Prevederile OUG 28/1999 (privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale) introduse la finele anului trecut (OUG 91/2014) referitoare la sancţionarea cu amendă şi chiar suspendarea activităţii economice a acelor operatori că nu pot justifica sumele de bani în plus sau în minus din casele de marcat încalcă două principii ale legii fundamentale, susţine Sebastian Bodu, preşedinte a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) în perioada 2005-2007.

Mai exact, Bodu susţine că acestea ”reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor agenţi economici privaţi, deci o violare a proprietăţii private, precum şi o încălcare a principiilor economiei de piaţă în care gestiunea fiecărui agent economic se realizează fără intervenţia statului”. Fostul şef al Fiscului îi încurajează pe agenţii economici aflaţi în această situaţie să depună o plângere în instanţă, prin care să ceară sesizarea Curţii Constituţionale.

Contactat de gândul, Bodu a explicat că neeliberarea bonului fiscal reprezintă o contravenţie, însă aceasta trebuie dovedită, în vreme ce prezenţa sau absenţa unor sume de bani din casa de marcat reprezintă o problemă ce ţine de gestiunea activităţii agentului economic, gestiune care nu se află în atribuţiile inspectorilor fiscali.

”ANAF are trei atribuţii, de control fiscal, operaţional şi vamal. Scopul acestor activităţi este să te impoziteze pe activitatea economică pe care o desfăşori, nu să verifice dacă activitatea se gestionează în condiţii corecte. Dacă tu ai un angajat prost care nu ştie să calculeze cât trebuie să dea rest, asta nu e problema ANAF-ului”, a precizat Bode.

Prin urmare, având în vedere că sumele în plus sau în minus pot fi atribuite unei proaste gestiuni, inspectorii fiscali nu ar trebui să le sancţioneze pentru că acestea nu înseamnă neaparat că este vorba despre fraudă fiscală.

”Este ca şi cum am mers cu maşina de la Bucureşti la Ploieşti şi am ajuns într-o oră, iar tu mă amendezi că am ajuns prea repede. Nu. Arată-mi radarul. Trebuie să probeze că nu s-a bătut bon”, a adăugat fostul preşedinte ANAF.

În opinia sa, noua structură ANAF menită să lupte împotriva evaziunii fiscale, respectiv Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), este o instituţie similară ”miliţiei economice” de dinainte de 1990, diferenţa fiind că atunci această ”miliţie” făcută de stat era îndreptată către companii cu capital majoritar de stat.

Bodu susţine totodată că DGAF are costuri administrative foarte mari, care nu se justifică, dar şi că personalul nu ar fi suficient de calificat.

”I-au luat de pe stradă, nu ştiu fiscalitate, să calculeze baza de impozitare, să verifice registrele, facturile”, a precizat el.

Întrebat la ce valoare se ridică evaziunea făcută de operatorii economici mai mici, aşa-numitele ”chioşcuri de cartier”, Bodu a precizat că, într-adevăr ”există şi mică evaziune. Este o formă de evaziune prin neeliberarea bonului fiscal, dar care s-a redus destul de mult. Există pentru că marja acestor companii, diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, înainte de impozitare, deci profitul operaţional este foarte mică. Impactul nu e aşa mare ca în cazul evaziunii la accize sau la rambursări de TVA”.

Bodu a publicat pe blogul personal un model de plângere pe care agenţii comerciali îl pot folosi pentru a solicita analizarea modificărilor OUG 28/1999 de către Curtea Constituţională.

”Orice agent economic sancţionat de ANAF-Direcţia de Antifraudă Fiscală care face plângere contravenţională împotriva procesului-verbal poate folosi modelul anexat, în speranţa că vreunul din judecătorii fondului o va trimite la CCR”, a scris fostul europarlamentar pe Facebook.

Citește și: