Victor ROTARIU
22640 vizualizări 19 oct 2015

La capitolul cheltuieli, cele mai mari sunt cele legate de asistenţa socială (aproape majoritar este vorba despre sistemul de pensii de stat) respectiv 31,5% din total (16,1 miliarde de euro), urmate de salariile personalului bugetar, cu 22% din total (11,3 miliarde de euro), de cele cu bunurile şi serviciile, cu 17,5% din total (8,9 miliarde de euro – aici sunt incluse de la carburanţii pentru parcurile auto ale instituţiilor de stat până la medicamente) şi cheltuielile de capital, cu 7,6% din total (3,4 miliarde de euro – cheltuieli care reprezintă investiţiile făcute efectiv din banii statului, deci fără a le include pe cele din fondurile europene).

Dacă în cazul TVA, al accizelor şi al impozitului pe venit, de exemplu, destinaţia banilor este una “generală”, în sensul în care ele nu sunt încasate pentru un anumit tip de cheltuieli, situaţia diferă la contribuţii (cele de asigurări sociale de stat merg în bugetul de pensii de stat, cele sociale de sănătate merg la Sănătate etc.).

Sunt însă şi cazuri în care statul încasează o anumită taxă cu un motiv care se dovedeşte a fi, parţial, sau integral, fals sau pentru cheltuieli lipsite de transparenţă pentru care oficialii statului nu pot demonstra “drumul banului” din buzunarul celui care plăteşte până în contul pentru care a fost încasat.

gândul vă prezintă cinci astfel de taxe, încasate la nivel naţional pentru un scop anume şi felul în care se regăsesc ele, cu adevărat, pe partea de cheltuieli, fie ca sumă fie ca transparenţă a cheltuirii banului public:

Supracciza - greşeala recunoscută a guvernului Ponta. Introdusă de Guvernul Ponta de la 1 aprilie anul trecut, supraaciza pe carburanţi ar fi urmat să aducă venituri suplimentare la bugetul de stat pe care guvernanţi să le redirecţioneze către investiţiile în infrastructură, fie la nivel naţional (prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - CNADNR), fie la nivel local. Iniţial se estimau venituri suplimentare de circa jumătate de miliard de euro, care, ulterior, s-au dovedit a fi mai aproape de valoarea de 350 de milioane de euro pe an.

În condiţiile în care anul trecut autorităţile din România, centrale şi locale, au avut cheltuieli pentru investiţii (cheltuieli de capital, care se referă doar la investiţiile din banii statului, fără a lua în calcul fondurile europene) cu 700 de milioane de lei mai mici decât în anul precedent şi cu 883 de milioane de lei sub cât era programat, prin bugetul pe 2014, efectul supraaccizei a fost zero în infrastructură, banii fiind redirecţionaţi către alte tipuri de cheltuieli. Acest lucru a fost confirmat, în luna mai a acestui an, chiar de către premierul României, cel care a introdus-o: “Nu a fost un proiect bun, pentru că nu am reuşit să deblocăm  procedurile şi să investim efectiv banii. Ne-a ajutat la un spaţiu fiscal. Ca să poţi să începi o procedură, trebuie să arăţi că ai banii, altfel Comisia Europeană şi FMI ne spunea foarte clar: taie, nu poţi să pui atât la CNADNR”.

Rovinieta, taxa care a ajutat CNADNR să facă profit record. Spre diferenţă de supraacciza la carburanţi, care se “varsă” în bugetul de stat alături de alte taxe şi impozite, rovinieta reprezintă, prin lege, un venit propriu CNADNR, compania de stat care ar trebui să se ocupe de sistemul de drumuri naţionale şi de autostrăzile din România. Anul trecut CNADNR a avut venituri de circa 240 de milioane de euro din rovinietă şi din taxa de pod de la Feteşti.

Din bugetul total al CNADNR rovinieta reprezintă circa 20% din venituri, diferenţa fiind asigurată prin subvenţii de la bugetul de stat. Cea mai ieftină rovinietă costă 13,27 lei pentru un autoturism şi este valabilă şapte zile. Cea mai scumpă costă 5.354 de lei şi este aplicată în cazul vehiculelor de transport de marfă de peste 12 tone cu minimum patru axe şi este valabilă un an.

La finele anului trecut România avea o reţea de autostrăzi de 683 de kilometri (în creştere cu 6,1% faţă de anul precedent, respectiv cu 39 de kilometri) şi în continuare există 15 kilometri de drum naţional (deci pentru care este nevoie de rovinietă pentru a-l parcurge) care este de pământ, fără niciun fel de îmbrăcăminte rutieră. Cei 15 kilometri sunt pe DN 5A Mironeşti-Izvoarele, judeţul Giurgiu, DN 2N Bogza-Mărtineşti, judeţul Vrancea şi DN 24C, judeţul Botoşani.

De precizat că în ciuda situaţiei infrastructurii rutiere naţionale, CNADNR a reuşit anul trecut “performanţa” de a se clasa pe locul 10 al celor mai profitabile companii din România, respectiv nu a fost în stare să cheltuiască aproximativ 430 de milioane de lei din veniturile încasate (atât rovinietă cât şi din subvenţiile de la bugetul de stat), respectiv circa 96 de milioane de euro, conform topului alcătuit de către Ziarul Financiar.

CNADNR a reuşit, de asemenea, recent, performanţa de a scădea, pentru prima dată, numărul de kilometri de autostradă deschişi circulaţiei, prin ordinul de demolare a circa 200 de metri pe lotul III al autostrăzii Sibiu – Orăştie, în zona kilometrului 60, porţiune deschisă traficului de ministrul Transporturilor de atunci, Ioan Rus, cu două zile înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale, în prezenţa premierului Victor Ponta, care a pierdut ulterior alegerile în faţa lui Klaus Iohannis.

Circa 20% din timbrul de mediu este cheltuit pentru rambursarea “taxei de primă înmatriculare" încasată ilegal. Introdusă de guvernul Tăriceanu în 2006, cu aplicare de la începutul lui 2007, taxa specială de primă înmatriculare a fost obiectul a foarte multe modificări, România intrând inclusiv în conflict cu Comisia Europeană pentru că o percepea, la un moment dat, doar maşinilor importate.

În urma aplicării ilegale, sute de mii de persoane au acum dreptul să solicite restituirea unei părţi din taxa plătită în perioada 2007 – 2013, în funcţie de bugetul către care s-a efectuat plata iniţială, respectiv către bugetul de stat sau către bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM).

Încasările din actualul timbru de mediu se constituie venituri directe la AFM şi reprezintă circa 70% din veniturile totale. În 2014, circa 20% din valoarea timbrului de mediu încasat a fost cheltuită pe returnarea taxelor încasate ilegal de către stat până acum, respectiv circa 150 de milioane de lei (estimare gândul pe baza încasărilor pe primele 10 luni de anul trecut) dintr-un total de 713 milioane de lei. Returnarea cuantumului încasat ilegal de către stat până acum reprezintă a treia cea mai mare cheltuială a AFM, după proiectele legate de “protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare”, 170 de milioane de lei şi de “programul Rabla”, de reînoire a parcului auto, pentru care AFM a cheltuit 141 de milioane de lei anul trecut, conform raportului oficial al instituţiei. Puteţi calcula valoarea timbrului de mediu pe ProMotor.

Taxa pe viciu din care se finanţează orice decid şefii din Sănătate. Introdusă în 2006, de guvernul Tăriceanu, pentru a suplimenta veniturile bugetului Sănătăţii, taxa pe viciu (în valoare de 20 de eurocenţi pentru fiecare pachet de ţigări şi de 200 de euro pentru fiecare hectolitru de alcool rafinat – la momentul introducerii ei) a fost anunţată ca0 o soluţie pentru finanţarea programelor naţionale de combatere a fumatului şi alcoolismului precum şi a celor legate de prevenirea şi tratarea bolilor provocate de acestea. În ultimii ani, cu foarte puţine excepţii, transparenţa privind încasările dar şi cheltuirea banilor din această taxă a avut un grad de transparenţă care a tins spre zero. Printre excepţii se numără declaraţia oficialilor de la Ministerul Sănătăţii, pentru Mediafax, conform cărora veniturile din această taxă sunt de circa 1,3 miliarde de lei, respectiv de aproape 300 de milioane de euro, pe an, suma totală încasată din 2007 până în 2013 fiind de circa 7,5 miliarde de lei.

Când vine vorba despre cheltuieli, respectiv despre destinaţia acestor fonduri, oficialii Sănătăţii au declarat pentru sursa citată că “Beneficiarii sumelor colectate din taxa pe viciu au fost unităţile sanitare din subprdinea MS, precum şi cele din reţeaua administraţiei publice locale. Banii au fost alocaţi, printre altele, pentru programele naţionale de tratament privind bolile transmisibile şi netransmisibile (HIV/SIDA, TBC, boli cardiovasculare, oncologice, neurologice, diabet zaharat, hemofilie, talasemie, boli rare). Totodată, din sumele primite de MS din taxa de viciu s-au făcut cheltuieli pentru achiziţia de ambulanţe”.

Conform datelor oficiale ale Ministerului Sănătăţii, bugetele alocate pentru programele naţionale de sănătate (de la cele de vaccinare la cele de oncologie) totalizează suma de 4.579.860.000 lei, respectiv peste un miliard de euro. Cel mai mare buget pentru programele naţionale de Sănătate îl are Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS - în special datorită desfăşurării programelor naţionale de oncologie), de 3,75 miliarde de lei, diferenţa de 830 de milioane de lei până la total fiind bugetul destinat acestor programe de către Ministerul Sănătăţii.

Taxa TV, principala sursă de venit a unei instituţii falimentare. Anul trecut Televiziunea Română (TVR) a încasat circa 72,5 milioane de euro în contul taxei TV, de patru lei pentru persoanele fizice şi care poate urca până la 50 de lei pe lună în cazul persoanelor juridice cu sediul în România, respectiv o medie anuală de 12,7 euro de la fiecare dintre cei 5.651.095 de plătitori în 2014 (conform raportului public al TVR), dintre care 5.327.861 sunt persoane fizice. În cazul persoanelor juridice care activează în turism se percepe o taxă de 7,7 lei pentru fiecare cameră.

La venituri totale de 124 de milioane de euro (544 milioane de lei), rezultă că taxa TV reprezintă aproape 59% din veniturile televiziunii naţionale. Diferenţa a fost asigurată, majoritar, de subvenţii de la bugetul de stat, la care se adaugă veniturile din publicitate, de aproximativ 6,4 milioane de euro. Pentru colectarea acestei taxe TVR a plătit anul trecut comisioane în valoare de circa cinci milioane de euro, respectiv un comision mediu de 7% din total.

Anul trecut TVR a avut pierderi de 18,5 milioane de euro şi a raportat datorii de 160 de milioane de euro. La jumătatea acestui an datoria fiscală a TVR (taxele, impozitele şi contribuţie datorate statului) a fost de  100 de milioane de euro.

Ca structură a cheltuielilor (de 625 de milioane de lei în total), bugetul TVR pe anul trecut a arătat astfel: cheltuielile cu prestaţii din afara societăţii, de 242 milioane de lei (în special plăţile către Radiocom – care asigură transmisia la nivel naţional a programelor TVR, în sumă de 142 de milioane de lei) şi cheltuielile cu personalul, de 153 milioane de lei.

Programele TVR au costat, în 2014, o sumă totală de 105 milioane de lei (după cum reiese din raportul de activitate al televiziunii naţionale – pagina 154 ), structurată în felul următor: competiţii sportive – 53,5 milioane de lei (sumă datorată în special transmiterii Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia – în 2013 cheltuielile au fost de doar 15,3 milioane de lei), producţie – 25 de milioane de lei, jurnale şi dezbateri  - 16,3 milioane de lei şi achiziţii (de exemplu de filme pentru difuzare) – 10,7 milioane de lei.

Citește și: