Dorin Oancea
500 vizualizări 19 ian 2019

Conform unui studiu realizat de casa de brokeraj X-Trade Brokers (XTB), declinul comerţului în Regatul Unit, generat de un eventual hard Brexit, ar afecta puternic Norvegia, Polonia, Germania, Franţa, Olanda şi Irlanda. Chiar dacă Uniunea Europeană a anunţat că Marea Britanie ar putea avea un nou acord Brexit, după ce Parlamentul Britanic l-a respins pe cel negociat de Theresa May, lucrurile ar putea fi pe cale să se înrăutăţească. Lipsa unui astfel de acord ar provoca un Brexit dezordonat, o revenire la controalele vamale iar Marea Britanie ar rămâne fără acorduri comerciale cu ţările din afara Uniunii. Deşi scenariul este negativ pentru mediul de business, estimările Băncii Centrale a Angliei sunt şi mai alarmante: PIB se va reduce cu 8%, rata şomajului se va dubla şi va ajunge la peste 7% iar inflaţiei ar galopa, ceea ce ar determina Fed să majoreze de două ori rata de referinţă, ca în 2015. Situaţia ar fi şocantă pentru pieţele financiare.

Analiştii au în vedere şi riscul unui Italexit, din moment ce doar 44% din populaţia cu drept de vot ar alege să rămână în Uniunea Europeană; procentul ar reprezenta cele mai puţine voturi pozitive înregistrate într-un stat comunitar, sub cele numărate chiar şi în Marea Britanie în acelaşi context. În plus, Italia e catalogată drept o sursă de risc pentru continent şi economia mondială, din moment ce ocupă al doilea loc în Europa din punct de vedere al ponderii datoriei publice în PIB, care se ridică la 2.263 miliarde de euro. În termeni nominali, este cea mai îndatorată ţară, iar majorarea salariului minim şi reducerea vârstei de pensionare ar putea alimenta această datorie. Prin urmare, Italia ar putea fi forţată să părăsească spaţiul comunitar.

Tensiunile comerciale la nivel global au fost puternic intensificate de Statele Unite, odată cu introducerea taxelor vamale pentru oţel şi aluminiu, ceea ce conturează încă un risc semnificativ pentru economia mondială. America, care importă de cinci ori mai multe bunuri din China decât vice-versa, a intrat într-un război tarifar cu acest partener comercial, iar impactul s-a resimţit imediat în Asia, unde indicele chinez a pierdut peste 20% şi a intrat într-o perioadă dificilă. Taxele noi vor majora costurile materiilor prime şi vor scădea cererea, situaţie ce ar putea cauza creşterea inflaţiei, încetinirea economiei şi, în consecinţă, majorarea rapidă a dobânzilor, scenariu pesimist pentru piaţa de capital.

 

În ce priveşte piaţa petrolieră, Iranul e jucător-cheie. Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează 18,5 milioane de barili de petrol pe zi, în jur de 20% din oferta globală totală. Preţurile petroliere, care influenţează semnificativ economia mondială şi pieţele financiare, au scăzut în a doua jumătate a anului 2018, influenţate de conflictul din Orientul Mijlociu. America a decis să iasă din acordul nuclear şi să impună din nou sancţiuni Iranului, ceea ce ar determina scăderea producţiei şi noi sancţiuni economice pentru Iran, situaţie similară cu cea din 2011-2015. Dacă SUA vor reduce veniturile Iranului din exporturi spre zero, acesta ar putea reactiva programul nuclear, iar conflictul internaţional ar creşte preţurile până la nivelul de 100 de dolari, fapt ce ar avea consecinţe catastrofale asupra economiei globale.

 

Scenarii cu efecte economice dezastruoase ar putea fi influenţate şi de tensiunile politice din Turcia, Ucraina, Argentina, Africa de Sud şi Polonia. Riscurile politice sunt relevante pentru pieţele emergente, iar 2018 este un exemplu reprezentativ. Anul acesta, şase din şapte monede ale ţărilor emergente vor fi expuse riscurilor implicate de alegeri. Rusia pare a fi în topul listei. Dacă va interveni în alegerile din Ucraina, determinând un conflict militar, ar urma noi sancţiuni din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite. Şi Africa de Sud reprezintă un risc - o victorie pentru ANC, în contextul planului privind reforma agrară, ar putea afecta puternic moneda locală şi sistemul bancar. În Argentina, pierderea alegerilor de către Macri în faţa partidelor socialiste ar putea duce ţara într-o nouă criză, care ar afecta şi Brazilia şi Chile.

 

Şi Politica monetară restrictivă ar putea determina dezastre economice globale. Criza financiară din 2008 a impus o intervenţie radicală din partea băncilor centrale. La 10 ani de la criză, există încă bănci care aplică programe de relaxare monetară, dar şi mulţi critici la adresa acestor măsuri neconvenţionale de politică monetară, întrucât există riscul de formare a unor baloane speculative. 2019 pare că va fi primul an în care cele trei bănci majore vor reduce valorile activelor. Investitorii se pot teme de scăderea lichidităţii, fapt ce ar putea genera un episod de panică pentru indicii majori, cum ar fi DE30, US500 şi JAP225.

China are peste 50 de milioane de apartamente nelocuite, adică o rată de neocupare de 22%, dublă faţă de Statele Unite ale Americii. Acest indicator pune China pe harta riscurilor majore şi pentru piaţa imobliară, nu doar în ce priveşte relaţiile comerciale. Sectorul imobiliar a fost o ţintă populară pentru investitorii care au alimentat o explozie al creditării, preţuri nesustenabile şi au ajutat la creşterea economică. Calculele XTB arată că fără investiţiile imobiliare şi de infrastructură, creşterea nominală nu ar fi nici la jumătate din avansul actual înregistrat. Autorităţile nu au soluţii, prin urmare proprietarii chinezi şi-ar putea vinde imobilele, fapt ce ar determina scăderea masivă a preţurilor. Avansul în sectorul imobliar este, aşadar, un alt factor major de risc.

 

În România, efectul unui hard Brexit sau ITALEXIT s-ar resimţi în scăderea atractivităţii şi accesibilităţii pieţei internaţionale de muncă, ceea ce ar însemna reducerea semnificativă a intrărilor de valută în ţară; prin urmare, s-ar limita şi resursele disponibile pentru consum şi investiţii privat interne. Un efect indirect ar putea fi vizibil, în anumite perioade, chiar şi în privinţa cursului de schimb. Tensiunile comerciale în creştere ar afecta România în special prin canale comerciale, din moment ce economia Germaniei are expunere semnificativă faţă de China, iar România are în Germania primul partener în comerţul intra-european. O majorare a stresului politic în state emergente ar face mai puţin atractiv scenariul plasamentelor nerezidenţilor în proiecte în economia locală, reală sau pe bursă. Pe de altă parte, creşterea preţului petrolului în ipoteza unor tensiuni în Orientul Mijlociu sau a sancţiunilor americane implementate mai sever ar induce un val de presiuni inflaţioniste. Astfel, s-ar induce riscuri de majorare a dobânzii şi la nivel local. Efectul de frânare a avansului economiei României ar fi amplificat dacă Fed şi BCE ar impune politici monetare restrictive, deşi indiciile recente arată o intrare într-o perioadă de observare, în urma înrăutăţirii unora dintre variabilele observate la nivel macro. În fine, în condiţiile în care ajustarea preţurilor imobiliare din China ar lua amploare, revărsarea slăbiciunii dinspre sector spre economie în ansamblul său s-ar putea răsfrânge ulterior la nivel european, ceea ce ar afecta şi nivelul de creştere produsului intern brut al ţării noastre.

Citește și: