138 vizualizări 3 mar 2013

Premierul Victor Ponta şi ministrul de Externe Titus Corlăţean au anunţat astăzi că România îşi schimbă tactica în ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen: în cazul unei noi amânări, semnarea acordului european de liberă circulaţie nu va mai fi o prioritate pentru România. Cei doi oficiali susţin că Guvernul a făcut tot ce îi stătea în puteri pentru a regla lucrurile cu UE.

 

Opoziţia unor state europene de a primi România în Schengen şi amânarea repetată a stabilirii unui termen clar de aderare a fost declanşată însă tocmai de Guvernul condus de Victor Ponta, anul trecut. Premierul Ponta nu este la prima ieşire publică în care minimizează importanţa aderării la spaţiul Schengen. În 2012, el declara că aderarea la Schengen este “o problemă psihologică a României” şi anunţa nonşalant că “oricum nu ne primeau anul ăsta”.

Vineri seară, şeful diplomaţiei româneşti, ministrul Titus Corlăţean, a făcut afirmaţii tranşante, spunând că o nouă amânare a termenului de aderare la Schengen pentru România înseamnă că procesul de aderare “nu mai este credibil” şi că statul român va aştepta o invitaţie din partea UE: “Cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare”. Sâmbătă, premierul Victor Ponta a confirmat că ministrul Corlăţean nu a avut o izbucnire personală şi că aceasta este viziunea Guvernului: “Nu va mai fi pe agenda Guvernului României intrarea în Schengen ca o prioritate”.

Premierul Victor Ponta a dat de înţeles, vineri, într-un interviu la televiziunea B1, că Olanda şi Germania se vor opune din nou stabilirii unui termen pentru aderarea României la Schengen, la Consiliul de Justiţei şi Afaceri Interne (JAI) care va avea loc săptămâna viitoare, în perioada 7-8 martie, la Bruxelles.

Consiliul de săptămâna viitoare era ultima speranţă pentru ca România să intre complet în spaţiul Schengen în 2013, după cum a explicat, în exclusivitate pentru gândul, Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din Ministerul Afacerilor Interne şi principalul negociator al acestui dosar în ultimii ani.

Aderarea României la Schengen urmează să se facă în două etape: mai întâi deschiderea frontierelor aeriene şi maritime, apoi cea a frontierelor terestre. Tehnic, dacă România ratează şi termenul de săptămâna viitoare, nu se va mai putea vorbi de încheierea primei etape de aderare decât în luna octombrie 2013, când terminalele aeriene europene revin la ora de iarnă. Astfel, intrarea completă a României în Schengen va fi împinsă în 2014.

Cum s-a ajuns la ratarea termenului Schengen 2013

România îndeplineşte toate condiţiile tehnice de aderare la spaţiul Schengen încă de la începutul anului 2011. Cu toate acestea, mai multe ţări europene s-au opus constant aderării, din considerente politice: Olanda, Franţa, Germania, Finlanda. Olanda a fost statul care s-a opus de la bun început intrării României în Schengen, în principal pentru că fosta guvernare olandeză din care făcea parte şi un partid de extremă dreapta se opunea migraţiei muncitorilor români şi bulgari. Olanda a fost de asemenea statul care a introdus condiţionalitatea unui raport MCV pe Justiţie pozitiv, pentru ca România să fie primită în Schengen, lucru care nu este prevăzut în procesul european de aderare şi în nicio reglementare a UE. Cum însă primirea unui stat în Schengen necesită unanimitate la vot din partea statelor membre, nimeni nu a putut împiedica Olanda să îşi exercite aceste drept de veto informal. La acest punct de vedere au aderat, în 2012, pe rând Finlanda şi Germania, însă aceste două state au renunţat la opoziţie în urma negocierilor cu diplomaţii români.

Până în vara lui 2012, Olanda rămăsese izolată în opoziţia faţă de România. Lucrurile s-au schimbat radical în luna iulie 2012, când noua guvernare USL, condusă de premierul Victor Ponta, a decis să îl suspende pe preşedintele Traian Băsescu şi să promoveze modificări legislative majore, calificate de partenerii europeni drept încălcări ale principiilor statului de drept şi ale democraţiei. Imediat după acest moment, Germania, care devenise un aliat al României în Schengen, promovând împreună cu Franţa aderarea în două etape, a trecut de partea Olandei.

În vara anului 2012, premierul Victor Ponta şi preşedintele Senatului, pe atunci preşedinte interimar, Crin Antonescu, au adresat cancelarului german Angela Merkel cuvinte nemaiauzite din partea vreunui oficial european, drept răspuns la mesajul acesteia ca Guvernul de la Bucureşti să respecte democraţia, justiţia şi principiile statului de drept, mesaj care îi dădea dreptate preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

Premierul Victor Ponta declara: "Nu Angela Merkel votează la referendumul de pe 29 iulie. Doamna Merkel şi creştin democraţii germani, (…) doar ei ţin partea domnului Băsescu. Angela Merkel a spus ce a vorbit cu Traian Băsescu. Cred că Merkel s-a informat doar de la Traian Băsescu. (...) Din cauza minciunilor lor cu lovituri de stat, lumea îşi închipuie că suntem prin Siria aici”. Crin Antonescu, preşedintele interimar al României, declara: "Să îl ia în Germania doamna Merkel, Germania este o ţară mare, prosperă, să îi dea o bucăţică de pământ acolo lui Băsescu şi PDL-ului, să se joace acolo de-a Băsescu. În România, nu".

După acest moment, Germania s-a alăturat Olandei în ce priveşte această nouă condiţie: raportul suplimentar MCV pe justiţie, de la sfârşitul lunii ianuarie 2013, să fie pozitiv, abia apoi România va putea adera la Schengen.

Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene a fost însă unul negativ, lucru imputabil tot guvernării USL şi a majorităţii sale parlamentare. Europenii nu au trecut cu vederea “superimunitatea” parlamentară promovată de USL, prin care parlamentarii doreau să se protejeze de rapoartele de incompatibilitate sau de conflict de interese de la Agenţia Naţională de Integritate. Totodată au fost modificate procedurile de ridicare a imunităţii parlamentare, care îngreunau anchetele procurorilor. Europenii au mai criticat procesul de selecţie a procurorilor nominalizaţi de ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, pentru şefia DNA şi a Parchetului General, dar şi faptul că în Guvernul Ponta există miniştri cu dosare penale sau trimişi în judecată.

Scrisori între palate în ceasul al 12-lea. Ultimul act ratat de guvernul Ponta

După acest nou eşec, care punea într-o lumină sumbră aderarea României la Schengen la termenul aşteptat – martie 2013, a existat o ultimă tentativă de a salva lucrurile, care nu garanta însă nimic. Totul s-a transformat într-un schimb de scrisori între premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu, din care nu s-a ales nimic. Gândul a descris acest joc cu epistole drept Scandalul “Bileţelul de la Bruxelles”.

Imediat după raportul pe Justiţie, la începutul lunii februarie, preşedintele Traian Băsescu i-a propus premierului Victor Ponta să trimită o scrisoare către oficialii UE, în care Guvernul să îşi asume termene clare pentru rezolvarea problemelor din justiţie. Victor Ponta nu a fost de acord şi a venit cu o contraofertă, care l-ar fi transformat pe Traian Băsescu într-un fel de poştaş al Guvernului României: să se scrie o scrisoare cu aceste termene, pe care să o semneze atât Ponta, cât şi Băsescu, dar pe care Băsescu să o depună în mâinile liderilor de la Bruxelles, în timpul Consiliului European. Mai mult, Ponta a făcut acest anunţ în faţa preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso, înainte să îl informeze şi pe Traian Băsescu de intenţia sa. Preşedintele nu şi-a asumat această scrisoare.

În ultima săptămână din februarie, Traian Băsescu a trimis o scrisoare lui Victor Ponta şi liderilor camerelor Parlamentului, în care le solicita termen clare privind noile nominalizări la şefia parchetelor şi revocarea din Guvern a miniştrilor cu dosare penale în instanţă, lucruri cerute de Raportul MCV pe Justiţie. Liderii USL au criticat această scrisoare, spunând că preşedintele încearcă să arunce vina unui eşec Schengen asupra lor, însă fără să ofere răspunsuri concrete despre ce ar urma să facă, în afară de faptul că procedura de nominalizare la parchete este în curs.

România a investit 1 miliard de euro în Schengen. De ce?

România a investit în jur de 1 miliard de euro, mare parte bani europeni, pentru a îndeplini condiţiile tehnice de aderare la Schengen. Bani au fost folosiţi pentru securizarea şi modernizarea frontierelor şi a echipamentelor folosite, pentru a preveni traficul de persoane, imigraţia ilegală şi infracţiunile transfrontaliere, precum şi pentru interconectarea sistemelor de date şi structurilor care ţin de Poliţie.

Importanţa aderării României la Schengen nu este insignifiantă, aşa cum lasă să se înţeleagă Victor Ponta şi Titus Corlăţean. Dacă România ar face parte din Schengen, ar însemna că cetăţenii români nu vor mai fi controlaţi şi opriţi la graniţele cu alte state Schengen, decât în situaţii speciale. Şi mai important, transporturile comerciale nu ar mai fi supuse controalelor la vămile de frontieră, lucru care ar elimina o mulţime de costuri şi timp pierdut. Acestea nu sunt nişte privilegii europene, ci nişte drepturi pe care România, ca stat membru UE, ar trebui să le obţină pentru cetăţenii săi.

La nivel instituţional, Poliţia şi vămile ar fi interconectate electronic cu toate celelalte autorităţi similare din statele Schengen, ceea ce ar face mult mai simplă urmărirea infractorilor şi prevenirea criminalităţii transfrontaliere. România este deja integrată în sistemul SIS (Sistemul Informatic Schengen).

Astfel, apartenenţa la Schengen are atât o componentă care înlesneşte libertatea de mişcare şi de circulaţie pentru cetăţeni, dar şi una de întărire a securităţii şi a siguranţei publice în statele membre.

Istoricul victoriilor şi eşecurilor României în Schengen

Negocierile României cu UE, pentru aderarea la spaţiul Schengen, au început oficial din anul 2007, imediat ce România a aderat la UE. În luna iunie 2011, Parlamentul şi Consiliul European parafau, prin vot, raportul tehnic final prin care se atesta că România şi Bulgaria îndeplineau condiţiile tehnice de aderare la Schengen. De atunci a început jocul politic privind acceptarea României în Schengen, care continuă până în prezent. Decizia finală aparţine Consiliului de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), din care fac parte miniştrii de Interne ai statelor membre UE. Decizia trebuie să fie unanimă.

Ianuarie 2007: Imediat după aderarea la UE, România a accesat banii europeni din Facilitatea Schengen, destinaţi pregătirii tehnice pentru aderarea la spaţiul Schengen. Prima tranşă a fost de 23 de milioane de euro. În total, până în 2009 inclusiv, România a primit aproximativ 560 de milioane de euro pentru a se pregăti de Schengen.
28 iunie 2007: România trimite la Consiliul UE "Declaraţia de pregătire" prin care anunţă că este gata să înceapă procesul de evaluare, pentru primirea în Schengen, începând cu a doua jumătate a anului 2008.
Septembrie 2007: se încheie prima vizită de pre-evaluare din partea UE.
Ianuarie 2008: România şi Bulgaria declară oficial că se pregătesc să adere la Schengen împreună.
Septembrie 2008: România primeşte oficial "Chestionarul" Schengen. Este vorba despre o listă de aproximativ 250 de întrebări detaliate despre modul în care sunt sau vor fi implementate standardele tehnice ale Schengen. Răspunsurile României urmează să fie evaluate în teren de reprezentanţii UE, prin şapte vizite, fiecare urmate de un raport pe domenii: vize, cooperare poliţienească, protecţia datelor personale, frontiere (aeriană, maritimă şi terestră) şi SIS.
Decembrie 2008: Răspunsurile României au ajuns la Bruxelles şi sunt analizate şi discutate în cadrul Grupului de lucru SchEval, din care fac parte reprezentanţi ai statelor membre, ai Comisiei Europene şi ai Secretariatului General al Consiliului UE.
Martie 2009: Are loc prima vizită de evaluare în teren a implementării standardelor Schengen, în domeniul cooperării poliţieneşti.
Aprilie 2009: Are loc a doua vizită de evaluare, în domeniul protecţiei datelor personale.
Iunie 2009: Are loc a treia vizită de evaluare, în domeniul vizelor. Au fost verificate consulatele României de la Chişinău şi de la Istanbul.
Iulie 2009: Primele două rapoarte ale evaluărilor sunt pozitive.
Septembrie 2009: Are loc a patra vizită de evaluare, când sunt verificate frontierele maritime ale României. Sunt verificate în principal porturile Constanţa, Agigea şi Tulcea.
Octombrie 2009: Al treilea raport de evaluare este pozitiv.
Noiembrie 2009: Are loc a cincea vizită de evaluare, când sunt verificate frontierele aeriene.
Decembrie 2009: Al patrulea raport de evaluare este pozitiv.
Martie 2010: Are loc a şasea vizită de evaluare, când sunt verificate frontierele terestre.
Mai 2010: Raportul privind frontierele aeriene este adoptat parţial, urmând ca experţii să reviziteze aeroporturile Otopeni şi Timişoara, după ce lucrările de modernizare la acestea se vor fi terminat.
Iunie 2010: România primeşte acces la SIS şi poate folosi datele la care au acces forţele poliţieneşti din Schengen.
Iulie 2010: România este evaluată pozitiv în al cincilea raport, privind frontierele terestre.
Septembrie 2010: Este inaugurat Biroul SIRENE de la Bucureşti. Acesta permite un flux de informaţii non-stop între România şi restul statelor membre Schengen, pe domeniile de ordine şi siguranţă publică.
Noiembrie 2010: Sunt reevaluate frontierele aeriene şi terestre.
Decembrie 2010: Are loc a şaptea vizită de evaluare, în care este verificată funcţionarea SIS şi SIRENE.
28 ianuarie 2011: Este adoptat şi al şaptelea raport pozitiv de evaluare. România încheie oficial cu succes evaluările din partea UE în ce priveşte aplicarea standardelor Schengen.
8 iunie 2011: Parlamentul European adoptă prin vot Raportul final privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Au fost 487 de voturi pentru, 77 împotrivă şi 22 de abţineri.
9 iunie 2011: Consiliul JAI întrunit la Bruxelles ia act de adoptarea Raportului final şi decide că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen. Decizia finală este anunţată pentru următoarea reuniune, din septembrie, pentru că mai multe state invocă aşteptarea unui raport privind criminalitatea din România, lansat în iulie.
22 septembrie 2011: La Consiliul JAI, Olanda şi Finlanda se opun aderării României şi Bulgariei la Schengen. Principalele motive invocate sunt problema romilor şi a corupţiei din vămi. Se invocă pentru prima oară raportul pe Justiţie din cadrul MCV aplicat României, lucru fără precedent, pentru că cele două proceduri europene nu au nicio legătură juridică. Decizia este amânată pentru octombrie, fără însă să existe vreun angajament din partea principalelor centre de putere Franţa şi Germania.
27 octombrie 2011: Consiliul JAI - decizia este amânată din nou.
13 decembrie 2011: Consiliul JAI - Olanda îşi menţine poziţia şi se opune României în Schengen.
Februarie 2012: România primeşte evaluări pozitive de la CE, în cadrul Raportului intermediar MCV pe Justiţie.
Martie 2012: România obţine în Consiliul European promisiunea că în septembrie 2012 va fi luată decizia privind aderarea la Schengen, rezoluţie adoptată şi de Consiliul JAI. Anterior, după negocieri intense duse de România, Germania şi Franţa au fost de acord cu o aderare la Schengen în două etape: prima în septembrie 2012, cu frontierele maritime şi aeriene, iar cea de-a doua la în ianuarie 2013, cu frontierele terestre.
Aprilie-Iunie 2012: Olanda invocă faptul că Guvernul său este unul interimar şi nu poate lua decizii cu un impact atât de mare, mai ales că în septembrie urmează alegeri. Olanda pune condiţia unui raport final pe Justiţie pozitiv, în iulie, caz în care poziţia sa va fi să sprijine România.
Iunie 2012: USL iniţiază modificări legislative şi instituţionale care să pregătească suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, printre care se numără modificarea Legii referendumului sau demiterea conducerii celor două Camere din Parlament.
6 iulie 2012: Preşedintele Traian Băsescu este suspendat de Parlament.
18 iulie 2012: Raportul pe Justiţie este extrem de critic la adresa clasei politice din România, pe care o acuză că a încălcat principii fundamentale ale statului de drept şi independenţa justiţiei şi a instituţiilor publice. În tot acest interval de timp, mai multe state membre UE, printre care Germania, Franţa, Olanda, dar şi SUA sau oficiali ai UE au lansat către Bucureşti mesaje prin care condamnă aceleaşi lucru. Comisia Europeană stabileşte că este nevoie de un nou raport suplimentar pe justiţie, care va fi elaborat în decembrie 2012, pentru a stabili dacă problemele de la Bucureşti s-au rezolvat.
29 iulie 2012: Are loc referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. Acesta nu întruneşte condiţiile de cvorum, prezenţa fiind de sub 50% plus unul, chiar dacă aproape 90% dintre cei prezenţi au cerut demiterea.
August 2012: Germania şi vicepreşedintele CE, Viviane Reding, lansează mesaje prin care spun că se îndoiesc că România mai poate adera anul acesta la Schengen. Între timp, USL încearcă să conteste la Curtea Constituţională rezultatul referendumului.
Septembrie 2012: Secretarul de stat Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din MAI, confirmă pentru gândul că aderarea la Schengen în 2012 este ca şi pierdută, pentru că Germania şi Olanda au decis să aştepte raportul suplimentar pe Justiţie din decembrie. Cea mai probabilă dată pentru aderare, estimată de Tutilescu, este martie-iunie 2013.
Octombrie-decembrie 2012: Subiectul aderării României la Schengen este retras de pe agenda Consiliului JAI. România anexează în decembrie o minută la concluziile Consiliul JAI, prin care reuşeşte să repare o presupusă eroare, prin care se crea posibilitatea ca supravegherea pe criterii tehnice în ce priveşte aderarea la Schengen să continue.
Ianuarie 2013: Raportul suplimentar MCV pe Justiţie privind România nu este pozitiv, condiţie pe care Germania şi Olanda o pun României pentru a intra în Schengen
Februarie 2013: Victor Ponta şi Traian Băsescu au schimburi de replici şi de scrisori privind paşii pe care România trebuie să şi-i asume pentru a linişti temerile de la Bruxelles privind justiţia, lucru menit să obţină un termen de aderare la Schengen. Acest lucru nu se întâmplă.
Martie 2013: Consiliul JAI de pe 7-8 martie este ultima şansă pentru aderarea României la Schengen, cu toate frontierele, în 2013. Un eşec înseamnă că următorul termen va fi octombrie 2013 pentru forntierele maritime şi aeriene şi 2014 pentru frontierele terestre.

Citește și: