726 vizualizări 22 ian 2019

A devenit normal să vrei să fii un prost!

Pentru că, la noi, ăla îşi găseşte rost.

Ăla e lăudat şi arătat ca exemplu,

Prezentat ca fiind un mare zeu în templu.

Ăla e răsplătit cu atenţie şi urale

Nu oamenii care câştigă bătălii reale.

Nu văd să fie răsplătit, încurajat şi bine primit

Recompensat, perpetuat sau bine privit,

Exemplul vreunui fizician, artist, matematician...

Un om cu ceva de zis, un om cu un plan.

 

Dacă excelezi la ceva, statul nu te susţine,

Când reprezinţi România undeva, te bazezi pe tine,

Deşi avem ministere şi bugete alocate.

Noi dăm banii da' ele, sanchi, sunt programate.

Cum am fost eu la campionatul mondial de slam poetry,

Sau cum sunt liceenii din Timişoara în finala NASA şi MIT.

La noi nu te învaţă şcoala despre dezvoltare personală,

Despre ce-ţi place, orientare profesională,

Despre cum să ai succes într-o viaţă normală...

La noi totu-i despre "sărăkie" versus "cocălăreală".

Părinţii muncesc de dimineaţa până seara,

Pentru ei e de ajuns dacă "merge bine şcoala"

Şi lasă copiii cu TV- ul şi netul drept companioni

Dar ei n-o să caute cum să faci o investiţie sau să spargi atomi.

Ei iau tot ce văd ca atare,

Informaţia-i bubuie şi încă n-au mecanism de filtrare,

Văd numai porcării şi le zic şi alţii că-i tare

Şi gata! "Moamă, păi ăsta tre' să fiu şi eu când sunt mare!".

Iar de multe ori, părinţii nu sunt mai breji ca ei

Şi uite aşa mai apare o generaţie de mini-cocălărei.

 

Şi dintr-un copil cu potenţial şi înclinaţii

Ajunge o carcasă care vrea să-i impresioneze pe alţii.

Dar nu prin ce poate, ce ştie şi ce face,

Ci prin ţoale, gadget-uri şi trend-uri dobitoace.

 

Am un prieten abandonat, cu viaţă grea

Care n-a renunţat, s-a luat la trântă cu ea,

A muncit, s-a ridicat, a strâns bani, a dat

La facultate, a luat, a studiat

Şi a devenit actor şi joacă, dar... bam!

Apropiaţii îi spun că nu-i cunoscut ca Salam.

Că ce a făcut el nu-i o realizare.

Că un actor moare de foame.

Nu! Un actor care nu ştie ce face moare de foame.

Hai să înţelegem diferenţele, dragi taţi şi mame:

O titulatură nu te face să reuşeşti în viaţă!

Abilităţile, munca, disciplina şi răbdarea te aduc în faţă.

O şcoală prestigioasă, nu-ţi dă o carieră şi nici prestigiu,

Ea doar zice că ai intrat, ai studiat şi-ai luat o diplomă din oficiu.

Restul ţine de tine şi de cât de bun eşti,

De cum înţelegi piaţa şi de cât de mult creşti.

N-are legătură cu ce fel te numeşti.

Are legătură cu ce construieşti

În timp. Degeaba visezi să o pocneşti,

Tre' să ştii ce vrei şi să munceşti.

De aia, în general, e "prea târziu" când te trezeşti.

Succesul necesită muncă grea, ore, luni, ani investiţi,

Dar cei mai mulţi vor să fie norocoşi şi descoperiţi.

O ţară întreagă nu-şi stăpâneşte bine meseria

Da' crede că soluţia problemei este loteria.

Chiar dacă, acum, cultural, pare normal,

Şi e un fenomen de nivel naţional,

E bine să nu-ţi doreşti să fii un prost...

Viaţa-i ce ştii şi ce poţi, nu funcţie şi post.

 

Citește și: