Gandul.info
Ramona LOZNIANU
25028 vizualizări 26 oct 2011

A hotărât să trăiască în România tocmai pentru motivele care îi determină pe cei mai mulţi români să caute o viaţă mai bună în altă parte: oamenii, lipsa de organizare, absenţa regulilor, haosul.

Plictisit de Olanda, pe care o caracterizează ca fiind supraorganizata şi previzibila, o ţară care a ajuns să se concentreze pe formă, şi nu pe fond, Johan Bouman, în vârstă de 34 de ani, a decis să se mute în România, în 2008. Locuieşte în cartierul Titan din Bucureşti de mai bine de patru ani, alături de soţia sa, Ana Maria, şi fetiţa lor. Lucrează ca traducător pentru firme internaţionale, companii farmaceutice şi Parlamentul European. Pentru că se gândeşte că la un moment dat s-ar putea plictisi de traduceri, s-a înscris la Facultatea de Drept.

De ce ar da cineva o viaţă în Olanda pentru una în România? Johan spune că ar fi plecat oricum din ţara sa natală, iar dacă nu se întâmpla să o cunoască pe soţia sa, ar fi ales probabil Germania sau Statele Unite.

"Olanda este supraorganizată. Oamenii discutau amănunte şi erau foarte serioşi, iar mie mi se păreau neimportante problemele lor. M-am plictisit de previzibilitate, de faptul că totul este riidizat şi are o procedură prestabilită. Olandezii au rezolvat problemele de bază şi sunt atenţi numai la chestii de procedură, nu mai ştiu ce înseamnă o problemă adevărată", spune Johan.

Şi totuşi, de ce România?

Prima vizită, prima întâlnire cu mica corupţie. În noiembrie 2002, Johan avea primul contact cu oraşul în care urma să se mute şase ani mai târziu. Era un frig bun, sănătos, uscat, nu umed ca în Olanda. După ce a admirat metroul şi Dâmboviţa, a intrat "într-o scenă de război": Grozăveşti. "Toate clădirile stăteau să cadă", îşi aminteşte Johan, care nu a mai fost curios să vadă dacă, între timp, lucrurile s-au schimbat.

"Am intrat, a venit un paznic. Ana Maria (soţia sa -n.r.) nu a scăpat de el până nu i-a dat o sticlă de vin, pentru că oficial nu ai voie cu musafiri în cămin, peste noapte. Ana Maria susţine că a văzut că eram străin şi a profitat de ocazie. Pentru mine a fost ceva exotic. Impresia asta de exotism şi de mirare zilnică a rămas şi acum. Mă aşteptam să fiu dezamăgit într-un fel, pentru că odată ce te muţi, senzaţia asta dispare. Mai vorbim peste zece ani, dar deocamdată rămân străinul mirat. Şi îmi place."

Dincolo de exotism, îi place pentru că lucrurile se transformă sub ochii săi, pentru că asistă, în fiecare zi, la un spectacol dinamic. Privind retrospectiv, Johan vede că prin oraş nu se mai merge aşa de repede cu taxiul, cum se întâmpla în 2002, că au fost desfiinţate chioşcurile, iar cartierul său devine tot mai frumos. "Parcul IOR este o minune, este mai frumos decat parcul central din Amsterdam". Acum e curat, semafoarele funcţionează, iar copiii au unde să meargă în parc. Românii s-au maturizat, iar generaţia tânără este una informată. Mediul de afaceri, bancile, supermarketurile sunt la standarde europene.

"Este mult mai interesant şi îţi dă mult mai mult chef de viaţă dacă trăieşti într-o situaţie care se schimbă. Îmi place caracterul schimbător al României".

Dar şi viaţa mai ieftină de aici. În Olanda, Johan nu ar fi putut trăi la fel de decent din traduceri. În România, câştigă salariul mediu din ţara sa natală, dar care acolo nu ar fi fost suficient. Mai mult decât atât, impozitul pentru un PFA este de 16% în România, pe când în Olanda, este de 36%. În plus, meseria de traducător îi asigură suficientă libertate şi timp liber atât cât doreşte să aibă: lucrează cât vrea pentru că fiecare minut lucrat înseamnă bani câştigaţi şi îşi permite să-şi ia concediu în sesiune ca să nu compromită weekendurile cu învăţatul.

"Ar fi fost greu să trăiesc din traduceri, în Olanda, aşa cum trăiesc aici. Viaţa e mai scumpă. Sunt într-o situaţie foarte privilegiată. Câştig bine. Dacă vreau să cumpăr ceva, mă duc în Băneasa, nu trebuie să mă îngrijorez dacă trebuie să plătesc o reparaţie la maşină, am cumpărat un apartament destul de repede. Dacă mă îmbolnăvesc sau apare o problemă majoră, mă întorc repede în Olanda", spune Johan.

Şi se referă, în special, la problemele serioase de sănătate. Pentru cele mai puţin grave a apelat la serviciile din România şi, poate surprizător pentru marea majoritate a românilor, se declară mulţumit de calitatea actului medical.

"Poate spitalul nu este vopsit, poate medicul nu este la curent cu ultimele informaţii despre nu ştiu ce tehnică, dar 90% dintre problemele medicale le pot rezvolva şi aici. Am fost în spital şi la particular şi la stat. Nu am plătit şpagă, mi s-a vorbit politicos. Medicii îşi cunosc meseria. Nu ma pot plânge".

Nu mă simt român. O să rămân străin toată viaţa

De vină sunt diferenţele foarte mari. Johan apreciază însă faptul că nimeni nu-l obligă să se integreze, nimeni nu-l sileşte să devină român. A luat atât cât a vrut. A învăţat foarte bine limba, a devenit mai sociabil, îi priveşte cu admiraţie pe românii descurcăreţi şi inventivi care, cu mijloace reduse, fac minuni şi găsesc soluţii, a învaţat că atunci când faci un cadou, trebuie să fie unul potrivit, frumos. Şi a ajuns la concluzia că atât durerea, cât şi fericirea se trăiesc la fel indiferent de ţara în care trăieşti.

"Omul caută siguranţă, stabilitate, pentru că asta înseamnă fericire. Pentru mine, în România, nu e mai greu să găsesc aceste lucruri decât Olanda. Dacă eşti sănătos, te poţi bucura de viaţă şi în România, şi în Olanda.

Citește și: