Alexandra PELE
2379 vizualizări 25 oct 2011

Bancherii se confruntă cu o problemă cel puţin ciudată, "sunt înecaţi în lichidităţi", scrie publicaţia americană The New York Times, care atrage atenţia că din ce în ce mai mulţi clienţi aleg să-şi ţină banii în depozite la termen care stimulează prea puţin economia.

Cu toate că instituţiile financiare nu au ajuns încă să-i întoarcă din drum pe clienţii care doresc să deschidă depozite, acestea încearcă, pe cât posibil, să descurajeze încredinţarea unor sume prea mari băncilor. Asta pentru că, oportunităţile de reinvestire sunt reduse, iar condiţiile de creditare tot mai neavantajoase, astfel încât, banii atraşi nu pot fi folosiţi pentru obţinerea de profit.

Pentru a descuraja depozitele, băncile au redus dobânzile, de la peste 3 procente cât erau înaintea izbucnirii crizei financiare, la circa 0,4% în prezent. Mai mult, în luna august, Bank of New York Mellon a anunţat că ar putea percepe un comision de 0,13% pentru depozitele unor clienţi care tranzacţionează sume mari de bani în conturile deţinute.

Bancher: Chiar nu mai avem nevoie de bani

Alte bănci au găsit metode mai subtile de descuraja valurile de depozite, care au crescut cu 5% fiecare an. În afară de dobânzile reduse, unii giganţi precum J.P. Morgan Chase, U.S. Bancorp sau Wells Fargo aleg să-şi plătească taxele federale pentru asigurarea depozitelor percepând comisioane mai mari din partea IMM-urilor.

"Chiar nu mai avem nevoie (de lichidităţi n.r.)", susţine Don Sturm, patronul Băncii Naţionale Americane şi Premier Bank, creditori cu 43 de sucursale în trei state americane. "Dacă ai avea mai mulţi bani decât ai şti să cheltui, ţi-ai dori mai mulţi?", s-a întrebat Sturm.

Banca Hyde Park Savings, un creditor din Boston, a fost la rândul său nevoită să reducă dobânzile la depozite, renunţând la circa 1.000 dintre cei 35.000 de clienţi care aveau depozite la termen.

De ce nu pot profita băncile de banii atraşi de depozitele la termen

În mod normal, băncile obţin profit prin reinvestirea banilor din depozite în credite date cu dobânzi mai mari, însă modelul tradiţional nu mai funcţionează, notează jurnaliştii străini. Mai exact, într-un climat economic robust, infuzia de lichidităţi provenită din depozitele la termen ar fi folosite pentru finanţarea unor noi afaceri, planuri de expansiune şi credite imobiliare.

Însă, ţinând cont de fragilitatea economiei, cea mai mare parte a banilor ataşi ajută prea puţin la stimularea creşterii economice. Spre exemplu, dintre cele aproape 42 de miliarde de dolari din depozite atrase de Wells Fargo în cel de-al treilea semestru din 2011, doar 8,2 miliarde au fost destinate finanţări unor noi împrumuturi.

Băncile oferă dobânzi tot mai mici pentru depozitele la termen, iar nivelul de creditare este în continuare sub cel din urmă cu câţiva ani. Astfel, creditele acordate nu ţin pasul cu depozitele. Mai mult, profitabilitatea unui credit nou s-a redus, odată cu decizia băncii centrale americane (Fed) de a reduce aproape de zero dobânzile de creditare, ceea ce însemană că băncile au tot mai puţin de câştigat din oferirea de împrumuturi.

Ce fac băncile cu banii din depozitele la termen

Banii din depozite se duc cu precădere către Fed sau către investiţii sigure, precum obligaţiunile garantate de guvern, pentru care se oferă, însă, dobânzi reduse.

Prin urmare, ceea ce îi deranjează pe bancheri este că, deşi atrag fonduri suplimentare, câştigă la fel de puţin. "Este foarte dificil să luăm banii din depozite şi să-i folosim pentru a extinde marja dintre dobânzile la credite şi cele la depozite", susţine William D. Parent, director Hyde Park.

Cu toate acestea, unii bancheri privesc relaxaţi avanlanşa de depozite care, spun ei, consolidează relaţia dintre bancă şi clienţi şi care va renta odată cu stabilizarea situaţiei economice. "Un număr mare de depozite şi posibilitatea de a le spori în continuare sunt două lucruri importante pentru o bancă", susţine Timothy Slaon, directorul financiar al Wells Fargo.

Citește și: