Adriana Stanca
1371 vizualizări 1 nov 2013

SoNoRo „UP” se deschide vineri, 1 noiembrie, printr-un concert găzduit în Sala Unirii a Palatului Cotroceni. Începând cu ora 19:00, evenimentul va aduce împreună pe scenă atât muzicieni din România, cât şi din străinătate: Diana Ketler (pian), Alissa Margulis (vioară), Răzvan Popovici (violă), Monika Leskovar (violoncel) şi Olivier Darbellay (corn).

În serile următoare, până pe 12 noiembrie, publicul din Capitală se va putea reîntâlni cu muzica de cameră în alte recitaluri, programate să se desfăşoare într-unele dintre cele mai frumoase săli de spectacol din Capitală: Palatul Cercului Militar Naţional, Banca Naţională a României, ArCuB, Palatul Bragadiru, Muzeul Naţional de Artă al României, Ateneul Român şi la Catedrala Sf. Iosif.

„În ediţia aceasta avem câteva săli noi de concert şi, de asemenea, foarte mulţi artişti care vin pentru prima dată aici”, a spus Răzvan Popovici pentru gândul. „Nu pot spune că aducem ceva complet nou, pentru că, festivalul fiind gândit pe termen lung, nu am căutat neapărat să facem lucruri nebune ca să ieşim din context, ci pur şi simplu l-am îmbogăţit cu mici detalii. Pentru că frumseţea stă în detalii”, a adăugat acesta.

Spre exemplu, printre concertele de pe agenda festivalului – „Chants d’Est”, „Văzduh”, „Aurora”, „SoNoRo Interferenţe”, „Divin en détail”, „Chiaroscuro”, „Letters from the Sky”, „Răsărit” – se va afla şi unul special. Este vorba despre „Golden Birds and Black Angels”, ce se va desfăşura la Palatul Bragadiru şi la care ţinutele negre-aurii vor fi obligatorii pentru public.

„Am mai făcut o dată un eveniment similar, în anul 2010, când festivalul SoNoRo a avut ca temă <Un ballo in maschera>. A fost fantastic, toată lumea a venit cu măşti! A fost un mic bal veneţian în Bucureşti”, îşi aminteşte Răzvan Popovici.

Foto: SoNoRo//Şerban Mestecăneanu

SoNoRo Up va include însă şi evenimente conexe: pe 11 noiembrie, la ArCuB, va fi proiectat filmul „Der Himmel über Berlin”/„Cerul deasupra Berlinului”(1987), regizat de Wim Wenders, iar în seara următoare va avea loc lansarea oficială a albumului de fotografie „SoNoRo Conac”, semnat de Şerban Mestecăneanu. Imaginile incluse în acest volum surprind cele mai frumoase momente din timpul turneului „SoNoRo Conac” – o serie de concerte susţinute în vara aceasta în mai multe clădiri de patrimoniu din diverse regiuni ale României.

„A fost o aventură foarte poetică şi foarte frumoasă. Am descoperit locuri fantastice, oameni minunaţi”, a povestit Răzvan Popovici. „Deja avem noi planuri şi dacă vor funcţiona bine, vom continua şi la anul acest proiect, în alte locuri, desigur”.

Totodată, anul acesta, SoNoRo lansează şi un nou CD oficial al festivalului, în interpretarea Ansamblului Raro, caracterizat de „New York Concert Review” drept „unul dintre cele mai bune şi mai adaptabile grupuri de tineri muzicieni care au apărut vreodată în faţa publicului”. Discul va include unele dintre cele mai importante creaţii din repertoriul muzicii de cameră din spaţiul central-european, printre care cvintetul cu pian al lui Ernst von Dohnányi şi cvartetul cu pian al lui Antonín Dvořák.

Pe 15 noiembrie, SoNoRo „UP” se va muta la Cluj-Napoca, unde sunt programate patru concerte, găzduite de Biserica Reformată, Universitatea Babeş-Bolyai şi Turnul Croitorilor: „Aubade”, „Fiddler on the Moon: Gilles Apap & Friends”, „Matinée” şi "Letters from the Sky”.

Festivalul se va încheia la Iaşi, unde, pe 18 şi 19 noiembrie, se vor desfăşura două recitaluri: „Aubade” (Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”) şi „Letters from the Sky” (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”).

Povestea SoNoRo: "Toţi au spus că nu este o idee bună"

Povestea Festivalului „SoNoRo” a început în urmă cu opt ani şi, spune Răzvan Popovici, „este relativ logică”. „Începusem de trei ani un festival în Germania, unde am petrecut a doua parte a copilăriei. Şi m-am gândit eu atunci că ar fi frumos să fac ceva asemănător la Bucureşti”, povesteşte acesta.

Astfel, violistul a demisionat de la Orchestra din Munchen, unde avea un job fix, care-i asigura totul, inclusiv pensia, şi a venit în România. „A fost o alegere uşoară şi cea mai bună din viaţa mea”, spune el. „Aici, fiind doar festivalul Enescu, era clar că era nevoie de o iniţiativă bună şi că poate, după ea, va lua naştere un mic <bulgăre>. Şi să înceapă şi alţii să facă şi alte lucruri... A fost aventuros, cred că acesta este cel mai potrivit cuvânt. Pentru că fiind plecat de foarte mulţi ani nu ştiam cum funcţionează lucrurile aici”, adaugă muzicianul.

Foto: SoNoRo//Şerban Mestecăneanu

„Toţi au spus că nu este o idee bună. Dar între timp le-am dovedit că a fost o idee fantastică. Iată că suntem aici, după opt ani”, spune Răzvan Popovici.

În tot acest timp festivalul s-a dezvoltat treptat, atrăgând un public din ce în ce mai numeros şi artişti cu renume important. Ediţia SoNoRo  „Love Unlimited” de anul trecut a însemnat peste 8.000 de spectatori, 17 concerte în patru oraşe şi peste 35 de artişti internaţionali.

„Cei care au venit de la început s-au îndrăgostit. Publicul s-a îmbogăţit, este cu mult mai dedicat de la an la an. Sunt oameni care merg la mai multe concerte din cadrul festivalului, iar asta este foarte important. Am vândut mai multe abonamente decât de obicei”, completează acesta.

Ca şi Ioan Holender, directorul festivalului Enescu, care afirma anul acesta că numărul invitaţiilor oferite la spectacole este mult prea mare, şi Răzvan Popovici semnalează această problemă. „Trebuie să începem şi noi un pic să ne îndreptăm spre direcţia cea bună, în care nu toată lumea trebuie invitată. Pentru că aceasta este o aşteptare pe care o au chiar şi cei care pot să achiziţioneze bilete. Este un hatâr care durează... Şi pe care poţi să-l diminuezi cu mulţi ani de perseverenţă. Toţi sunt alintaţi şi bombardaţi cu invitaţii”, comentează Răzvan Popovici.

Nici când vine vorba de finanţarea SoNoRo nu este mai simplu. Ministerul Culturii nu acordă niciun ajutor financiar acestui festival, pe motiv că „există festivalul Enescu şi din cauza aceasta cheltuim acolo toţi banii”, spune directorul SoNoRo. „Ce este foarte bine este că s-au implicat primăriile din Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Aceasta este singura susţinere venită din partea unei instituţii de stat. În rest, ajutorul vine din mediul privat. Pentru că multă lume iubeşte festivalul, iar asta s-a manifestat în ultimii ani şi prin ajutor financiar.”

Foto: SoNoRo//Şerban Mestecăneanu

Pe de altă parte însă, SoNoRo Interferenţe, un proiect educativ conex, primeşte fonduri din partea ICR: „Acesta este un proiect extrem de important, prin el noi am început să construim o elită tânără în domeniul muzicii clasice”, a explicat Răzvan Popovici pentru gândul. Până acum, aproximativ 200 de tineri s-au bucurat de bursele acordate prin intermediul acestui program: au participat la work-shop-uri, au luat lecţii de la muzicieni străini, au „gustat” puţin din viaţa unui artist profesionist.

„Au intrat în contact cu artişti de renume - mulţi care au cântat şi la SoNoRo - cu care au locuit o perioadă de timp, au învăţăt de la ei, au studiat împreună, au mâncat împreună, au împărţit nu numai scena, dar şi viaţa de zi cu zi. S-au creat contacte importante, iar pentru mulţi dintre bursieri acasta a fost un fel de trambulină. Unii au luat parte apoi la alte cursuri, au fost şi ei confruntaţi cu ce înseamnă să fii muzician profesionist. Cum să fii eficient, cum trebuie să înveţi într-o perioadă de timp foarte scurt o piesă foarte grea... Lucruri cu care nu erau foarte familiari”, explică fondatorul SoNoRo.

Pe lângă toate acestea, SoNoRo a ajuns şi în Italia (SoNoRo Arezzo), Turcia, Grecia şi Bulgaria, unde au fost organizate concerte. „E frumos, pentru că multe lume vede pentru prima dată ce chestie deosebită poate veni din Bucureşti, din România. Şi-şi dau seama că nu sunt numai muncitori, servitori şi oameni care se duc să cerşească”, spune Răzvan Popovici.

„A fost foarte frumos să umplem cu muzică palate, castele, săli extraordinar de frumoase. Cu muzică şi cu o iniţiativă pornită din Bucureşti. Deci am arătat că se poate”, adaugă el.

Cine este Răzvan Popovici

S-a născut în Bucureşti, într-o familie de muzicieni. A început să studieze viola cu tatăl său, Mugur Popovici. A cântat ca solist pe Theatre-des-Champs-Elysée din Paris, în sala Filarmonicii din Köln şi la Festspielhaus din Baden-Baden,  în South Bank şi Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim sau Prinzregententheater din München.

De asemenea, Răzvan Popovici a particpat ca instrumentist în Orchestra Filarmonicii din Berlin şi a fost prim violist invitat al Filarmonicii din Essen, al orchestrelor de cameră din München, Köln, Kobe şi al Orchestrei Festivalului din Gstaad. În urmă cu opt ani a iniţiat Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti. Este totodată şi iniţiatorul şi directorul Festivalului Chiemgauer Musikfrühling din Germania.

În sezonul 2009/2010, Răzvan Popovici a debutat în Musashino Hall din Tokio, în Konzerthaus şi Musikverein din Viena şi în Carnegie Hall din New York.

*Mai multe detalii despre Festivalul SoNoRo "UP" sunt disponibile aici.

 

Citește și: