimului comunist sub numele de cod „Felix” sau „Mircea”. El a condus, înainte de 1989, Crescent din Cipru, una dintre firmele cu care Securitatea făcea comerţ, prin intermediul întreprinderilor de comerţ exterior.

În 1990, guvernul României a angajat experţi canadieni pentru a găsi banii din firmele Securităţii, estimaţi la 2 miliarde de dolari, însă aceştia nu au fost recuperaţi niciodată. Într-un interviu acordat pentru un documentar realizat de canadieni în 1991, intitulat „Averea Diavolului”, Dan Voiculescu refuză să spună cât valora compania Crescent la căderea regimului Ceauşescu, însă este ferm: „Niciun leu nu s-a scurs în conturile speciale ale regimului Ceauşescu”.

„I-am iertat, trebuia să îi dau în judecată şi sigur aş fi câştigat. Ei au făcut o mare greşeală, au făcut o afirmaţie, spuneau ei autorităţilor române arestaţi-l pe Voiculescu dacă vreţi să aflaţi adevărul”, îi declara Dan Voiculescu regizorului Alexandru Solomon, în documentarul său din 2010, „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”.

În acest documentar, apare unul dintre rarele momente în care Dan Voiculescu vorbeşte despre începuturile sale ca afacerist şi cum a profitat de poziţia de la Crescent: „A existat şi în România o categorie, în care mă număr şi eu, care rămânând în România, au lucrat pentru multinaţionale şi au gustat din acest capitalism, dinainte de a avea capitalism în România. Au învăţat unele lucruri, fără să lucreze afară, dar după principiile celor de afară. Această categorie este principala categorie autentică, reală, de capitalism românesc”.

Întrebat cum l-a prins Revoluţia în 1989, Voiculescu îşi aminteşte că avea un salariu de 5.000 de dolari la Crescent, însă neagă că, deşi conducea firma Crescent a Securităţii, era omul Securităţii: „Eram în Bucureşti, lucram ca director general al firmei Crescent, reprezentanţa din Bucureşti, aveam un salariu foarte mare pe vremea aceea, de vreo 5.000 de dolari pe lună, era un salariu fabulos. E adevărat că salariul nu era plătit de stat, de public, era plătit de patronul meu, domnul Fuad Sanbar. Sigur că noi am lucrat foarte mult cu o întreprindere de comerţ exterior, care era legal înfiinţată în România, care şi aia era foarte serioasă. Întâmplător, aia era o unitate a Departamentului Securităţii Statului, dar ea era o ICE ca toate celelalte şi aşa cum am lucrat cu Vitrocim, cu Tehnoforest, cu Tehnoimport, cu toate întreprinderile, lucram şi cu Dunărea. Aici s-a creat confuzia, că dacă ai lucrat cu Dunărea, care era firma Securităţii, şi tu erai al Securităţii”.

Totuşi, la final, Voiculescu se contrazice: „Permisiunea asta de a lucra sau nu la o reprezentanţă de firmă străină, nu o dădea decât Securitatea”.

Cum s-a transformat „băiatul sărac, născut la Bariera Vergului”, în „Capitalistul roşu”

Tot în 2010, Dan Voiculescu apare cu o altă rară declaraţie de sinceritate, într-un interviu pentru Adevărul. El recunoaşte că regimul comunist i-a asigurat succesul, însă spune că tot „şcoala vieţii” l-a făcut om şi că nu uită originile sale sărace, de la care a plecat pentru a ajunge „capitalistul roşu”.

„Pentru mine, am spus că a fost o şansă. Şi recunosc că a fost o şansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut şansa mă refer la acea şcoală a vieţii, cum o numim, care mi-a oferit şansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist”, spune Voiculescu.

Eu sunt de stânga şi sunt capitalist. De aceea sunt ‘Capitalistul roşu’”, mai spunea Dan Voiculescu, vorbind despre diferenţele de viziune dintre stânga şi dreapta politică în România.

Întrebat de realizatorii interviului dacă consideră că „a furat startul” în ce priveşte capitalismul, pornind în cursă încă dinainte de 1989, cu firma Securităţii Crescent, Voiculescu consideră că nu a ars etape în viaţă, pentru a-şi clădi averea:

„Cu 10 ani mai înainte, cu 12 ani mai înainte. Ăsta e adevărul. Şi sigur că acest lucru a pus amprenta pe felul de a gândi, pe felul de a fi, pe felul de a mă comporta. Adică eu am rămas băiatul ăla sărac, născut la Bariera Vergului, unde stăteam într-o cămăruţă cu mama, cu tata şi cu o bucătărioară şi cu WC în curte. Eu n-am uitat asta. Nu am ars etape. Adică nu s-a întâmplat ceva în viaţa mea care într-o lună sau trei să mă facă din pisică, leu. Şi atunci am mers pe etape, încet, încet, fără să uit de unde am plecat”.

În prezent, Dan Voiculescu se află în faţa unui verdict definitiv în dosarul privatizării ICA, în urma căruia ar putea să intre la închisoare pentru modul în care a realizat această afacere cu statul. Dan Voiculescu a fost deja condamnat la 5 ani de închisoare cu executare de instanţa de fond, el contestând decizia la Curtea de Apel Bucureşti, care dă o sentinţă definitivă. Dan Voiculescu a demisionat de două ori din Parlamentul României, obţinând astfel mutarea procesului său la o instanţă inferioară şi câştigând astfel timp până la un verdict definitiv.

 

Citește și: