Alina Matis
5213 vizualizări 3 oct 2012

Campania electorală din Statele Unite ajunge, joi dimineaţa (ora României), în punctul culminant: prima confruntare faţă în faţă a doi candidaţi complet diferiţi, care susţin că reprezintă două viziuni distincte despre cum ar trebui condusă America, preşedintele Barack Obama (democrat, candidat pentru vicepreşedinte Joe Biden) şi fostul guvernator al statului Massachusetts, Mitt Romney (republican, candidat pentru vicepreşdinte Paul Ryan). Dezbaterea televizată, care va dura 90 de minute şi va avea loc în Denver, Colorado, se va axa mai ales pe problemele economice, leitimotivul acestei campanii.

Barack Obama începe şirul de trei dezbateri prezidenţiale în calitate de favorit al zilei de 6 noiembrie, atât în ceea ce priveşte votul popular, cât şi în ceea ce priveşte numărul de electori, creştere care a început după Convenţia Democrată din 4-6 septembrie şi după apariţia unei înregistrări cu camera ascunsă de la un eveniment de strângere de fonduri, în care Mitt Romney insultă 47% dintre americani, pentru că nu plătesc impozit pe venit şi sunt "dependenţi" de stat.

SURSA: Fivethirtyeight.com

Cu toate că, în ultimele decenii, dezbaterile nu au reuşit să influenţeze decisiv rezultatul alegerilor (tabel statistic AICI - Fivethirtyeight.com), sunt un eveniment deosebit de important pentru ambii candidaţi, a declarat pentru gândul John Head, scriitor şi jurnalist independent din statul american Georgia.

"Dezbaterile ar putea juca un rol important. Există pericol aici pentru ambii candidaţi, dar mai ales pentru Romney. Dezbaterile erau oricum mai importante pentru el, deoarece trebuia să demonstreze că este egalul lui Obama. Acum, trebuie să fie mult mai agresiv, să rişte mai mult. Cu aceasta vine şi posibilitatea de a face o greşeală care să îi distrugă campania", a comentat Head, fost secretar de presă al lui Maynard Jackson, primul primar afro-american dintr-un oraş sudist important (Atlanta).

Bernard Gwertzman, fostul redactor-şef al diviziei online a New York Times, a subliniat, într-un interviu pentru gândul, că dezbaterile sunt şansa candidaţilor de a stârni entuziasm în rândul electoratului, entuziasm care a lipsit pe parcursul acestei campanii. "Cred că dezbaterile vor fi importante pentru că vor scoate în evidenţă diferenţele reale (dintre candidaţi, n.red.) şi vor dezvălui şi puţin din personalitatea lor”, a explicat Gwertzman, actualmente consulting editor la Council on Foreign Relation, cel mai important think tank de politică externă din Statele Unite. CITEŞTE INTERVIUL CU EXPERTUL AMERICAN ŞI AFLĂ CARE ESTE MARELE NEAJUNS AL ACESTEI CAMPANII ELECTORALE

În zilele premergătoare dezbaterii, republicanii şi democraţii s-au străduit, ridicol de mult pe alocuri, să scadă aşteptările privind candidatul lor şi să laude calităţile contracandidatului, tocmai pentru ca, orice ar face omul susţinut de ei, să pară că a câştigat dezbaterea.

Cum funcţionează sistemul electoral american

Pentru a înţelege jocul electoral american, trebuie privit şi sistemul electoral în sine, pe baza căruia sunt construite toate strategiile de campanie. Alegerile prezidenţiale americane, cel mai urmărit eveniment electoral din lume, au loc o dată la patru ani şi sunt precedate de o lungă campanie pentru alegerile primare. De obicei, preşedinţii în exerciţiu, cum este acum cazul lui Obama, primesc automat nominalizarea partidului lor pentru a candida.

În cazul partidului de opoziţie, se organizează alegeri primare în fiecare stat. Există două sisteme: alegeri directe sau de tip caucus, acestea din urmă fiind întâlniri în care membrii de partid votează un candidat. În 2012, republicanii au organizat alegeri primare de la începutul lunii ianuarie şi până la sfârşitul lunii iunie. Miza alegerilor primare este strângerea a minimum 1.144 de delegaţi, jumătate plus unu din total.

Cea mai importantă zi a primarelor este Super Tuesday sau Super Marţi (6 martie), zi în care au fost puse în joc zece state şi peste 400 de delegaţi. AFLĂ MAI MULTE DESPRE ALEGERILE PRIMARE AMERICANE ŞI SUPER TUESDAY

După convenţiile ambelor partide, deci când sunt oficializate candidaturile, începe campania prezidenţială propriu-zisă, care se va încheia odată cu votul din 6 noiembrie.

Cu toate acestea, votul începe cu mult înaintea acestei zile, graţie sistemului de votare prin corespondenţă şi de early voting (votare timpurie)i. AFLĂ MAI MULTE DESPRE MIZA ACESTOR TIPURI DE VOTARE, EXPLICATĂ PENTRU GÂNDUL DE JURNALISTUL AMERICAN JOHN HEAD

De departe cea mai importantă trăsătură a sistemului electoral american este că alegerile prezidenţiale nu sunt câştigate prin vot popular, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în România. 

La alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie, Barack Obama şi Mitt Romney trebuie să strângă 270 de electori, echivalentul delegaţilor de la alegerile primare. Fiecărui stat îi corespunde un anumit număr de electori, motiv pentru care candidaţii îşi construiesc toată campania nu pentru a câştiga cele mai multe voturi la nivel naţional, ci pentru a câştiga statele - nu orice state, ci statele-cheie. Pe scurt, rezultatul alegerilor depinde de câteva state în care candidaţii chiar se luptă pentru voturi. În toate celelalte, oamenii sunt decişi deja dacă votează cu politicianul democrat sau cu cel republican.

"Statele-cheie sunt cele care mai pot fi convinse. Anul acesta, aproximativ 12 state sunt considerate state-cheie. Cei mai mulţi observatori consideră că cele mai importante state în acest moment sunt Florida, Ohio, Virginia, Wisconsin, Carolina de Nord, Colorado şi Iowa", a explicat pentru gândul John Head. "Problema lui Mitt Romney este că trebuie să le câştige pe mai toate, pentru că, în momentul de faţă, sondajele sugerează că Obama conduce în toate aceste state", a adăugat jurnalistul american.

Din acest motiv, un american poate deveni preşedinte chiar dacă, la nivel naţional, nu a primit majoritatea voturilor din partea populaţiei, dar are cei 270 de electori, cum a fost şi cazul lui George W. Bush, în 2000.

Cât costă un mandat de preşedinte

Din cauza sistemului electoral, candidaţii la preşedinţia SUA trebuie să îşi construiască, practic, 50 de campanii diferite, adaptate la contextul şi miza fiecărui stat, un efort care devine tot mai scump la fiecare patru ani.

Până în 6 noiembrie, campania pentru alegerile prezidenţiale şi legislative din Statele Unite va fi costat 6 miliarde de dolari, potrivit unei analize a Center for Responsive Politics. O mare parte din această sumă acoperă reclama negativă televizată, spoturile electorale al căror singur scop a ajuns să fie atacarea contracandidatului, fără a mai respecta niciun fel de date factuale.

Câţi bani au fost cheltuiţi pe publicitatea electorală televizată şi care este ponderea publicităţii negative // SURSA: Washington Post

Cum costurile deveneau tot mai mari, a venit şi o "inovaţie" în materie de finanţare electorală: Super PACs (Super Political Action Committees), comitete independente în care se pot dona cantităţi nelimitate de bani, inclusiv de la anonimi. Membrii Curţii Supreme a Statelor Unite au decis în 21 ianuarie 2010, că, în baza Primului Amendament la Constituţia SUA, guvernul nu le poate interzice corporaţiilor sau sindicatelor să fie implicate financiar în procesul electoral, iar pe această decizie se fundamentează SUPER PACs. AFLĂ MAI MULTE DESPRE SUPER PACS; AFLĂ CINE SUNT PRINCIPALII FINANŢATORI AI LUI BARACK OBAMA ŞI MITT ROMNEY

Până în prezent, Barack Obama a strâns 779 de milioane de dolari, din care a cheltuit 612 milioane, în timp ce Mitt Romney a adunat 784 de milioane de dolari şi a cheltuit 534, potrivit datelor Federal Election Commission.

"Adevărata influenţă a banilor în această campanie nu s-a făcut simţită deocamdată. Aşa ceva se va întâmpla abia în ultimele săptămâni, când majoritatea banilor va ajunge în reclame negative şi în eforturile echipelor de campanie de a-i face pe oameni să meargă la vot. Aceasta din urmă este, de fapt, cheia alegerilor. Nu contează cât de mulţi oameni vor ca tu să fii preşedinte. Ce contează cu adevărat este câţi te votează să devii preşedinte", a subliniat pentru gândul jurnalistul John Head, cu referire la rolul prezenţei la vot.

În ciuda banilor "vărsaţi" în această campanie, niciunul dintre candidaţi nu a reuşit să stârnească prea mult entuziasm personal, crede fostul redactor-şef de la New York Times, Bernard Gwertzman. “Marea diferenţă (între această campanie şi celelalte, n.red.) este că nu există, în realitate, nimic captivant acum. În 2008, era Obama, un personaj nou, era şi Sarah Palin, care a reuşit, pentru o vreme, să îşi entuziasmeze susţinătorii. Este posibil ca, acum, publicul să fie atât de preocupat de problemele economice, încât “feţele noi” să nu mai fie de ajuns”, a declarat pentru gândul reputatul analist american.

Sondaje vs. observatori

După o campanie în care Mitt Romney s-a apropiat neaşteptat de mult de Obama în sondajele privind votul popular, republicanul a scăzut dramatic în toate sondajele. Scăderea a început imediat după apariţia casetei de la strângerea de fonduri şi după o Convenţie Republicană mult mai slabă comparativ cu cea a democraţilor. În zilele de dinaintea primei dezbateri, Romney a început să recâştige din terenul pierdut şi să mai urce în sondaje.

Potrivit celui mai recent sondaj Gallup (25 septembrie-1 octombrie), Obama este creditat cu 50% din intenţia de vot, în timp ce Romney are 44%. Un sondaj NBC News-Wall Street Journal publicat în 2 octombrie indică 49% din intenţia de vot pentru Obama şi 46% pentru Romney.

La capitolul electori, calculele Huffington Post sugerează că Obama ar avea deja peste cele 270 de voturi de care are nevoie pentru a câştiga un nou mandat:


SURSA: Huffington Post

"Înregistrarea de la strângerea de fonduri a fost un dezastru pentru Romney. În sondajele de opinie făcute după apariţia înregistrării, aproximativ 30% dintre alegători au afirmat că această casetă îi face mai puţin dispuşi să îl voteze pe Romney. Desigur, Romney nu îşi permite să piardă niciun fel de alegător. A fost în urma lui Obama în cea mai mare parte a campaniei. Acum, trebuie să muncească şi mai mult şi să îl ajungă din urmă", a declarat pentru gândul John Head.

Cum Romney este cel mai bogat candidat la preşedinţia SUA, democraţii au încercat de-a lungul campaniei să îi creeze o imagine de om incapabil să înţeleagă problemele oamenilor de rând, iar caseta în care critică jumătate de ţară pentru că s-a învăţat să "depindă" de stat nu a făcut decât să întărească această imagine.

"Există şi alte probleme majore pe care le implică această casetă. În primul rând, aceasta este doar cea mai recentă greşeală dintr-un şir de paşi greşiţi şi erori ale campaniei Romney. Toate acestea dau impresia unei organizaţii conduse prost. Oamenii se vor întreba cum poate el conduce o ţară dacă dacă nu îşi poate ţine sub control propria campanie?", a subliniat jurnalistul american.

Mai mult, caseta a distras atenţia de la economie, singurul subiect despre care Romney vrea să vorbească, pentru că aici îl poate ataca cel mai uşor pe Obama.

"Romney are probleme, dar cursa nu s-a terminat. Noi, americanii, tindem să avem memorie scurtă. Romney încă mizează pe contextul economic. Dacă situaţia economică a ţării se înrăutăţeşte, are şanse serioase să câştige. Dacă lucrurile rămân aproximativ la fel, îi va fi mult mai greu, dar nu imposibil, să câştige. Dacă economia se îmbunătăţeşte neaşteptat, Obama va câştiga la o distanţă mare", este pronosticul lui John Head.

Trei personaje au fost deosebit de importante pentru a strânge voturi pentru candidaţi. Este vorba despre soţiile prezidenţiabililor, Ann Romney şi Michelle Obama, şi fostul preşedinte Bill Clinton, care l-a ajutat foarte mult pe Obama în această campanie, se crede pentru a "cumpăra" susţinere pentru Hillary Clinton, despre care se crede că va candida la preşedinţie în 2016. AFLĂ MAI MULTE DESPRE ROLUL SOŢIILOR CANDIDAŢILOR; AFLĂ MAI MULTE DESPRE ROLUL LUI BILL CLINTON

Radiografia promisiunilor electorale

Economia, subiectul care va predomina şi la dezbaterile prezidenţiale, a fost şi principala temă a campaniei electorale din SUA. Republicanii spun că vor conduce un guvern cât mai slab cu putinţă, vor coborî impozitele, mai ales pentru corporaţii şi vor lăsa piaţa cât mai liberă. Democraţii, pe de altă parte, susţin cp vor un guvern pe măsura nevoilor ţării.

De asemenea, Barack Obama va păstra The Patient Protection and Affordable Care Act, cunoscută drept „Obamacare”, o lege prin care 32 de milioane de americani primesc asigurare de sănătate. Cu toate că, în timp ce era guvernator al statului Massachusetts, Mitt Romney a introdus o lege foarte asemănătoare cu „Obamacare”, când a intrat în cursa electorală din 2012, republicanul a promis că va abroga legea lui Barack Obama. Ulterior, candidatul a dat asigurări că sunt şi părţi din reforma lui Obama pe care le va păstra. În cele din urmă, Romney a ajuns să penduleze constant între aceste două poziţii opuse, fie şi la interval de câteva minute.

Politica externă este şi ea foarte importantă, miza fiind relaţia cu Israelul, care vrea sprijinul SUA pentru a ataca instalaţiile nucleare iraniene. Mitt Romney, bun prieten cu Benjamin Netanyahu, este mult mai înclinat să susţină o astfel de manevră militar, în timp ce Barack Obama pledează pentru diplomaţie şi sancţiuni economice. AFLĂ MAI MULTE DESPRE POZIŢIA CELOR DOI CANDIDAŢI PE PRINCIPALELE TEME ALE ACESTEI CAMPANII

Se schimbă ambasadorul la Bucureşti

Fie că este vorba despre politici economice, apărare, imigraţie, sănătate, relaţia cu UE, Iran, Israel sau China, toate aceste teme sunt de interes pentru lumea întreagă. Mitt Romney, spre exemplu, nu este de acord ca americanii să ajute băncile europene. Barack Obama, pe de altă parte, crede că, dacă nu ajută zona euro, economia americană va avea de suferit. Iată un punct de interes inclusiv pentru români.

Un alt exemplu: planurile celor doi candidaţi la preşedinţia SUA în privinţa retragerii din Afganistan sunt deosebit de importante şi pentru noi, care mai avem aproximativ 1.800 de militari în acest teatru de operaţie. De asemenea, Mitt Romney este mult mai vehement când vine vorba despre o acţiune militară împotriva Iranului şi ar sprijini Israelul dacă ar decide să pornească un război împotriva ţării lui Ahmadinejad. De cealaltă parte, Obama încă mizează pe diplomaţie. Un război cu Iranul, însă, interesează orice ţară din lumea dezvoltată.

Mai mult, conform cutumei, după aceste alegeri, se schimbă toţi ambasadorii americani, ceea ce înseamnă că şi Mark Gitenstein va pleca în curând de la Bucureşti, urmând ca preşedintele SUA din mandatul 2013-2017 să trimită un alt reprezentant în România.

 
 
 

Citește și: