Dorin Oancea
778 vizualizări 26 apr 2019

Greenspan a rezumat cel mai bine importanţa activului aur, ca garanţie, ca valoare, ca importanţă. După ce Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul legislativ iniţiat de Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae care prevede ca BNR să repatrieze 91,5% din aurul depozitat în străinătate, România se alătură clubului statelor care au optat pentru repatrierea rezervelor de aur, într-o măsură mai mare sau mai mică. Începând cu 2014, o serie de naţiuni europene au început să aducă acasă aurul depozitat în străinătate. Olanda şi-a redus cantitatea de aur deţinută la Rezerva Federală din New Yorg de la 51% la 31%, peste 122 de tone de metal preţios întorcându-se la Amsterdam. Germania a decis ca jumătate din rezervele sale să se întoarcă la Frankfurt, şi şi-a anunţat intenţia de a repatria 300 de tone de aur din SUA şi 374 de tone din Franţa, până în 2020. Guvernatorul băncii centrale belgiene Luc Coene a confirmat că studiază posibilitatea repatrierii aurului – 227 de tone păstrate la Bank of England, Bank of Canada şi Bank for International Settlements.

În Elveţia s-a declanşat chiar o mişcare cetăţenească – Salvaţi Aurul Elveţian – care a cerut băncii centrale să păstreze cel puţin 20% din active în aur, să interzică vânzarea metalului preţios şi să repatrieze rezervele, în condiţiile în care 20% din cele 1.040 tone de metal erau păstrate la Banca Angliei şi o treime din cantitate în Canada. Un referendum a respins ideea, în 2014.

Alte state care au decis repatrierea aurului sunt Austria, India, Mexic, Bangladesh, Venezuela şi Ungaria.

BNR va trebui să repatrieze cam 4.500 de lingouri de aur, reprezentând cam 56 de tone, pentru a respecta legea Dragnea – Nicolae. Din experienţa repatrierii aurului german, transporturile nu vor putea depăşi 3 până la 5 tone, cantitatea maximă pe care companiile de asigurări o acceptă, ceea ce înseamnă că vor fi necesare 11 până la 19 transporturi. În 2011, Venezuela lui Hugo Chavez a plătit 9 milioane de dolari pentru transportul a 160 de tone de aur de la New York la Caracas.

De-a lungul ultimilor ani, pe plan internaţional, evoluţia unciei de aur trasează un grafic clar în urcare: în ultimii 16 ani aurul înregistrează o uluitoare creştere de peste 274%. În aceeste condiţii renumele de activ de refugiu al aurului, pentru investitori, este, din nou, confirmat. Iar aurul stă bine chiar în comparaţie cu alte categorii de investiţii, cum ar fi arta, vinurile, maşinle sau timbrele. Astfel, conform celui mai recent The Wealth Raport al firmei de consultanţă Knight Frank, aurul, sub forma de monezi sau bijuterii, intra în top 3 investiţii, cu creşteri cuprinse între 139 – 182% în ultimul deceniu, depăşit doar de automobile (334%) şi vinuri (192%). Dacă privim acest clasament şi prin prisma nevoilor speciale de depozitare de care au nevoie vinurile şi automobilele, dar şi a perisablităţii gusturilor şi tendinţelor, aurul poate fi socotit principalul activ pentru investiţii.

Nici statele nu au nesocotit potenţialul de investiţie al aurului: în toamna anului trecut apărea surprinzătoarea ştie că Ungaria şi-a mărit de zece ori rezerva de aur, de la 3,1 tone la 31,5 tone. Şi Polonia a înregistrat cea mai mare cantitate cumpărată de un stat membru al Uniunii Europene în ultimii 20 de ani, sporindu-şi rezervele la cel mai înalt nivel de după anii 80.

Şi Rusia a cumpărat aur, la îndemnul lui Vladimir Putin: din cele 148 de tone de aur cumpărate de statele lumii în trimestrul III din 2018, 92 de tone au fost achiziţiile Rusiei, aceasta fiind cea mai mare achiziţie netă trimestrială din ultimii 25 de ani.

Pentru întreg anul 2019, analiştii mizează pe o creştere a cererii de aur pe plan internaţional, pe fondul evoluţiilor nu tocmai favorabile ale pieţelor bursiere, al temerilor legate de apariţia unei noi perioade de recesiune globală, a acumulării de tensiuni comerciale, politice şi economice.

Iar aşteptările analiştilor sunt confirmate chiar de băncile centrale, care au cumpărat, în februarie 2019, 51 de tone de aur, cea mai mare creştere lunară din octombrie 2018, când achiziţiile au fost de 105 tone. Vânzările au fost de doar 0,2 tone în februarie. Din nou, Rusia conduce achiziţiile din primele două luni ale anului, cu peste 30 de tone, urmată de China, cu 10 tone.

Parlamentul a decis repatrierea aurului, iar legea va trebui respectată. În acelaşi spirit, ar fi firesc ca liderii acestei ţări, parlamentari, guvernanţi sau oficiali ai instituţiilor statului, să nu uite că au o datorie majoră faţă de cetăţeni, şi anume repatrierea întregii rezerve de aur a statului român, adică şi a tezaurului aflat în prezent la Moscova.

Citește și: