Departamentul Economic - Mediafax
2922 vizualizări 3 dec 2018

Scrumbia de Dunăre afumată a primit aprobarea Comisiei Europene pentru a deveni produs cu indicaţie geografică protejată (IGP). Scrumbia de Dunăre este un peşte sălbatic care migrează din Marea Neagră în Dunăre. Specia nu poate fi crescută în acvacultură şi este capturată numai în cursul migraţiei pe Dunăre. Are 250-400 grame şi între 25-30 centimetri şi este recunoscut drept cel mai bogat peşte în grăsimi din lume, raportat la talia sa, informează repezentanţa din România a Comisiei Europene.

Scrumbia este pregătită întreagă, după curăţare, sărată şi afumată la rece după o metodă veche, din aria geografică definită.

Pentru localnicii din Delta Dunării, pescuitul este principala şi cea mai veche îndeletnicire. Prin urmare, această activitate este bine înrădăcinată în cultura lor şi reprezintă o atracţie pentru numeroşii turişti din lumea întreagă.

Scrumbia de Dunăre afumată se alătură celorlalte patru produse alimentare româneşti protejate în UE: novac afumat din Ţara Bârsei, telemea de Ibăneşti, salam de Sibiu şi magiun de prune de Topoloveni.

Novac afumat din Ţara Bârsei

"Specia de peşte novac este crescută în aria geografică Ţara Bârsei, mai exact în iazurile, lacurile şi heleşteiele din lunca Oltului. Această specie se deosebeşte de novacul crescut în alte zone ale ţării prin faptul că ajunge la greutatea pentru procesare într-o perioadă mai lungă de timp (3 ani, în comparatie cu 2 ani pentru novacul crescut în zonele de câmpie).



Datorită condiţiilor de mediu, a temperaturilor scăzute pentru o perioadă de timp mai lungă pe parcursul anului, cantitatea de grasime este redusă la jumătate faţă de novacul crescut la şes. 

Procesarea se face tot în arealul geografic delimitat, după reţeta locală de afumare. Peştele novac este prelucrat sub formă de fileuri, afumate la cald cu rumegus de esenţă tare (fag) pentru o aromă unică, metoda tradiţională de afumare din aria geografică Ţara Bârsei.

Fileurile sunt de culoare de la galben-auriu cu reflexe metalice, spre cafeniu, având textura fibroasă, fără depuneri de grăsime, cu gust uşor afumat şi puţin sărat", potrivit Ministerului Agriculturii.

Telemea de Ibăneşti

Telemeaua este produsă la Ibăneşti, în judeţul Mureş, printr-o coagulare acidă a laptelui de la vaci crescute în Valea Gurghiului. Unicitatea produsului este dată atât de alimentaţia animalelor, cât şi de apa utilizată pentru saramură. Se foloseşte o saramură dintr-un puţ de apă sărată din Orşova, în judeţul Mureş, iar pentru faptul că este bogată în calciu şi magneziu este ideală pentru saramura brânzei.

Tehnica de fabricare a brânzei respectă şi azi regulile de odinioară, precum şi instrumentele utilizate. Perioada de maturare a brânzei este o etapă importantă care încheie procesul de fabricaţie şi se derulează pe cel puţin 20 de zile.

Salam de Sibiu

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne provenită de la porci ajunşi la maturitate şi din slănină tare. Amestecul este umplut în membrane naturale şi/sau colagenice şi supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece.

Pentru maturare se utilizează produse alcoolice – vin alb, vin roşu, vin rose, vinars, vinuri spumante, bere neagră. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori) - Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conţin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.

Cea mai importantă contribuţie în crearea gustului sunt aromele formate în cursul fermentaţiei (care începe din momentul umplerii în membrană şi se desăvârşeşte prin procesele de afumare la rece şi maturare-uscare) din zaharurile adăugate, din aminoacizii existenţi sau din cei formaţi prin hidroliza proteinelor, precum şi cele formate prin degradarea lipidelor.

Astfel, Salamul de Sibiu având o perioadă de maturare-uscare îndelungată (minim 60 de zile în prezenţa mucegaiului nobil) are o aromă specifică, inconfundabilă.

România are o tradiţie de peste 100 de ani in producerea Salamului de Sibiu, pentru care există o documentaţie care atestă că produsul a început în 1910, concomitent, în două zone diferite din România, arealul Sibiului (Mediaş) şi cel a Văii Prahovei.

Magiun de prune de Topoloveni

Reţeta de magiun de prune este inspirată de tradiţiile gospodinelor din Argeş. Doar fructele bine coapte sunt folosite la magiun, iar acestea trebuie fierte o perioadă îndelungată, multe ore. Rezultatul este foarte dens şi cremos, dulce, dar extrem de sănătos, fără zahăr adăugat. Topoloveni produce şi alte tipuri de gemuri şi magiunuri, precum cel de mere, dar şi cel mai rar de topinambur.

Magiunul de prune este recomandat chiar de nutriţionişti ca având efecte benefice asupra sănătăţii. Are efecte asupra oaselor, dinţilor, sistemului imunitar, nervos, previne constipaţia şi previne apariţia diabetului de tip 2. Principalul risc în producţia magiunului de prune este afumarea. Pentru a preveni afumarea trebuie să amestecaţi constant, în special în partea finală a procesului de preparare, şi să aveţi un foc mic, dar constant. În mod optim, va trebui să realizaţi 2 gropi, una sub ceaun şi una lângă. În cea de lângă veţi produce constant jar, pe care îl mutaţi treptat în groapa de sub ceaun.

În total, la nivelul UE, sunt înregistrate 1.440 de produse protejate.

Foto: Captură

Citește și: