9954 vizualizări 26 sep 2015

Aha, ai tastat prenumele sfânt al mamei mesianice şi ”domnul Goagal” ţi-a listat drept cap de afiş nume precum ”Maria Cârneci” sau ”Maria Dinulescu”? Ce să-i faci? Înseamnă că nici google-ul nu mai e ce era… Sau poate e mâna impresarilor diverselor artiste contemporane care umblă la ”SEO” pentru o poziţie cât mai vizibilă a clientelor lor în „top-of-mind”-ul consumatorilor! Din fericire, în google-ul sufletesc al poporului român – aşa cum e el, cu bune, nebune şi cu rele – Maria Tănase a fost, este şi va fi mereu primul resort de muzicalitate, sensibilitate şi dor.

Pasărea Măiastră a Românilor 

Şi ce dor ne e de ”Marioară de la Gorj! Sau – mai degrabă – ce dor ar trebui să ne fie, mai ales în acest ocean tabloid de tulbure în care senzaţiile şi emoţiile se ofilesc într-o singură zi! Şi totuşi, iubirea pentru Maria Tănase ar trebui să ne cuprindă măcar o singură zi pe an, şi anume pe 25 septembrie. Anul acesta s-au împlinit 102 ani de la naşterea celei supra-numite de Nicolae Iorga, ”Pasărea Măiastră” a românilor! În mai puţin de jumătate de veac de viaţă pământească, Maria a făcut cât n-au făcut în jumătate de mileniu voievozi, domnitori, descălecători, încalecatori, regi, politicieni, istorici, scriitori sau – mai nou – creatori de brand-uri globale sau de ţară! Şi asta pentru simplul motiv că Maria Tănase a pus România pe harta veşniciei prin cântul ei divin!

“Sortită să ne scormonească sufletul” 

Fiorul vocii ei e dincolo de timp şi spaţiu, drept dovadă că, la peste jumătate de secol de la dispariţia ei fizică, generaţiile actuale îi ascultă cântecele de dor şi jale, de iubire şi de petrecere. De unde vine acest magnetism al celei care la 25 iunie 1963 a scos tot Bucureştiul în stradă sau la balcoane cu ocazia funeraliilor sale? Aproape un milion de oameni şi-au condus atunci ”Privighetoarea” pe ultimul drum lumesc, ceea ce reprezintă cea mai mare agregare spontană de oameni din istoria românilor! De unde vine această magie a Mariei Tănase care ne va fermeca şi stră-strănepoţii peste alţi 102 ani? Lucian Blaga are, probabil, cel mai potrivit şi emoţionant răspuns la această întrebare: “…am convingerea că femeia aceasta a fost sortită să scormonească sufletul poporului nostru până-n străfund, să-i smulgă comorile de cântece şi înţelepciune, să ne strecoare, reamintindu-le, fiorul veşniciei şi, prin forţa ei interpretativă, să zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedită, obârşită de straturile vulcanice ale melodiei şi filozofiei noastre populare”.

Iubirea cu Brâncuşi 

Cu siguranţă că aceleaşi sentimente înălţătoare l-au încercat şi pe Constantin Brâncuşi când a fost vrăjit de Maria Tănase! Povestea lor de iubire rămâne una dintre cele mai intense, complexe şi mistuitoare idile pe care ni le putem imagina vreodată. Când cel mai mare sculptor şi cea mai mare voce se iubeau, săreau scântei de la Paris până la ”Micul Paris”. Iar dragostea lor cu năbădăi, care a trecut-o în special pe Maria prin abisul agoniei şi prin culmile extazului, avea s-o marcheze pe fosta fetişcană din mahalaua Cărămidarilor pe viaţă şi dincolo de ea. Când Brâncuşi a plecat să-şi continue ”Coloana Infinitului” în spaţiul eternităţii, Maria l-a plâns cum numai ea ştia s-o facă pe neica Costache al ei, el, care o dojenea aspru că îşi vindea vocea ca o bocitoare în cârciumi, la zaiafeturi.   De altfel, acesta a fost şi motivul despărţirii lor: Brâncuşi voia ca Marioara lui să cânte operă, să se lepede de bocet şi să caute să exprime sunetul primordial al muzicii pure. Aşa cum el căuta şi izbutea să exprime prin piatră inefabilul şi infinitul, tot aşa se aştepta să facă şi Măria prin muzică. 

Diferenţa era însă că spiritul liber şi boem al Mariei iubea viaţa cu o patimă lăutărească, în timp ce gelosul Brâncuşi se izola în infinitatea atelierului sau de la Paris! Aici Maria semăna mai mult cu George Enescu, cel căruia la New York i-a sărutat mâna, aşa cum numai o ucenică ştie s-o facă faţă de un maestru al muzicii. Spiritul epocii a reţinut în primul rând din călătoria americană a Mariei, episodul în care i-a vrăjit pe americani şi pe însuşi preşedintele de atunci, Franklin Delano Roosevelt! ”Saltă, lele, curu` zvelt”, a fost, într-adevăr, un refren urban care a făcut carieră în Bucureştiul anului 1939, despre al cărui joc de cuvinte se spune că i-a fost explicat însuşi preşedintelui american, care a gustat gluma.

Farmecul atemporal al Mariei Tănase 

Să revenim, însă, spre final, la poezia atemporală a Mariei Tănase! Această femeie de o generozitate desăvârşită a oferit vieţii tot atât de mult cât a primit. Pe lângă cea mai frumoasă voce din istoria poporului român, Maria a trăit o viaţă ca-n filme, cu multe suişuri, dar cu tot atâtea coborâşuri. Se îmbrăca numai de la Chanel, nu-şi refuza niciun capriciu şi nicio aventură amoroasă, fuma că o turcoaică şi bea cot la cot cu Fărâmiţa Lambru. Nu întâmplător, şi-n ziua de azi la orice petrecere de toamna care se respectă se pune  ”Bun îi vinul Ghiurghiuliu”. Altfel, oamenii anilor 2000 îşi reamintesc din când  când de  Maria Tănase la concertele Loredanei sau de pe albumele ei. Cel puţin capodoperele ”Mărioară de la Gorj”,  ”Cine iubeşte şi lasă…” sigur o fac pe Maria sa fie fericită şi mândră atunci când o ascultă pe Lori, de acolo de sus. 

Între timp, aici, jos, vraja ei merge mai departe ca o poveste fără sfârşit. Fascinaţia pentru vocea ei, precum şi pentru tâlcurile cântecelor ei, nu va dispărea decât odată cu sfârşitul lumii. Pâna atunci nu putem decât să ne bucurăm inima şi să ne înfiorăm sufletul la muzica ei…

Dar, orice am face, se cuvine să nu uităm un lucru foarte mare, şi anume că Maria Tănase nu se consumă. Ea se trăieşte! Fiecare melodie a ei – fie veselă, fie tristă – izvorăşte din sufletul ei şi din sufletul ancestral, mitic, al românului arhetipal.  Prin fiecare cântec al ei răsună ecouri despre viaţă şi moarte, despre dor şi regăsire, despre suferinţă si bucurie, despre iubire si veşnicie…

Dacă pe google Maria Tănase nu ocupă mereu poziţia supremă, în inconştientul colectiv al românilor cu siguranţă o face! Din toate aceste motive emoţionale, ar fi foarte frumos şi firesc din partea noastră să ne amintim de Maria Tănase, măcar azi, de ziua ei! şi s-o trăim aşa cum ea îşi trăia fiecare cântec: din tot sufletul ei românesc şi cu o patimă de n-au văzut Parisul, New York-ul, Brâncuşi, Roosevelt şi google-ul la un loc! La Mulţi Ani, MARIA TĂNASE!

Ovidiu Iordan este copywriter la Mediafax Group

Citește și: