219 vizualizări 18 oct 2013

Când în curtea unui american se găsesc zăcăminte de gaze de şist, acesta se îmbogăţeşte. Când aceleaşi zăcăminte sunt depistate în bătătura unui vasluian, românul nu primeşte nimic şi, supărat şi speriat de riscul unui accident de mediu şi de fracturarea hidraulică de care tot aude, iese în drum şi protestează. Împotriva statului, a americanilor, a gazului însuşi.

Diferenţa vine din lege. În Statele Unite, proprietarii terenului în subsolul căruia au fost găsite resursele de şisturi sunt cei care primesc redevenţele de la companiile cărora le concesionează drepturile de explorare şi exploatare. În România, dreptul de proprietate al statului asupra bogăţiilor solului este garantat prin Constituţie - vezi mai jos art. 136 din legea fundamentală - , astfel că statul este cel care încasează redevenţele (foarte mici). De asemenea, conform unei anexe din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, actualizată în 2013, bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului român, iar veniturile colectate din concesionarea drepturilor de exploatare a acestor resurse merg la bugetul de stat.

Aceste venituri vin sub formă de redevenţe şi impozit pe profit. Redevenţele sunt suma primită de proprietarul unui zăcământ când cedează cuiva drepturile de extracţie a acelui zăcământ. Problema este că România are unele dintre cele mai mici redevenţe din lume, cuprinse între 3,5 şi 13% în cazul gazelor naturale. Acestor sume se adaugă impozitul pe profit, de 16%, alături de contribuţiile sociale şi impozitele pe care compania exploatatoare, în cazul României, Chevron, le-ar plăti pentru angajaţii săi. Prin comparaţie, în Statele Unite, locul din care a pornit şi, între timp, s-a mutat "revoluţia şistului", redevenţele sunt cuprinse între 12,5 şi 30%, bani care merg la cetăţenii care deţin terenurile cu zăcăminte. La aceste procente se adaugă şi impozitul pe profit, de 35%.

Redevenţele pe care le primeşte statul român pentru perimetrul din Vama Veche concesionat Chevron // SURSA: Fracking Romania/Casa Jurnalistului/Vlad Ursulean

Aceste sume sunt un stimulent suficient de puternic pentru ca americanii să îşi pună sonde în curte, chiar dacă, uneori, consecinţele asupra vieţii lor pot fi dezastruoase. Vezi aici un reportaj despre americanii din Pennsylvania rămaşi fără apă din cauza şisturilor // SURSA: Fracking Romania/Casa Jurnalistului/Vlad Ursulean (Vlad Ursulean este un jurnalist independent, care a documentat problema gazelor de şist şi a publicat pe site-ul său toate documentele disponibile despre această temă)

Ţăranii din Bârlad au deci, prea puţine motive, pentru a-i primi pe americanii de la Chevron în căutare de gaze de şist. Confruntat cu "revolta de la Pungeşti", Chevron a decis joi să suspende deocamdată explorările de aici, în aşteptarea liniştirii spritelor.

De asemenea, trebuie menţionat că legislaţia românească - la fel ca cea europeană - nu face distincţie între gazele convenţionale şi cele neconvenţionale, conform ANRM.

Legea şi entuziasmul energetic

Anul trecut, oamenii din Pennsylvania, stat american cât jumătate din ţara noastră, au primit din redevenţe de trei ori mai mult decât a strâns România din toate resursele minerale - 1,2 miliarde de dolari, faţă de 446 de milioane ale statului român, se arată într-o analiză Associated Press, citată de Fracking Romania. În 2010, americanii din Texas, un alt loc în care se exploatează şisturi, au primit 6,7 miliarde de dolari din redevenţe.

Din 2000 şi până în 2010, producţia de gaze de şist în Statele Unite a crescut de 14 ori, conform datelor US Energy Information Administration. Totuşi, afacerea gazului de şist a scăzut în volum în Statele Unite în ultimii ani, pentru că autorităţile statale sau federale au început, pornind de la riscurile de mediu, să o reglementeze, ceea ce le-a restrâns serios companiilor energetice spaţiul de manevră şi, de aici, marja de profit. Prin urmare, au trecut Oceanul în căutare de business în alte ţări.

În 2010, Departamentul de Stat american, sub conducerea lui Hillary Clinton, a lansat un program care presupunea tocmai acest export al afacerii cu şisturi - Unconventional Gas Technical Engagement Program (UGTEP).

Acesta a fost drumul pe care americanii au ajuns în Europa. În acelaşi an, Chevron plătea 25 de milioane de dolari pentru perimetrul Bârlad, de 6.530 de kilometri pătraţi, luat prin transfer de la Regal Petroleum, o firmă creată de un cetăţean româno-australian pe nume Frank Timiş (contractele AICI şi AICI // SURSA: Fracking Romania/Casa Jurnalistului/Vlad Ursulean). Ulterior, Chevron a concesionat trei perimetre şi în Dobrogea - Vama Veche, Costineşti, Adamclisi -, unde se crede că zăcămintele de gaze de şist sunt mult mai mari decât în perimetrul Bârlad.

FOTO: Alexandru Solomon-Mediafax

Schimbare de direcţie în UE

Dacă anul trecut, în contextul primelor proteste de la Bârlad, Comisia Europeană explica gândulgazele de şist sunt încă prea noi pentru a avea o părere despre raportul risc-beneficii, situaţia începe să evolueze în spaţiul comunitar. "Gazele de şist nu sunt bune sau rele. Deocamdată, sunt un lucru destul de nou, iar oamenii încă evaluează efectele asupra mediului, avantajele şi aşa mai departe", a afirmat purtătorul de cuvânt al comisarului Janez Potočnik, Joe Hennon. "Pentru moment, (exploatarea, n.red.) rămâne doar la latitudinea statelor membre. La fel ca în cazul altor resurse, trebuie se respecte legile de mediu, care sunt aceleaşi. Pentru moment, suntem mulţumiţi că aceste legi se respectă", a mai declarat pentru gândul Joe Hennon.

La finele anului trecut, Parlamentul European a încercat să deschidă, prin două propuneri de rezoluţii nelegislative, dezbaterea despre oportunitatea unei reglementări privind explorarea şi exploatarea gazelor de şist. După ce au fost votate separat şi respinse mai toate amendamentele-cheie, nu a mai rămas aproape nimic din aceste documente, iar dezbaterea a fost amânată. "Dacă mă întrebaţi dacă statele europene ar trebui să facă cercetare (articol în draftul unuia dintre rapoarte, n.red.), să nu ne bazăm pe lucrurile prefabricate pe care ni le vând americanii, spun că da, trebuie să cercetăm, să vedem efectele", a declarat pentru gândul eurodeputatul Iuliu Winkler (UDMR-PPE).

Colega de grup parlamentar a lui Winkler, Elena Băsescu, a votat "da" pe linie, declarând pentru gândul că aceste rezoluţii i se pare "foarte importante". "Europa are nevoie de surse alternative de energie. Pentru moment, România a iniţiat prospecţiuni cu privire la gazele de şist şi ele sunt făcute de reprezentanţii companiei americane Chevron. Subliniez faptul că eventuala descoperire de resurse nu ar fi decât o continuare a eforturilor României de a-şi asigura securitatea energetică. Dacă se vor descoperi gaze de şist în zona Mării Negre, România va impune cu siguranţă respectarea tuturor standardelor de mediu", a explicat Elena Băsescu, insistând şi ea asupra nevoi unei  "bune informări a publicului cu privire la operaţiunile legate de gazele de şist" şi a unei "dezbateri publice pe aceste subiecte".

Piaţa gazelor naturale din România // Sursa: raport ANRE, 2013

Primul semn că discursul despre gazele de şist începe să se schimbe în Uniunea Europeană a venit săptămâna trecută, în timpul plenarei Parlamentului European, când europarlamentarii au votat un raport care, dacă va fi adoptat şi de Consiliu, ar stabili primele reguli la nivel european pentru explorare şi extracţie prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor neconvenţionale, între care gazele şi petrolul de şist.

Mai exact, PE a adoptat o propunere legislativă care ar modifica Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) în vigoare, impunând studii de impact pentru toate proiectele care presupun fracturare hidraulică. Alte prevederi se referă la consultarea populaţiei europene în cazul acestor proiecte, publicarea anumitor informaţii despre ele de către companiile dezvoltatoare şi încearcă propunerea unor măsuri pentru a preveni conflictele de interese în acest domeniu.

Pe termen lung, introducerea unor reglementări europene în domeniul explorării şi exploatării gazelor de şist ar putea avea acelaşi efect ca în SUA, scăderea interesului şi, în cele din urmă, plecarea giganţilor din domeniul energetic.

De asemenea, există numeroase diferenţe între peisajul american şi cel european, de la concentraţia şi adâncimea la care sunt rezervele pe continentul nostru faţă de cel american şi până la regimul de proprietate şi redevenţe, care scad şansele unei revoluţii a şistului în Europa, conform unui raport al KPMG, prezentat în proiectul jurnalistic Fracking Romania.

Revoluţia gazelor de şist

Ultimul raport anual al Agenţiei Internaţionale de Energie (AIE), publicat la sfârşitul lui 2012, prognoza că, în jurul anului 2035, SUA vor deveni independente energetic, un succes pus în parte pe seama gazelor de şist, după cum gândul a scris AICI. Mai mult, peste doar un deceniu, Statele Unite vor întrece Arabia Saudită şi vor deveni cel mai mare producător de petrol la nivel mondial. Până nu demult cel mai mare consumator energetic al lumii (China este pe primul loc acum) şi dependentă de importuri, America  va ajunge exportator net de petrol şi chiar şi de gaze până în 2035. În tot acest timp, restul lumii va deveni tot mai dependent de importuri, întreaga hartă energetică schimbându-se. Nu este vorba doar despre o modificare a clasamentului puterilor energetice.

Schimbările se referă atât la modificarea întregului mix energetic al planetei, la dezvoltarea unor economii şi încetinirea creşterii economice în alte state, la modificări de ordin tehnologic, de mediu, dar, foarte important, geopolitic. Pe scurt, domeniul energetic la nivel mondial va trece printr-o "revoluţie", cu efecte politice foarte importante, arăta raportul AIE.

Gazele de şist, deci, pot ajuta foarte mult o economie şi politica energetică a unei ţări, însă problema în România sunt redevenţele foarte mici, corupţia, riscurile de mediu, lipsa de reglementare şi faptul că cetăţenii care suportă aceste riscuri de mediu nu primesc nimic. La aceasta se adaugă şi frustrarea românului care află că statul va ajunge, cel mai probabil, să cumpere gazele extrase de americanii care vor face exploatările şi îşi vor construi infrastructura, la preţul pieţei internaţionale.

Sursa: raport ANRE, iunie 2013

Cine e Chevron

Chevron Corporation este a 11-a cea mai mare companie din lume, potrivit clasamentului din 2013 al Fortune Global 500. Cu afaceri în 180 de ţări, Chevron se mândreşte că are aproximativ 62.000 de angajaţi. În 2012, venitul raportat a fost de peste 240 de miliarde de dolari. 75% din producţia Chevron din 2011 venea din afara Statelor Unite. Multinaţionala americană furnizează energie în Europa din 1960 şi produce pe continentul nostru aproximativ  140.000 de barili de petrol pe zi, mai ales din  Marea Nordului, Danemarca, Marea Britanie, Norvegia şi Olanda, conform datelor oficiale de pe site-ul său.

Sursa: Chevron

Multinaţionala cu sediul în San Ramon, California, este unul dintre principalii jucători de pe piaţa gazelor de şist, cu proiecte de explorări în Argentina, Canada, China, Lituania, Polonia, România şi Ucraina. În Polonia, Chevron are aproximativ 4.500 de hectare de teren concesionat pentru explorări de gaze de şist. Au existat, însă, numeroase scandaluri de corupţie privind acordarea licenţelor din această ţară.

Bulgaria a fost un eşec pentru gigantul american, vecinii noştri interzicând anul trecut tehnica fracturării hidraulice necesare explorării şi exploatării gazelor de şist. Aceasta, deşi Chevron obţinuse licenţa de explorare în 2011.

Potrivit estimărilor (Sursa: Fracking Romania), în Europa s-ar afla doar 7% din rezervele de gaze de şist la nivel global.

Sursa: Raport KPMG//Fracking Romania/Casa Jurnalistului/Vlad Ursulean

În România, Chevron a venit în căutare de şist în 2010 şi a obţinut licenţe de explorare pentru trei perimetre din Dobrogea, pe o suprafaţă de 2.700 de kilometri pătraţi, şi în perimetrul Bârlad, de 6.350 de metri pătraţi. ALTE FIRME CARE CAUTĂ GAZE DE ŞIST ÎN ROMÂNIA

Sursa: Chevron România

Cine face lobby pentru Chevron în România

Lobby-ul Chevron este printre cele mai puternice din lume, la fel şi legăturile sale cu mediul politic, în special cel american. În octombrie 2012, gigantul american a donat 2,5 milioane de dolari unui grup politic cu legături cu liderul republican al Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA, John Boehner. Aceasta ar fi cea mai mare contribuţie financiară a unei companii către un grup politic de la schimbarea legii donaţiilor electorale în SUA în 2010, când s-a ridicat plafonul pentru donaţii, scrie Washington Post.

FOTO: Bogdan Iordache-Mediafax

Unul dintre cei mai puternici susţinători (spune că nu a fost lobbist) ai gazelor de şist şi Chevron în România a fost ex-ambasadorul american Mark Gitenstein, după cum a admis într-un interviu pentru Vlad Ursulean/Fracking Romania. Directorul Chevron România, Tom Holst, neagă, însă, acest lucru. Pe vremea când era avocat, Gitenstein era plătit pentru activităţi de lobby de către Chevron. Mai mult, în 2009, soţia sa avea trecute în declaraţia de avere nouă concesiuni de gaze naturale în SUA.

Generalul american Wesley Clark este şi el un mare susţinător al proiectelor privind gazele de şist din România. Anul trecut, când Victor Ponta a ajuns prim-ministru, Wesley Clark, membru în consiliul de administraţie al unei companii care are concesiuni de gaze de şist în Polonia, i-a devenit consilier pe probleme energetice, "consilier voluntar", în formularea premierului român. De menţionat că, după acest moment, s-a schimbat radical şi viziunea premierului privind gazele de şist.

FOTO: Spencer Platt-AFP-Mediafax

Un alt lobbist pentru Chevron în România a fost şi David Goldwyn, agent diplomatic special al SUA pe probleme energetice internaţionale. Goldwyn este creatorul programului Global Shale Gas Initiative, al Departamentului de Stat, lansat la scurt timp după Unconventional Gas Technical Engagement Program. Mai multe, AICI.

De partea românească, interesant de menţionat este numele Cristinei Gaginsky. Fost consilier pe probleme de securitate energetică al Ambasadei României la Washington, a primit un post de director la Chevron pentru relaţii cu România.

Un alt efort de lobby al americanilor de la Chevron prezentat de presă au fost organizarea de excursii în zonele de explorare-exploatare din SUA şi Polonia, excursii finanţate de gigantul energetic.

Pentru comentarii, mă găsiţi pe Facebook - Alina Matiş şi pe Twitter - @alinamatis

Citește și: