225 vizualizări 7 mai 2019

Forţa de muncă potenţială adiţională cuprindea 237.700 persoane, în scădere cu 15,3% faţă de anul anterior

INS publică, cu periodicitate anuală, un set de 3 indicatori, reprezentând categorii de populaţie ocupată sau inactivă având unele similitudini cu populaţia în şomaj şi grade diferite de ataşament faţă de piaţa muncii (comparativ cu situaţia standard a categoriei din care fac parte) şi anume: persoane subocupate; persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul; persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul. Ultimii 2 indicatori („persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”), alcătuiesc împreună „forţa de muncă potenţială adiţională”.

În anul 2018, 203.200 persoane ocupate cu program parţial doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 2,2% din populaţia activă, 2,3% din populaţia ocupată şi 31,0% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Faţă de anul precedent, numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 3.500.

Din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani (5,858 milioane persoane), 237.700 persoane făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională (în scădere cu 42.900 faţă de anul precedent).

Dintre acestea 234,4 mii erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă.

În 2018, raportul procentual dintre această categorie de persoane şi populaţia activă a fost de 2,6%. Doar un număr nesemnificativ de persoane care făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională deşi căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucrul.

Citește și: