138 vizualizări 21 feb 2014

„A fost unul dintre momentele acelea în care simţi că se deschid cerurile”. Aşa a început totul. Aşa s-a născut o lume cu izul unui Bucureşti demult apus, dar reînviat la etajul unu al unei clădiri vechi de 100 de ani, de pe strada Popa Soare. Aproape seară de seară, aici se adună 50-100 de persoane entuziaste, dornice să afle, să înveţe, să înţeleagă cultura dintr-o altă perspectivă decât cea oferită de instituţiile tradiţionale ale statului. Elevi, studenţi sau adulţi de toate vârstele, toţi trec pragul Fundaţiei Calea Victoriei cu o singură idee în minte: se poate şi altfel. Pentru că, după cum spune şi preşedinta fundaţiei, „publicul românesc nu este blazat, nu este plictisit, nu este incult".

Povestea Fundaţiei Calea Victoriei a început cu un apel telefonic şi o carte scrisă de Neagu Djuvara, pe care Sandra Ecobescu avea să le interpreteze drept semne ale „ceva”-ului pe care de mult îşi dorea să îl facă, dar căruia nu-i dăduse niciodată o formă concretă.

„A fost unul dintre momentele acelea în care simţi că se deschid cerurile”, povesteşte ea acum, amintindu-şi cum, de la capătul celălalt al firului, sora ei, Irina, o întreba în 2007 dacă nu ar vrea să pună cumva în valoare apartamentul gol pe care îl deţinea într-un bloc de pe fostul Pod al Mogoşoaiei.

Cu receptorul într-o mână şi cu volumul „Istoria românilor povestită celor tineri” în cealaltă, Sandra a găsit răspunsul prompt: spaţiul respectiv trebuia transformat într-un loc frumos, în care tinerii să aibă şansa de a cunoaşte oameni cu adevărat importanţi. Precum Neagu Djuvara. 

Astfel, după şapte ani în care ocupase, pe rând, funcţiile de Key Account Manager, Customer Service Manager şi Director Comercial în cadrul companiei germane de logistică „Karl Heinz Dietrich International Spedition”, Sandra Ecobescu demisiona pentru a pune bazele Fundaţiei.

*Sandra Ecobescu

„Iniţial am crezut că pot, printre picături, să lucrez în continuare şi să mă ocup şi de Fundaţie, dar nu a funcţionat. Mi-am dat seama că trebuia să fie o muncă full time.”

După ce s-au deschis cerurile

Chiar dacă, într-o oarecare măsură, denumirea a venit natural, ca urmare a amplasării primului „sediu” al Fundaţiei, Calea Victoriei a însemnat mai mult: „Numele este un simbol. Am extrapolat cumva: <<Calea Victoriei>>. Este vorba despre drumul pe care poţi să-l urmezi pentru a reuşi singur.”

Încercarea de a găsi sponsori care să sprijine lansarea proiectului s-a dovedit a fi ineficientă. Companiile doreau rezultate rapide, vizibilitate mare, reclamă pe măsură. Nu era posibil, obiectivele pe care Fundaţia Calea Victoriei le trasase deja fiind diferite de cele ale managerilor abordaţi. Aşadar, singura „investiţie” nu s-a măsurat printr-un teanc de bancnote, ci prin încăpăţânarea Sandrei de a nu renunţa.

„Atunci ce puteam să facem? Fie încremeneam proiectul, fie încercam să ne autosusţinem. Astfel, deşi iniţial am vrut ca toate cursurile noastre să fie oferite gratuit, am găsit o formulă combinată: pe de-o parte sunt tineri care au acces liber la cursurile şi evenimentele noastre, iar pe de alta, adulţii care au fost foarte deschişi la ceea ce propunem noi...Practic, taxele încasate de la unii permit participarea gratuită la cursuri a altora”, a explicat Sandra.

*Atelier de pictură susţinut de Arina Gheorghiţă

Strategia se pare că a funcţionat. În primăvara anului 2008, Fundaţia Calea Victoriei oferea, cu sprijinul Adminstraţiei Fondului Cultural Naţional, burse (scutirea de plata taxei) pentru 60 de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani, la patru ateliere: „Fabuloasa lume a ţăranilor” (susţinut de Laura Jiga Iliescu, doctor în filologie, specializarea folclor literar), „Elite interbelice şi patrimoniul european al culturii române” (susţinut de Mihail Neamţu, doctor în teologie), „Exerciţiul de arhitectură” (susţinut de Ana Maria Goilav, doctorand în teoria arhitecturii) şi „Bucureşti – o istorie culturală” (susţinut de Petre Guran, doctor în istorie şi cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române).

De atunci şi până în prezent, numărul bursierilor a ajuns la peste 5.000.

Primul curs. Primul invitat: Neagu Djuvara

Poate că revelaţia Sandrei găsită parţial printre paginile cărţii de care aminteam la început nu a fost chiar întâmplătoare, căci primul om de cultură ca acceptat să predea un curs în cadrul Fundaţiei a fost chiar Neagu Djuvara.

„A fost foarte deschis chiar de la prima întâlnire, am ajuns uşor la dumnealui. Evident, de la primele discuţii până la concretizarea propriu-zisă a lucrurilor a trecut ceva timp, însă după câteva luni deja se ţinea cursul <<Cum am trăit în secolul al XX-lea>>, care prevestea cumva direcţia în care noi aveam să mergem cu Fundaţia: această combinaţie între stilul personal al lectorului, povestea lui ca individ şi pregătirea lui profesională şi toate cunoştinţele adunate. A fost un curs foarte frumos, în cinci şedinţe. Publicul a avut ocazia să petreacă în total zece ore cu Neagu Djuvara”, povesteşte Sandra Ecobescu. „Evident că salonul nostru din Calea Victoriei, în care de obicei încăpeau vreo 30 de persoane, a fost absolut plin.”

La fel de aglomerat a fost însă şi la petrecerea dată odată cu lansarea oficială a Fundaţiei, la care Andrei Pleşu a participat după ce primise vestea înfiinţării acesteia de la mai mulţi foşti bursieri NEC (Colegiul Noua Europă). „Aşteptam o asemenea iniţiativă, este binevenită”, a spus el atunci.

*Neagu Djuvara şi Georgeta Filitti - conferinţă despre Familia Ghica, susţinută la Hanul lui Manuc

Aşa au început să înflorească treptat tot mai multe idei, să crească numărul cursanţilor şi tot mai mulţi oameni de cultură să îşi arate sprijinul.

În prezent, programa Fundaţiei include cursuri din 17 domenii - actorie şi cinema, antropologie şi folclor, arhitectură, arte plastice, astronomie, Bucureşti: istorie şi artă, costum şi modă, design interior, dezvoltare personală şi psihologie, filozofie şi retorică, fotografie, istorie şi civilizaţie, jurnalism şi comunicare, limbi şi civilizaţii vechi, muzică şi dans, religie şi mistică, scriere creativă şi literatură -, susţinute de lectori precum Georgeta Filliti, Neagu Djuvara, Adina Nanu, Berti Barbera, Bogdan Iancu, Cristian Lupşa, Mihail Neamţu, Ştefan Vianu, Theodor Paleologu, Tiberiu Soare, Mirel Bănică, Smaranda Caragea şi Vintilă Mihăilescu.

Printre cei care susţin cursuri se află însă şi mulţi tineri doctoranzi şi masteranzi, care s-au implicat cu entuziasm şi pasiune în „jocul” Fundaţiei.

„Dincolo de pregătirea profesională la care suntem foarte atenţi, obsesia noastră a fost, de la început şi până acum, să lucrăm cu profesori care au o calitate umană specială. Altfel zis, oameni cu bun simţ. Nu ne interesează personalităţile arongante, oamenii cu care se discută foarte greu sau care au pretenţii financiare exagerate. Sunt lectori care s-au implicat fără ca noi să le facem o ofertă financiară clară. Oameni care nu s-au gândit la banii pe care i-ar putea câştiga intrând în joc cu noi, dar care au fost foarte entuziaşti când le-am făcut propunerea.”

Cultura pe card

Pentru că sunt persoane care frecventeză cursurile relativ constant încă de la lansare, Fundaţia Calea Victoriei a gândit o modalitate de a-i răsplăti.

Cardul de fidelitate este oferit cursanţilor care au participat la minim trei cursuri şi oferă mai multe facilităţi: reducerea taxei de curs, accesul gratuit la un eveniment în fiecare lună şi participarea gratuită la un curs teoretic pe an.

Pe de altă parte, şi elevii şi pensionarii – pentru că printre cursanţi se află şi persoane vârstnice – beneficiază de o reducere de 10%. De asemenea, există şi varianta voucherelor-cadou, pe care oricine le poate achiziţiona şi oferi în dar în locul tradiţionalelor căni personalizate, eşarfe de mătase sau cercei cu pietricele.

*Sandra Ecobescu, alături de Georgeta Filitti

Aşadar, totul creşte, se dezvoltă frumos, iar „publicul arată că ceea ce se întâmplă la Fundaţie este o poveste onestă şi de calitate”. Astfel, din Fundaţie au luat naştere şi proiectele „Şcoala de Arte şi Maniere” şi „Personaria”.

Primul dintre acestea se ocupă de cursanţii mici, cărora lectorii le deschid uşa către actorie, arte plastice, astronomie, bune maniere, scriere creativă şi literatură, către istoria şi arta Bucureştiului sau le dau imboldul dezvoltării personale armonioase. Totul într-o manieră serioasă, dar nu rigidă, deoarece „copiilor trebuie să le vorbeşti ca unui prieten de vârsta ta.”, spune Sandra. „Nu este nevoie să ne prostim pentru a le vorbi despre lucruri serioase.”

Cealaltă entitate, „Personaria”, se adresează „gulerelor albe”, care seara îşi slăbesc nodul de la cravată, îşi suflecă mânecile şi se încep să picteze sau să lucreze mozaicuri. Atelierele creative, conferinţele tematice sau alte evenimentele corporate creative se desfăşoară de obicei chiar la sediul companiilor, dar uneori sunt găzduite şi în alte spaţii, cum ar fi mallurile, spre exemplu.

În afară de toate aceste cursuri, Fundaţia Calea Victoriei se orientează şi către alte direcţii.

Cel mai mare eveniment organizat prin forţe proprii este „Luna Bucureştilor”, desfăşurat anual în perioada 9 mai – 9 iunie, în colaborare cu Cercul Militar Naţional, şi care include numeroase evenimente cu intrare liberă: piese de teatru, proiecţii de filme vechi, conferinţe şi expoziţii legate de istoria Capitalei.

În cadrul acestui proiect are loc şi Balul Bucureştiului Interbelic, care în acest an ajunge la cea de-a IV-a ediţie şi care adună de fiecare dată numeroase personalităţi din lumea teatrului şi artelor, dar şi alţi intelectuali. De asemenea, oricine doreşte să participe o poate face achiziţionând un bilet în valoare de 170 de lei şi, desigur, pregătindu-şi ţinute vestimentare de inspiraţie interbelică.

Evenimenul va avea loc pe 23 mai, începând cu ora 20.00, la Cercul Militar Naţional.

*Balul Bucureştiului Interbelic, ediţia din 2012

De asemenea, Fundaţia susţine financiar şi Proiectul educativ „Pentru ce mergem la Operă?”, Campania de Lectură „Îmblânzirea Cărţilor” şi o serie de programe educativ-culturale derulate la Centrul de Zi Sfânta Sofia, adresate copiilor care provin din familii defavorizate.

Toate acestea din dorinţa de a le întinde o mână de ajutor celor care altfel poate că nu ar avea şansa să participe la astfel de cursuri sau evenimente, dar şi pentru a le oferi o alternativă celor car vor să îşi petreacă timpul liber altfel decât „la bere”. Pentru că, spune Sandra Ecobescu, „publicul românesc nu este blazat, nu este plictisit, nu este incult. Oamenii sunt foarte deschişi.”

Citește și: