Maria Bîrnaure
17618 vizualizări 28 apr 2017

Dacă ne referim la angajat, acesta va primi o sarcină dificilă, aceea de a forma o gospodărie şi de a alege un gospodar şef. Acesta din urmă va fi responsabil cu contabilizarea tuturor veniturilor pe care le va declara, o dată pe an, consultantului fiscal. Declaraţia va trebui să fie făcută cu mare atenţie, pentru că, în cazul în care sunt înregistrate pierderi, acestea sunt încadrate la categoria evaziune fiscală, iar acea persoană riscă să fie pedepsită conform legislaţiei în vigoare pentru această infracţiune. Într-adevăr, angajatul va rămâne cu mai mulţi bani în mână, însă va trebui să economisească pentru a plăti impozitul în perioada în care va fi vizitat de consultantul fiscal. 

În ceea ce priveşte angajatorul, acesta nu ar trebui să fie extrem de afectat, întrucât el plăteşte impozitul care îi este impus de lege. Deci, se poate considera că, în această lege, angajatorul este un element neutru, după cum a explicat Gabriel Biriş, fost Secretar de Stat şi fost coordonator al Departamentului de Legislaţie Fiscală din Ministerul Finanţelor în guvernul Cioloş. 

De partea cealaltă, deşi se aşteaptă ca aceste măsuri să aducă un plus în ceea ce priveşte câştigurile statului, specialiştii în domeniul fiscal consideră că punerea la punct a unui mecanism funcţional care să susţină aceste modificări este nevoie de cheltuieli mari, de o regândire a Administraţiilor Fiscale şi, potrivit lui Sebastian Bodu, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), administrarea acestui sistem va fi „horror”. 

Dar, să luăm pe rând fiecare parte pe care noua iniţiativă ar influenţa-o în momentul în care ar intra în vigoare şi să vedem cum apreciază specialiştii că se vor manifesta aceste schimbări generate de o eventuală schimbare a cotei de impozitare. 

1. Este angajatul avantajat de implementarea impozitului pe venitul global?

„Impozitul pe gospodărie nu avantajează pe nimeni, nici angajatul, nici angajatorul, nici statul. Nu ştiu de ce am impresia că nu o să se pună în aplicare, va fi o nebunie. Să vedem, angajatul. Acesta, iniţial, ar putea spune că este avantajat pentru că, prin deduceri, s-ar putea ajunge la un impozit mai mic. Numai că, în momentul în care ai făcut praguri de impozitare, automat deschizi Cutia Pandorei, pentru că acele praguri se pot uşor mări. Deci, dacă s-ar renunţa la principiul cotei unice şi s-ar trece la principiul cotei progresive, automat e foarte uşor să umbli la cotă şi riscul este ca, sub masca unor aşa-zise impozitări suplimentare a celor bogaţi, de fapt, să se impoziteze clasa medie, care şi-aşa e vai de mama ei, considerându-se că ei sunt bogaţi”, a explicat, pentru Gândul, Sebastian Bodu, fost preşedinte al ANAF.  

Acesta susţine că în situaţia de faţă, odată cu trecerea la impozitul pe gospodărie, s-ar putea ajunge în situaţia în care pragurile de impozitare pentru cei cu venituri mai mari să fie stabilite după „modelul românesc”. Astfel, s-ar ajunge în situaţia în care, un om care a acumulat o avere de 50.000 de lei după 20 de ani de muncă, să fie impozitat mai mult. „Omul nu e bogat. Aceea e clasa medie şi acesta este riscul”, susţine Bodu.

De partea cealaltă, preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a descris situaţia referitoare la aceste modificări drept „incertă” şi consideră că această discuţie se află într-un stadiu „extrem de incipient”. 

„Sunt foarte multe lucruri necunoscute şi care trebuie lămurite, plecând de la definiţia gospodăriei. Cine poate să formeze o gospodărie din perspectiva taxării şi până la modul în carese vor calcula deducerile, cum se vor aplica deducerile şi pe ce venituri. Adică, sunt atât de multe detalii neclare în momentul de faţă încât mi se pare că nu se poate vorbi. Poate să avantajeze sau să dezavantajeze în funcţie de cum se calculează deducerile, în funcţie de cum ne grupăm în gospodărie”, a declarat, pentru Gândul, Ionuţ Dumitru.

Impozitul pe venit va scădea, oamenii vor plăti mai puţine impozite, rămânând cu mai mulţi bani în buzunar. În cazul aplicării cotei procentuale ar avea de câştigat persoanele cu venituri mai mici, datorită pragului neimpozabil care ar fi semnificativ mai mare decât în prezent. Reducerea de impozite atrage, însă, după sine, costuri şi riscuri mai mari pentru contribuabili, costuri care nu se referă numai la bani, după cum a epxlicat, pentru Gândul, Gabriel Biriş, avocat fiscal, fost Secretar de Stat şi fost coordonator al Departamentului de Legislaţie Fiscală din Ministerul Finanţelor în guvernul Cioloş. 

„În ce consta costul? În primul rând, birocraţia asociată acestui impozit. Pentru că vor trebui înregistrate la Fisc gospodăriile. Trebuie să spui cine face parte din gospodărie, să te duci cu un dosar. Înainte de asta, gospodarii vor trebui să se adune şi să-şi aleagă gospodarul şef, adică cel care îi reprezintă în relaţia cu Fiscul. Acest gospodar şef va trebui să strângă nişte hârtii, să se ducă împreuna cu alte 7 milioane de gospodari şefi la Administraţiile Financiare, care nu sunt foarte multe, să stea la nişte cozi şi să depună nişte dosare şi să primească nişte decizii de înfiinţare a gospodăriei. Gospodăria, după înfiinţare, poate suferi modificări, mai ales că e foarte largă: se naşte un copil, îţi moare un bătrân, îţi pleacă nevasta de acasă. La fiecare modificare, trebuie făcut un nou drum. Nu e foarte clar dacă această gospodărie are o dată de referinţă în timpul anului. Probabil că nu s-au gândit”, susţine acesta. 

De asemenea, Biriş atrage atenţia asupra faptului că, după stabilirea şi înregistrarea gospodăriei, reprezentantului acesteia îi revine sarcina de a-şi asuma răspunderea pentru declaraţia anuală pe care o va completa în prezenţa consultantului fiscal, în care trebuie să specifice toate veniturile pe care le-a obţinut, astfel încât să îi fie calculat impozitul pe care îl are de plătit. Astfel, la fel cum a atras atenţia Sebastian Bodu, şi Gabriel Biriş susţine că oamenii vor fi nevoiţi să economisească pentru a-şi putea plăti impozitele calculate. 

Intervine, totuşi, situaţia în care gospodarul uită să declare ceva. „De vreme ce a declarat incorect, înseamnă că a ascuns o sursă impozabilă, ceea ce înseamnă, indiferent că vorbim de 2 lei sau de 2 milioane de lei, înseamnă evaziune, înseamnă de la 2 la 8 ani. Şi nu numai pentru ce a făcut el, ci pentru ceea ce au făcut oamenii din gospodărie, care pot să-i fie rude sau să nu-i fie rude, să stea în aceeaşi casă cu el sau să nu stea în aceeaşi casă cu el”, a explicat Biriş mecanismul cu care ar urma să se întâlnească fiecare român, dacă aceste modificări referitoare la impozitare intră în vigoare. 

Explicaţiile arată că, modificările privind cota de impozitare ar putea aduce mai multe venituri în buzunarul românilor, dar şi mai multe responsabilităţi, legate atât de modul în care aceştia îşi gestionează veniturile şi reuşesc să economisească pentru a-şi plăti impozitele an de an, însă şi în ceea ce priveşte o foarte mare atenţie în momentul în care persoana salariată şi reprezentantă a gospodăriei sale completează declaraţia de venit anuală. 

2. Care va fi influenţa introducerii impozitului pe venitul global asupra angajatorului?

Dacă vine vorba despre angajator, acesta este foarte puţin afectat de această modificare, cea mai complicată fiind situaţia în care vor fi nevoiţi să modifice contractele de muncă, pentru a completa în acestea salariul angajatului, ţinând cont de faptul că el, ca angajator, nu mai operează anumite reţineri. 

„Din punctul de vedere al angajatorului, aici pot să spun că nu mai au obligaţia de reţineri.  Aici poate, într-adevăr ar fi mai simplu, dar ei se vor trezi cu problema că, ceea ce într-adevăr nu îi dezavantajează, pentru că salariile se negociază pe venitul net şi în momentul în care salariul respectiv devine brut, pentru că tu îţi vei plăti impozitele, automat ei pot spune că-ţi dau mai puţin. Ştiţi cum e, când te-ai obişnuit să negociezi netul, nu-ţi pasă cine plăteşte taxele. În momentul în care le ai tu de plătit şi netul devine brut din punctul de vedere al sumei negociate, te interesează mai mult”, susţine Sebastian Bodu. 

Preşedintele Consiliului Fiscal este de părere că pentru angajator contează costul total, valoarea salariului brut neinteresându-l în mod direct, ci suma pe care trebuie să o scoată din buzunar. Acesta plăteşte, în prezent, brutul din contractul de muncă, plus contribuţiile angajatorului. „În momentul în care se mută contribuţiile de la angajator la angajat, teoretic, dacă contractul meu cu angajatorul meu rămâne pe acelaşi brut, salariul net al angajatului ar trebui să scadă, pentru că el va plăti şi contribuţiile pe care le plătea până acum angajatorul. Deşi, teoretic, angajatorul ar trebui să îi mărească brutul, astfel încât netul să nu fie influenţat, pentru că, pentru el, contează oricum costul total. Acesta era brut plus contribuţiile angajatorului, care acum nu mai există, rezultă că brutul angajatului trebuie să fie mai mare. Dar, trebuie schimbat contractul. Sunt tot felul de ipoteze pe care putem să le lansăm”, explică Ionuţ Dumitru. 

În ceea ce priveşte ipotezele posibile, Sebastian Bodu este de părere că această măsură poate conduce la apariţia unui „concurs de eludare”: „Hai să ne băgăm sub prag. Deci, angajatorii vor da salarii de 2.000 de lei pe alb şi restul la negru, ca să fie sub prag. Doar negociezi, care e problema?!”, susţine Bodu. 

Din punctul de vedere al lui Gabriel Biriş, influenţa acestei măsuri asupra angajatorului este neutră. „Angajatorului îi spui cât să reţină şi el reţine. Nu îl dezavantajează, dar nici nu îl avantajează, pentru că te-ai gândi că dacă nu mai reţine, nu mai are complicaţii, dar el continuă să reţină contribuţiile. Deci, oricum face reţinerea şi declararea lor, deci, nu îi scade nicio sarcină. Şi atunci, te întrebi de ce o fac...”, spune fostul Secretar de Stat. 

3. Ce câştigă şi ce pierde statul în cazul implementării impozitului pe venitul global?

Dincolo de angajat şi angajator, statul este cel căruia îi revine responsabilitatea implementării acestui sistem şi reclamă o regândire a administraţiei fiscale, o instruire a angajaţilor actuali a acestei administraţii pentru a reuşi să administreze un sistem care funcţionează pe baza unui nou tip de impozit, de la completarea declaraţiilor până la selecţia de bonuri şi chitanţe eligibile pentru a fi deductibile. 

„Din punctul de vedere al statului este o nebunie pentru a-l administra. Este horror. Vor fi nişte cheltuieli foarte mari cu reinformatizarea ANAF-ului, vor fi nişte cheltuieli foarte mari cu instruirea personalului ca să administreze acest impozit, vor fi cheltuieli foarte mari cu instruirea contribuabililor să completeze declaraţiile de impunere şi cum să strângă bonuri şi chitanţe şi facturi şi toate prostiile, vor fi cheltuieli foarte mari cu aşa-zişii consilieri fiscali, că acum am înţeles că nu mai sunt consultanţi, sunt consilieri, care vor fi luaţi de la ghişeele de la ANAF. Păi şi la ghişee cine mai rămane? Îi iau pe directori şi îi pun la ghişee? Cum o să facă? Deci, eu nu văd... Este o nebunie. Tocmai de asta s-a introdus cota unică, pentru a simplifica sistemul de administrare, adică nu îţi pasă. Aceea e cota unică şi gata, nu îţi mai bagă cheltuieli. Şi acum lumea se gândeşte că îşi va deduce... Puţine lucruri vor fi deductibile. Nu va fi orice deductibil. Nu va fi deductibilă mâncarea, băutura, ţigările şi ce e în coşul zilnic. Vor fi deductibile anumite lucruri, investiţii. De exemplu, termopane, meditaţii, pe care nu le simţi constant. Deci asta e păcăleală că o să începi să deduci”, este de părere Sebastian Bodu, fost preşedinte al ANAF. 

Venit din sistem, acesta consideră că sistemul deducerilor este spaima oricărui sistem fiscal, care nu va face altceva decât să dea peste cap administrarea fiscală. Bodu aminteşte că cea mai bună colectare din istoria Fiscului a fost cea din 2006, cu cota unică, atrăgând 1% din PIB. Fostul şef de la ANAF nu se fereşte să spună că cea mai mare distrugere care a fost făcută sistemului fiscal este antifrauda fiscală. „Aceea este o miliţie economică supradimensionată, bugetofagă, care omoară contribuabilii şi până nu realizează acest lucru nu vor bine administrarea fiscală şi, din toate astea, contaminează şi alte sectoare ale ANAF, mentalitatea de miliţian”, spune acesta. 

Gabriel Biriş pune sub semnul întrebării argumentul adus de Guvernul actual, cel care propune această modificare a cotei de impozitare. 

„Ne-au spus că s-au inspirat după modelul american şi după cel francez, că acolo există aşa ceva şi că doar nu o fi prost la ei. Dar, acelea sunt sisteme care au evoluat într-un anumit fel şi care sunt aşa de multe decenii. Sunt organizate aşa pe impozitul pe familie, nu pe gospodărie, nu există nicăieri în lume impozit pe gospodărie. Americanii tocmai au anunţat că o să renunţe la majoritatea deducerilor ca să simplifice sistemul. Francezii au făcut o chestiune încă şi mai radicală. Au ajuns la concluzia că sistemul pe care îl au, cel concentrat pe declaraţii anuale pe venit şi pe multe deduceri şi mai puţine reţineri la sursă, este mult prea complicat şi scump de administrat şi trec la reţinere la sursă. Cu alte cuvinte, România vrea sistemul francez pe care francezii îl aruncă la coş, ca să ia sistemul românesc pe care noi vrem să îl aruncăm la coş. Pentru că administrarea noastră fiscală este, pe de o parte, în jurul CNP-ului, pe persoană, şi e normal să fie aşa, şi pe de altă parte, în jurul reţinerilor la sursă, cât mai multe reţineri la sursă, pentru că acelea sunt cel mai uşor de administrat, sunt banii cel mai uşor de luat la buget. Adică, noi suntem cu un pas mare înaintea celorlalţi şi ei vin după noi şi vrem să dăm înapoi să ne ducem în spatele lor”, explică fostul Secretar de Stat. 

Teoria este susţinută şi de Sebastian Bodu, care consideră că odată ce un stat s-a obişnuit cu un anumit sistem este extrem de greu să se facă trecerea la un altul total diferit. Cota progresivă de impozitare a fost introdusă în urmă cu 50 de ani. Atunci, ea a fost adoptată de anumite state, care o au şi acum, şi care au avut timp să se obişnuiască cu un asemenea sistem. 

Sistemul românesc s-a obişnuit cu o cotă unică, motiv pentru care, schimbarea propusă de actualul Guvern pare să fie nepotrivită pentru ideea de susţinere a statului şi a creşterii economice şi, totodată, poate creşte cheltuielile prin faptul că reclamă o serie de modificări în ceea ce priveşte aparatul birocratic din domeniul fiscal. 

4. Cât de avantajaţi ar fi cei al căror singur venit este salariul?

Potrivit specialiştilor care au analizat draftul propunerii de introducere a impozitului pe venitul global pe gospodărie, veniturile celor care câştigă doar din salariul lunar ar creşte. Teoretic. De ce teoretic? Pentru că, „persoanele care au venituri doar din salariu vor primi în mână inclusiv impozitul, pe care îl pot cheltui şi la anul trebuie să plătească. Dar, oricum, vor rămâne cu mai mulţi bani în mână, pe de o parte cu deducţia mai mare şi pe de altă parte cu cota mai mică”, este de părere Gabriel Biriş. 

„Teoretic, da. Dacă scade impozitarea de la 16% la 10% şi vor fi şi impozitări de 0%. Deci, teoretic, dacă ai venituri doar din salarii şi mai ai şi nişte deduceri suplimentare, în mod clar ar trebui să plăteşti un impozit mai mic, cred că nu există niciun dubiu. Problema este dacă mai ai şi alte venituri, pe alte venituri va fi o sarcină fiscală mai mare. Spre exemplu, la PFA, la drepturi de autor, sarcina fiscală din impozitul pe venit se diminuează, numai că la CAS creşte. În momentul acesta, PFA şi drepturi de autor, plătesc doar 16%. Înţelegerea mea este că se mută toate contribuţiile la angajat, astfel încât şi alte forme de venit care nu sunt impozitate la nivelul acela, plătesc doar o parte din contribuţii, vor plăti contribuţii mult mai mari”, explică Ionuţ Dumitru. 

5. Care va fi situaţia românilor din străinătate?

Noua cotă de impozitare nu ar trebui să îi afecteze pe românii din străinătate, care vor rămâne în acelaşi regim ca şi până acum. În cazul în care sunt în continuare cetăţeni români, ei vor fi nevoiţi să depună certificatele de evidenţă fiscală pentru a nu fi impozitaţi dublu, după cum a explicat Gabriel Biriş. 

Citește și: