24 vizualizări 2 oct 2013

Ce titlu tâmpit! ar zice premierul (după exasperarea cu Reuters-ul). Şi asta încă nu-i nimic - i-aş replica - urmează textul.

Cifrele abţiguite ale nemuritorului Gherghina nu mă vor convinge că am ieşit din criza economică. Cu atât mai puţin că ne aşteaptă un reviriment de ţ la sută.

Mai inventiv decât debilii săi predecesori, guvernul Ponta a transformat economia României în economie de pedeapsă. Cum vine asta: modelul de creştere economică constă exclusiv din amenzi, taxe şi impozite. Imaginaţia Executivului n-are bariere (proiectul Codului Rutier, bine împachetat etic, nu e decât o nouă sursă bugetară de venit, ca şi scumpirea rovignetei, într-o ţară cu câteva sute de kilometri de autostradă).

Apropo, guvernanţii erau foarte decişi să încerce şi cu cianură: până au ieşit indignaţii în stradă (speriindu-l rău pe Crin Antonescu şi făcându-l pe Victor Ponta să dea în dedublare),  ”Roşia Montană” era prinsă în documente ca ”investiţie prioritară”.

Înainte de a trece la subiect, vreau să lipesc pe gardul Cotrocenilor această frază a lui Milton Friedman (Dumnezeu să-l ierte): "Trimiteţi orice guvern în deşertul Sahara şi în cinci ani va rezulta o penurie de nisip”.

Subiectul e foamea. Furaţi de scandalurile din USL, ocupaţi cu maidanezii, concentraţi să zăriţi Opoziţia pe scena politică, s-ar putea să nu băgaţi de seamă că ne dă târcoale.

E ca în vechiul experiment (1999) cu gorila invizibilă, povestit de marele psiholog Daniel Kahneman (Nobelul pentru Economie în 2002): Daniel Simons şi Christopher Chabris ”au turnat un scurt film, cu două echipe care făceau schimburi de pase cu mingi de baschet, o echipă purtând tricouri albe, cealaltă – tricouri negre. Cei care urmăreau filmul au fost instruiţi să numere pasele efectuate de către echipa în alb, ignorând jucătorii în negru. Sarcina e dificilă şi te absorabe cu totul. Pe la jumătatea filmului, o femeie costumată în gorilă apare în imagine, traversează terenul de joc, se loveşte cu pumnii în piept şi pleacă. Gorila este vizibilă timp de 9 secunde. Multe mii de oameni au văzut filmul şi cam jumătate dintre ei nu au remarcat nimic neobişnuit. Sarcina continuă – şi mai ales instrucţiunea de a ignora una dintre echipe – provoacă orbirea (...) Privitorii care nu au perceput gorila, siguri că aceasta nu a existat în film, nu-şi pot imagina cum ar fi putut să le scape un eveniment atât de şocant. Studiul cu gorila ilustrează două fapte importante legate de minţile noastre: putem fi orbi în faţa evidenţei şi suntem, de asemenea, orbi faţă de propria noastră orbire”.

Citește și: