Andrei Luca POPESCU
2261 vizualizări 7 aug 2011

În timp ce la Washington democraţii şi republicanii au început deja să arunce vina de la unii la alţii, analiştii şi chiar agenţia Standard&Poor's au explicat că nu există un singur vinovat pentru retrogradarea ratingului de credit al SUA, de la AAA la AA+.

Problema care a stat la baza scăderii ratingului Statelor Unite ale Americii nu a fost faptul că şi-au încărcat cu vârf şi îndesat nota de plată pe credit, ci bâlbâiala politică de la Washington în ceea ce priveşte modalitatea de a achita această notă, consideră analiştii.

Citeşte şi FURIE la Washington: calculele după care agenţia Standard & Poor's a scăzut ratingul SUA conţin o eroare de 2.000 de miliarde de dolari

Există patru mari vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă acum cu economia SUA, explică analiştii de la CBS:

1. Congresul SUA

S-a afundat în propria criză decizională, transformând totul într-un joc al victoriilor politice. Într-un sistem bazat pe compromisuri, nu merge să joci după regula "o parte ia totul sau nimic". Criza datoriilor a fost un rateu rar întâlnit, măsurile legislative luate în Congres fiind insuficiente în raport cu magnitudinea crizei.

Unul din motivele pentru scăderea ratingului invocate de Standard & Poor's a fost reprezentat de "diferendele dintre partidele politice", care s-au dovedit "extraordinar de greu de depăşit şi înţelegerea aşteptată nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor în ce priveşte un program de consolidare fiscală riguros. Republicanii şi democraţii au reuşit să convină asupra unor reduceri modeste de cheltuieli discreţionare, delegând un Comitet să ia deciziile privind măsurile mai serioase", a motivat agenţia de rating.

Dacă republicanii şi democraţii ar fi ajuns la un compromis pentru a obţine un rezultat mai bun pentru poporul american, retrogradarea ar fi fost evitată.

2. Casa Albă

Preşedintele Barack Obama s-a comportat ca un profesor care încearcă să pună la punct o clasă de elevi neascultători. Nereuşita de a forţa un compromis politic în Congres a dovedit că Obama a pierdut controlul. În loc să devină mai sever cu elevii neascultători, preşedintele a încercat să arate că a făcut tot posibilul, ca şi cum şi-ar fi pregătit deja argumentaţia şi scuzele de după deznodământ.

O mână mai puternică ar fi forţat înţelegerea cuvenită în Congres, nu s-ar fi mulţumit doar cu un compromis oarecare. Este de notat că totuşi cele două mari tabere politice din Congres au căzut de acord să crească plafonul datoriei publice şi să vină totodată cu un plan fără precedent, de reducere a cheltuielilor bugetare.

3. Grupurile de interese

Poreclite de analiştii CBS "gaşca din curtea şcolii", aceste grupuri şi-au investit banii în susţinerea propriilor interese. Din cauza greutăţii banului în alegeri şi politică, grupurile de interese sunt mai puternice ca niciodată şi au o influenţă ieşită din comun asupra deciziei politice şi legislative de la Washington. Aceste grupuri au tendinţa să împingă congresmenii spre extreme şi se opun soluţiilor în urma cărora calea de mijloc iese câştigătoare.

4. Curtea Supremă de Justiţie a SUA

Sentinţele recente ale instanţei supreme americane în domeniul reformei finanţării campaniilor electorale au transformat un sistem plin de găuri într-unul şi mai ciuruit. Curtea a eliminat restricţiile de discurs, destrămând regulile care aveau drept ţintă să ajute electoratul şi pe reprezentanţii lor din Congres să aibă o relaţie mai cinstită.

Noile reguli permit grupurilor de interese să pompeze bani şi să aibă un cuvânt de spus în publicitatea electorală. Congresmenii devin astfel şi mai captivi faţă de aceste grupuri, care controlează puşculiţele cu bani şi au fonduri nelimitate, lipsite de orice control. Sistemul electoral modern a dat naştere la guvernarea disfuncţională pe care SUA o are astăzi, consideră analiştii CBS.

VIDEO. O reclamă controversată, respinsă la difuzare de mai multe televiziuni: În 2030, SUA va dispărea, iar americanii vor lucra pentru China

Cum şi-a motivat Standard&Poor's pedepsirea SUA

Agenţia de rating a dezvăluit din primul moment raţionamentele care au stat în spatele deciziei de a retrograda ratingul SUA. Totuşi, puţine au fost instituţiile de presă care au dat atenţie acestor explicaţii.

"Retrogradarea reflectă viziunea noastră potrivit căreia eficienţa, stabilitatea şi predictibilitatea clasei politice americane şi ale instituţiilor politice au slăbit într-un moment în care planează ameninţări fiscale şi economice", se precizează în raportul S&P despre ratingul de credit al SUA.

"Statutul plafonului de îndatorare şi ameninţarea incapacităţii de plată au devenit monede de schimb politice, în dezbaterea privind politica fiscală. În ciuda dezbaterii extinse din acest an, în viziunea noastră, diferendele dintre partidele politice s-au dovedit extraordinar de greu de depăşit şi înţelegerea aşteptată nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor în ce priveşte un program de consolidare fiscală riguros. Republicanii şi democraţii au reuşit să convină asupra unor reduceri modeste de cheltuieli discreţionare, delegând un Comitet să ia deciziile privind măsurile mai serioase", au mai explicat reprezentanţii S&P.

"Un nou consens politic ar putea fi atins după alegerile din 2012, dar credem că până atunci apăsarea datoriei guvernamentale va fi mai mare, nevoia de schimbare fiscală pe termen mediu mai ridicată, iar punctul de inflexiune al demografiei SUA şi al altor indicatori de cheltuieli dependenţi de vârsta populaţiei vor fi probleme mai stringente", se mai arată în raportul S&P.

Cei 18 premianţi AAA care au mai rămas în picioare

După retrogradarea SUA, la nivel global au mai rămas 18 state care sunt creditate de agenţia Standard&Poor's cu ratingul maxim AAA. Spre comparaţie, România este cotată de S&P cu ratingul BB+ stabil, adică bondurile emise de statul român sunt privite drept o investiţie speculativă, cu risc ridicat, denumite şi "junk". Totuşi, BB+ este ultimul nivel de rating înainte de calificativele premium, de la BBB- în sus.

SUA s-au plâns că unele state cotate AAA sunt mai îndatorate. Astfel, în timp ce datoria publică americană se află la nivelul de 74% din PIB, cea a Marii Britanii se află la 80% din PIB. Totuşi, S&P şi-a motivat decizia spunând că până în 2015, datoria publică a SUA va creşte la 79% din PIB, în timp ce celelalte state AAA se vor redresa. Este de remarcat că Franţa se află, în estimările S&P, la un nivel mai jos decât SUA, iar cu toate acestea agenţia nu i-a modificat ratingul maxim.

Lista statelor cotate AAA:

Australia
Austria
Canada
Danemarca
Finlanda
Franţa
Germania
Guernsey (insulă dependentă de Marea Britanie)
Hong Kong
Isle of Man
Lichtenstein
Luxemburg
Olanda
Norvegia
Singapore
Suedia
Elveţia
Marea Britanie

Mic dicţionar de criză

Rating de credit: Evaluarea nivelului de încredere pentru un stat sau o instituţie care se împrumută, creându-şi datorii. Echivalează cu probabilitatea ca acel stat datornic să intre în incapacitate de plată.

Criza datoriilor: În cazul SUA, acest tip de criză economică nu se compară cu magnitudinea celei din zona euro (Grecia). Criza a fost declanşată de faptul că SUA risca să intre în incapacitate de plată, pentru că atinsese nivelul maxim de îndatorare publică. Congresul american a atins un compromis legislativ în ultima clipă, convenind să majoreze acest plafon de îndatorare, concomitent cu iniţierea unui program de reducere a cheltuielilor publice. Agenţia Standar&Poor's a considerat că măsurile luate sunt insuficiente şi a redus ratingul de credit al SUA.

Plafon de îndatorare: În SUA, nivelul maxim pe care datoria publică îl poate atinge este reglementat prin lege, iar depăşirea acestuia duce automat la intrarea în incapacitate de plată.

Datorie publică: Bani pe care guvernul unui stat îi datorează unor creditori, datorie care se răsfrânge indirect asupra cetăţenilor statului respectiv. Creditorii unui stat pot fi bănci, fonduri de investiţii, persoane private care cumpără titluri de stat (de Trezorerie în cazul SUA) care urmează să fie răscumpărate de stat la un termen fix (după 10 ani, de exemplu, în SUA). Practic, un investitor, împrumută la termen un stat, cumpărând un titlu de stat. Datoria publică se calculează de obicei ca procent din Produsul Intern Brut. În cazul SUA, această proporţie a atins nivelul de 73%.

Citește și: