276 vizualizări 6 apr 2014

Comuna Oancea, din judeţul Galaţi, se întinde peste două sate – Oancea şi Slobozia Oancea -, aşezate cuminţi pe malul drept al Prutului, la 60 de kilometri nord de reşedinţa judeţului.

Cu totul, vreo mie şi cinci sute de suflete de răzeşi, aşa cum scrie şi la „homepage-ul” ghidului online: “Ţinuturile răzeşilor onceni ai lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, păstrează miracole care pot fi descoperite numai bătând la pas acest ţinut istoric mărginit în prezent de noua graniţă a Uniunii Europene. Curgerea molcomă a Prutului şi mireasma Merlot-ului de Oancea sigur vă vor îmbia la drum”.

Mărţişoarele nu mai sunt un moft

Ei, şi cum umblă străinul prin meleag, îmbiat bine de mireasma Merlotului, căutând miracolele, odată ce-aude, în mijlocul satului, un cântec de fanfară. Apoi un ropot de paşi, un nor de praf, megieşi agitându-se, care-ncotro. Câteva mămăi, cu basmalele la gură şi priviri uimite, stau rezemate de uluci ca-n cărţile poştale vechi, din anticariate. Câte o cruce făcută la repezeală, câte-un zâmbet ori câte-un suflat de nas într-o batistă veche, împrăştie emoţia.

Primarul comunei, Victor Chiriloaie, om dintr-o bucată, atent şi înterprinzător, a ţinut morţiş să le facă o surpriză de “10 Martie”; şi le-a făcut-o. Le-a adus mărţişor un buldoexcavator. Unul în toată regula, nu mărunţiş de pus în piept.

Cum scrie la carte: cu şnuruleţ la retrovizoare, cu serbare, cu lume, cu fanfară militară. “Cântă ăştia, dom’le, de ţi se face pielea găinii”, spun oamenii satului, lăsaţi cu gura căscată în mijlocul uliţei, chiar în faţa primăriei. Ba, încă unul mai vioi, şi-a lepădat pufoaica şi dă-i pingele într-o bătută de unul singur.

Spectacol în toată regula, cu tot cu marş de întâmpinare pentru vizite de rang zero, cum ar fi asta, a excavatorului.

)

Prezentare cu fanfară

“Dar ce v-a venit, dom’ primar, să plimbaţi ditamai namila, cu fanfara militară prin comună?”, îl întreb pe edil, nedumerit.

“Păi, ca să ştie lumea, să-i anunţ, să vadă şi ei, nu?! Am vrut să fie un moment sonor la sosirea acestui utilaj complex în localitate”.

“Bine, bine, complex, dar chiar cu fanfara?”.

“Da’ ce, e prima oară? Băieţii vin mereu. Subofiţeri în rezervă, na, foşti colegi de-ai mei, din Armată, care s-au regrupat într-o fanfară în zona Bârlad-Vasluiului. Au mai venit şi cu alte ocazii, la marcări de evenimente”.

“Şi oamenii ce-au zis de mărţişor, le-a plăcut?”

“Nu că le-a plăcut, au fost încântaţi!”

“Am văzut. Au cântat, au dansat”.

“Ei, au dansat… Un amărât, dădea din picioare pe acolo. Domnule, noi aşteptăm utilajul ăsta de trei ani. E bun de zăpadă, de inundaţii. L-am echipat cu lamă pentru deszăpezire, cu cupe trapezoidale, pentru şanţuri. O maşină dorită în localitate”.

“Păi, şi nu e mult? Trei ani de aşteptare?!”

“Trei ani de când s-a conturat necesitatea. Apoi am recurs la fapte prin intermediul unui grup de acţiune locală; GAL, îi zice - o asociere de localităţi. Până am depus proiectele, până am deschis finanţarea, anii trec”.

Experţi pe proiecte europene

Primarul îmi spune că oncenii nu-s la primul proiect european. “Ăsta, cu buldoexcavatorul, la 100.000 de euro, e ăl mai mititel. Noi am derulat proiecte europene de trei milioane şi jumătate de euro. Primul, pe măsura 3.2.2, de 2,5 milioane: am luat o autospecială de stins incendii, nou-nouţă, am construit un cămin de bătrâni, am consolidat căminul cultural, am construit şapte kilometri de drum asfaltat.

În acelaşi timp, am mers şi cu al doilea proiect, de un milion de euro, în paralel: doi kilometri de asfalt, trei de drum pietruit şi un pod; europene toate! Am muncit… Că nu-i uşor deloc, să ştiţi!

Ce urmează? “Păi, un autogreder, o vidanjă de mare capacitate şi, poate, o gunoieră”, îmi spune primarul. “Dar şoferi aveţi? Manipulanţi, excavatorişti?”.

“Îl avem pe băiatul ăsta. E formidabil. N-a lucrat în branşă, dar de când închiriem utilaje şi le aducem în comună, l-a asistat pe buldozerist. I-a plăcut lui ideea şi aproape că e pregătit să urce la volan. S-a calificat la locul de muncă, de!”.

“Dar înţeleg că lucrează, deja, în primărie”. “Păi, da. Este muncitor, instalator sanitar, casier, poate fi şi şofer, şi şofer la intervenţii, şi pompier. Avădanei Iulian îi zice. Un băiat foarte bun. Aşa sunt toţi angajaţii mei”.

“Şi, nu vă e frică că vă ia locul?! Aşa destoinic, cum e?”

“Ce mi-aş mai dori eu să predau ştafeta, că de trei mandate stau la primărie. Acuma, doar dacă îmi cer cetăţenii, expres, mai candidez. Dacă nu, nu! Îi las pe ăştia tineri”.

Happy end

Şi uite aşa a trecut încă un “10 Martie” la Oancea. Cu muzici, cu mărţişoare, cu fanfară. Mai vorbim anul viitor, la autogreder. Ori poate la vidanjă, cine ştie…

Citește și: