119 vizualizări 29 nov 2013
Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşesc prin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI.

 
Mirel Magop pare, la prima vedere, varianta cu mustaţă a lui Hruşcă. Ştefan Hruşcă. Cu un cojoc miţos în spate şi cu Lerui Ler în traistă, în formă tipărită, Magop se recomandă scurt globe-trotter şi are un vis:  să fie-n buricul Romei de 1 Decembrie şi să ducă românilor de pretutindeni cărţi scrise în limba lor natală. Iar pentru asta nu are timp de pierdut. Merge până la două noaptea , după cum singur spune, şi doarme pe unde apucă: “în staţii de autobuz, pe sub poduri cel mai des, ori pe la locuri de joacă”. “Unde mai este câte o căsuţă de copii, mă bag şi eu”, povesteşte.  Stă cu frică şi doarme iepureşte, pentru că are o imagine de apărat. Şi nu vrea să greşească. “Stau cu grijă, încordat. Trebuie să arăt impecabil, să nu cad în extrema cealaltă. Reprezint România şi nu aş vrea eu să greşesc cu nimic”.

Mai are o imagine de apărat, nu pe cea a rapsodului Hruşcă, deşi umblă ca el îmbrăcat, ci pe cea a bădiei Cârţan, pe care Magop şi-l revendică simplu drept “părintele meu”.  Spiritual, fireşte.

Magop, de loc din Dorohoi, şi tâmplar de meserie, este versiunea 2013 a lui Badea Cârţan, ţăranul care, la 1896, cu desagii-n spate a trecut munţii cu un singur gând:  să ajungă la Roma. După 45 de zile de mers pe jos, ajuns la marginea Cetăţii numită de mulţi "Eternă", Gheorghe Cârţan a salutat oraşul: “Bine te-am găsit, maică Roma!”, iar ziarele vremii au titrat  - vâzându-l pe sibianul îmbrăcat în straie de cioban – cu litere de-o şchioapă: “Un dac a căzut de pe Columnă”.

Citeşte şi alte poveşti din campania VORBEŞTE ROMÂNEŞTE:

- Povestea Monseniorului Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română: "La schimb, el m-a învăţat limba sfinţilor"

- Povestea copilului pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune

- Profesoara care a renunţat la salariul şi maşina de serviciu de la multinaţională pentru a-i învăţa limba şi literatura română pe copiii din Apuseni

- Cărtureşti se alătură campaniei iniţiate de Gândul. Cărţile de pe raftul dedicat limbii române

La 117 ani distanţă de Cârţan, bădiţa de tip nou, Mirel Magop, are acelaşi vis: să ajungă la Roma, dar de 1 Decembrie şi să fie misionar al limbii române. 

Foto: Livius StudioPro

Pe Magop nu l-am întâlnit pe traseu, ci pe Skype, într-o încăpere tapetată cu cărţi a bisericii româneşti din Bologna. Un bine-meritat popas, după ce a bătut 2.400 de kilometri pe jos, prin România, Ungaria, Austria, Slovenia, Elveţia şi Italia. Înşiră ţările cu grijă, ca să nu uite vreuna.

Mirel Magop la Szeged, în Ungaria

Din ţară a plecat pe 7 august şi avea doar mustaţă, cărţi în traistă şi multă speranţă. Acum are barbă şi plete, volume strânse din donaţii şi haine curate, de port popular, ca să aibă "de schimb", parte din ele primite chiar de la un strănepot de-al Bădiei Cârţan. Trebuie să fie atent la imagine: "ca să nu aduc prejudicii României", spune Magop. Aşa că îşi spală hainele la gazdă, pe la românii care l-au primit pe traseu, ori la spălătorii publice.

Cu cojocul însă e o altă poveste - i-ar fi adus chiar şi un loc de muncă, dacă şi-ar fi dorit unul, în Ungaria, ca cioban.

“Cincizeci la sută din personalitatea mea o reprezintă cojocul, când sunt în el spitalele de urgenţă din localităţile respective au aflux mărit de vizitatori din cauza gâtului înţepenit”, povesteşte amuzat Magop.

Dar straiele îi pun şi probleme, nu-i aduc doar notorietate. Opinicile de exemplu i-au dat de furcă, deşi şi-a pus întărituri la ele. "Am avut noroc că am prins şi foartă multă ploaie pe traseu şi nu le-am purtat. Opincile sunt obiecte de artizanat, nu sunt de mers. Sunt pentru artiştii care cântă pe scenă”.

Recunoaşte că  i-a fost greu să se obişnuiască cu ele şi că şi-a schimbat mersul ca să nu-l doară coloana. Ştie un lucru: că nu se va “împrieteni niciodată în viaţă cu desagii”.  Chiar dacă-n saci păstrează tot ce-i mai preţios acum pentru el: o mână de pământ de la Sarmizegetusa, pe care vrea să o lase la buza Columnei lui Traian, un telefon mobil, un laptop şi câteva cărţi în româneşte. Plus o căciulă de dac, pe care o va purta, festiv, de 1 Decembrie.

E cel care aduce cartea şi vorba românească printre românii de pretutindeni. Nu-l supără că unii îl privesc ca pe un ciudat. "Cârcotaşii m-au confundat cu Păcală", povesteşte  Magop.

Anii petrecuţi pe drumuri l-au învăţat nişte lecţii însă pe dorohoianul care a făcut din călătorii o a doua lui natură. Lecţia modestiei, dar şi a marketingului.  “Şi în Turul României mă întrebau diverşi de ce merg pe jos şi le spuneam că nu am bani de autobuz, că sunt sărac şi aşa mă lăsau în pace. ‘Lasă-l, mă, pe ăsta, că nu avem ce fura de la el‘”.

"Vând călătorie la kilometru"

Despre Magop, original misionar al limbii române, zici că-i drumeţ de când se ştie. Face asta de opt ani doar. În ultimii trei a văzut peste 34 de ţări, mare parte din Europa şi a bătut peste 20.000 de kilometri cu piciorul.

De unde bani? Din tâmplărie, din munca cu ziua şi din donaţii, spune. La fel a făcut şi pentru drumul aceasta, spre Roma. A vândut kilometri pe Facebook. La propriu.

Pe 13 iunie a publicat primul anunţ - "KILOMETRII LUI BADEA CÂRŢAN" , iar în textul postat, Magop şi-a explicat demersul: voia să refacă traseul parcurs odinioară de Cârţan, vechiul păstrător al limbii române şi să împartă, pe drum, comunităţilor de români broşuri şi cărţi cu viaţa Bădiţei din secolul trecut.

"Am vândut kilometri după regula primul venit-primul servit", îşi explică Mirel Magop strategia de marketing. "Fiecare şi-a ales ce bucată din drum a vrut şi a avut acces la imagini, întâmplări şi povestiri în exclusivitate. Am dat cu un leu fiecare kilometru din traseu, care măsura iniţial 2800 de kilometri. I-am vândut pe toţi, dar nu am un calcul la bani pentru că am primit şi euro şi dolari australieni”, spune cu precizie de contabil varianta modernă a Bădiei. Nu uită să le mulţumească prietenilor virtuali de pe Internet fără de care nu ar fi putut relua traseul lui Cârţan.

"Tâmplar globe-trotter"

Când va ajunge la Roma, Magop va strânge deja 2995 de km pe jos, cu 1200 mai mulţi decât cei bătuţi de Badea Cârţan acum mai bine de o sută de ani. Până atunci adună cărţi - peste 1000 de exemplare - pe care le împarte românilor întâlniţi pe lungul drum, ori celor care-l opresc, curioşi să-l cunoască. De altele face singur rost, de la biblioteci, de pe la oameni, chiar şi de la radio.

Foto: Livius StudioPro

În drumul său spre Roma, doarme la gazdă, la cort, în pensiuni ori sub cerul liber. Odată a stat la o familie de elveţieni, curioşi să-i afle povestea. "Am dormit şi prin staţii de autobuz sau pe sub poduri cel mai des, pe la locuri de joacă, unde mai este câte o căsuţă de copii, mă bag şi eu. În locurile astea vulnerabile, vizibile, expuse, trebuie să aştept o anumită oră. Trebuie imediat să plec dimineaţa. Stau cu grijă, încordat”, explică. Doar reprezintă “România”. Străinilor nu le spune că face o călătorie în nume personal, ci una în numele României. De altfel, Magop transmite şi un mesaj, în fiecare vineri, celor aflaţi pe frecvenţa Radio România Actualităţi. Are un minut al său, ce-i poartă numele:  “Alo, Bade Cârţan!”.

Magop se prezintă tuturor, vorbindu-le româneşte, iar asocierea pare ciudată: "tâmplar globe-trotter". “Eu sunt unul, iar Badea Cârţan este părintele nostru", explică călătorul folosindu-se de Skype.

Îmi lămureşte nedumerirea, folosind cuvinte mari: "Prin desele lui călătorii pe care le-a făcut în Europa, la Ierusalim, la Roma a fost de trei ori, Badea Cârţan este un globe-trotter. Aprofundându-i activitatea, m-am îndrăgostit de ceea ce a făcut şi am considerat oportun să-i reeditez călătoria”.

Cum se face reclamă României cu un laptop

Dacă Badea Cârţan a strâns de-a lungul vieţii 200.000 de volume, mare parte de istorie, pe care le-a împărţit românilor din Transilvania, varianta sa din 2013 a adunat peste o mie de cărţi în câteva luni. În drumul său spre Roma, Magop a donat mare parte din ele bibliotecii Villafranca di Verona, ca ai săi conaţionali să-i citească în româneşte pe Sadoveanu, Slavici, Preda şi Coşbuc. Îl bucură când vede că ai lui "se-ncing" să ia cărţile pe care le aduce cu sine. "Asta arată că sunt iubitori de literatură românească", crede Magop.

Spune că a întâlnit şi oameni care parcă au uitat de unde se trag. "Trecerea mea prin viaţa lor le-a redeşteptat puţin sentimentul patriotic. Măcar pentru câteva minute cât s-au întâlnit cu Badea Cârţan ăsta, din 2013, s-au mândrit că-s români sau românce. Mă bucur că am reuşit să reactivez spiritul ăsta patriotic românesc, pe cale de dispariţie".

Tot ca misiune, Magop şi-a asumat să-I înveţe pe străini şi româneşte, nu doar să le explice ce este cu el. Se mândreşte cu prietenia pe care i-o poartă un barman din Parma, ori cu fotografiile din România pe care le arată oricui este interesat să afle mai mult despre noi. “Unii nici nu ştiau că Gheorghe Zamfir e român. Iar pe nişte austrieci i-am lăsat cu gura căscată când le-am arătat poze cu Transfăgărăşanul, cu Podul lui Dumnezeu”.

Din politeţe, crede el, unii străini i-au spus ce cuvinte cunoşteau şi ei din română. "Un italian mi-a zis barabule. Mi-am dat seama de unde îl ştia. Un moldovean îl învăţase asta", spune amuzat Magop.

Foto: Livius StudioPro

Magop foloseşte un cuvânt mare - “promovare”, pentru că “altul nu găseşte”. Spune că dacă promovează România îşi face şi lui un bine. Are şi o teorie: “Nu pot spune despre mine că trăiesc într-o ţară vai de capul ei, că accept ceea ce se gândeşte despre ea. În primul rând îi spun străinului că este greşită opinia lui despre România. Şi atunci vin cu o alternativă. Am laptopul cu mine, le arăt şi poze din România, le spun despre ea. Mulţi rămân surprinşi. Am găsit străini care, odată vizitând România, s-au îndrăgostit de ea. M-am întâlnit cu un olandez care, din '98, ne tot vizitează ţara. S-a îndrăgostit de ea şi ne vorbeşte limba perfect”.

De română e îndrăgostit şi Magop, povestind că ar fi vrut să fie profesor. Într-o vreme scria şi versuri - unele i-au fost şi publicate, s-a apucat şi de facultate, dar a renunţat, însă. "Dacă aş fi fost profesor de română, i-aş fi îndemnat pe copii să citească pentru că educaţia e bună, dar autoeducaţia este şi mai bună. Citind, îţi îmbogăţeşti vocabularul şi scrisul”, crede tâmplarul, căruia îi place Nichita Stănescu.

Mesaj pentru România

După atâtea ţări bătute, Mirel Magop ştie un lucru. Suntem deosebiţi, iar ce este al nostru stă într-un cuvânt: dor. "Povesteam cu un spaniol despre cântecele româneşti. El îmi făcea cunoştinţă cu cântecele spaniole şi a fost la un moment dat greu să-i traduc dor. Îi spuneam I need you. Dar nu transmitea ceea ce transmitem noi şi poate fi inclus în mai multe contexte. Slavă Domnului, avem o limbă bogată, nuanţată, nu ştiu cum să mă mândresc cu ea."

Acum bărbatul vrea să ajungă la Roma. Şi să doarmă asemeni Bădiei Cârţan la baza Columnei. Nu ştie dacă are vreo şansă. De anul trecut, monumentul se află în renovare. O soluţie ar fi totuşi, iar pentru asta bădiţa din 2013 a pus în funcţiune sistemul de pile şi relaţii: “Am sensibilizat o asociaţie de români  să-mi obţină un permis, ceva, măcar pentru alea cinci minute cât să las pământul din desagă la baza Columnei”, spune românul.

Până atunci are un mesaj pentru conaţionalii săi: “Încercaţi să fiţi români măcar de 1 Decembrie. Dacă vă place sentimentul ăsta, încercaţi să fiţi români în fiecare zi pentru că nu e greu. Avem cu ce ne lăuda, înaintaşii noştri au  dus o activitate care ne poate ţine în continuare cu frunţile sus prin Europa. Bucuraţi-vă şi mândriţi-vă că sunteţi români”.

Badea Cârţan, promotorul şi păstrătorul limbii române în Transilvania, aflată sub dominaţie străină

Badea Cârţan, pe numele lui adevărat Gheorghe Cârţan (1849 - 1911), a fost un ţăran român care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, aflată sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar. Principala sa armă în această luptă a fost limba română. De-a lungul vieţii sale a adus clandestin circa 200.000 de cărţi româneşti, mare parte de istorie, pe care le-a donat românilor din Transilvania. Toate volumele le-a adus din România, cu desagile în spate, prin munţi.

Pentru că aducea cărţi a fost şi închis de câteva ori de autorităţile austro-ungare, care i le-au şi confiscat şi ars în repetate rânduri. Din dorinţa de a-şi îmbunătăţi cunoştiinţele şi de a afla mai multe despre originea latină a poporului român, Badea Cârţan a vizitat o serie de ţări ale Europei. Astfel, în 1896, a călătorit pentru prima dată pe jos până la Roma, unde a şi dormit la Columna lui Traian. Prima călătorie la Roma l-a făcut imediat cunoscut şi apreciat în mediile intelectuale din România. De altfel, o dată în Parlamentul Ţării, unde a vorbit ca invitat în mai multe rânduri, le-a spus parlamentarilor şi înalţilor preoţi că, pentru a face un gard, un ţăran are nevoie, în primul rând, de "pământ, ca să aibă unde-şi pune gardul". Badea Cârţan a murit în 1911 după ce o avalanşă l-a prins în Munţii Făgăraşului cu desagii în spinare încărcaţi cu cărţi. A decedat cu 7 ani înainte de a-şi vedea realizat mare vis: întregirea neamului românesc.

 

Citește și: