20 vizualizări 15 iul 2008

Setea de energie a economiei SUA a ajuns atât de mare, încât preşedintele George W. Bush a considerat că criza preţurilor la combustibil nu mai poate fi temperată decât dacă se dă liber la exploatarea de ţiţei din zonele foarte apropiate de coastă. „Preşedintele petrolist” (cum l-a numit liderul Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, ce se opune măsurii anunţate de Bush) a ridicat un moratoriu prezidenţial vechi de 20 de ani care interzicea exploatarea de petrol şi gaze naturale. Cu toate tehnologiile moderne, spectrul unor „maree negre”, care ar afecta staţiuni maritime, porturi sau rezervaţii naturale, îi înspăimântă pe congresmeni, mai ales pe cei pe provenind din statele unde companiile petroliere de-abia aşteaptă să instaleze noi platforme de foraj – Florida, California sau Alaska.

Apoi, cele câteva milioane barili de petrol care s-ar putea extrage din platoul continental al SUA nu reprezintă mai mult decât consumul intern pe doi-trei ani şi în niciun caz nu vor putea avea un efect pozitiv asupra actualei crize a preţurilor, când un baril se vinde, la bursele mondiale de profil, cu 145 USD. La momentul când s-ar putea începe extracţia, condiţiile pe pieţele energetice vor fi altele şi nu neapărat mai bune. Totuşi, Bush a adoptat această măsură disperată, renunţând la un moratoriu de pe vremea preşedintelui Ronald Reagan şi reînnoit de tatăl său, George H.W. Bush, în 1990. El speră să forţeze şi Congresul să renunţe la restricţii similare pe care le reînnoieşte an de an, însă anunţul său nu a făcut decât să-l pună iarăşi la cuţite cu congresmenii democraţi.

„O scamatorie politică”, ineficientă pe piaţa energiei

La fel de vehement cum a fost contrat atunci când a decis suplimentarea efectivelor din Irak, anunţul lui Bush a primit o avalanşă de critici. „O scamatorie politică”, a numit gestul un congresmen din Illinois, în timp ce dna Pelosi l-a calificat drept „o păcăleală”. Teoretic, anunţul preşedintelui nu are nicio putere, pentru că moratoriul similar al Congresului este în vigoare. Bush mizează însă pe presiunile uriaşe pe care le primesc din circumscripţii congresmenii democraţi.

Alegătorii, exasperaţi de un preţ al benzinei de patru dolari pentru galon (respectiv pentru 3,7 litri – un preţ „incredibil de bun” în orice stat UE), insistă să se ia orice măsuri. Şi chiar dacă deschiderea platoului continental pentru exploatarea resurselor nu va avea niciun efect imediat asupra pieţei, oamenii continuă să spere că „s-ar putea face ceva”, dacă preşedintele (oricât de impopular ar fi el din alte privinţe!) a dat un semnal în acest sens.

O lipsă de strategie energetică în SUA

Dinspre echipa de campanie a democratului Barack Obama a venit un mesaj potrivit căruia soluţia lui Bush „ar trebui luată în considerare, indiferent de riscuri (...), deşi cei mai mulţi experţi, chiar şi din administraţia de la Washington, consideră că va prelungi politicile energetice eşuate din ultimii 30 de ani. Fie că este aşa sau nu, Bush a reuşit să creeze impresia că între explorarea platoului continental şi preţuri mai bune pentru benzina la pompă nu ar sta decât „încăpăţânarea” Congresului. Practic, în lupta Executiv-Legislativ, Bush profită de o uriaşă nemulţumire populară, la fel cum Congresul a profitat de opoziţia americanilor faţă de războiul din Irak.

 

Citește și: