Alina Matis
19423 vizualizări 27 feb 2015

Un „pseudo-documentar”, „o ruşine pentru orice cineast cinistit”. Acestea sunt câteva dintre cuvintele care au apărut pe pagina de Facebook a „Wild Carpathia” după primul episod din „The Romanians are coming”. Cuvinte la fel de grele au avut şi românii, mai ales cei din străinătate, care au acuzat Channel 4 de discriminare, stereotipizare, chiar şi de rasism.

„Wild Carpathia” vs. „The Romanians are coming”: Primul titlu este un documentar în trei părţi care arată bogăţia de peisaje cu care se mândreşte România. Seria, în care apare şi prinţul Charles, a fost produsă de britanicul Charlie Ottley şi a devenit una dintre cele mai bune cărţi de vizită ale României pe piaţa de turism. Al doilea titlu este tot un documentar în trei părţi, realizat de postul britanic de televiziune Channel 4, care a mai folosit în ultimii ani subiectul sensibil al imigranţilor din Regat pentru show-urile sale (a se vedea Benefits Street). Producătorii îl descriu drept „o serie de documentare ce explorează vieţile unor români care încearcă să îşi facă o nouă viaţă în Marea Britanie şi îşi propune să descopere adevărul din spatele titlurilor despre imigraţie”. Criticii îl acuză că tocmai asta nu face: nu prezintă adevărul şi nu merge dincolo de clişee.

„Sunt extrem de jenat de ignoranţa şi de prejudecăţile colegilor britanici cu privire la viziunea lor despre România”, este începutul reacţiei echipei „Wild Carpathia” la primul episod al „The Romanians are coming”.

Charlie Ottley, realizatorul seriei menite să ne promoveze ţara străinilor, a contactat deja BBC şi alte televiziuni concurente cu Channel 4, care ar putea să difuzeze „Wild Carpathia”, pentru ca telespectatorii din Regat să vadă şi „cealaltă Românie”, România pe care a cunoscut-o şi promovat-o el. „România e un loc minunat. Îmi caut şi eu o casă acolo şi sper că nu vor veni oamenii la mine să îmi spună să mă duc acasă, pentru că sunt englez. (...) Ce am încercat cu Wild Carpathia a fost să arăt ce ţară frumoasă este România, cât de educaţi, sofisticaţi şi ce tezaur cultural au oamenii”, spune el şi avertizează, cu privire la „The Romanians are coming”: „Acest documentar afectează teribil turismul românesc”. Dacă îl vezi şi îl vezi doar pe acesta, „nu vei vrea să îţi petreci următorul concediu în România”, atrage atenţia.

Săptămâna aceasta, Channel 4 a difuzat şi cel de-al doilea episod, care, aşa cum au promis reprezentanţii postului inclusiv în scrisorile către oficialii români care s-au plâns de prima parte, avea şi alte personaje româneşti - Mihaela, din Constanţa, care, spre deosebire de ceilalţi români din documentar, s-a dus în Marea Britanie şi cu job, şi cu casă (mult mai modestă decât cea de acasă).

După cel de-al doilea episod, menit să calmeze spiritele încinse de primul, gândul l-a intervievat pe Charlie Ottley, realizatorul „Wild Carpathia”, pentru a vedea dacă îşi menţine poziţia cu privire la această serie şi, mai mult decât atât, pentru a înţelege cum se vede această controversă prin ochii unui britanic atât de fermecat de România, încât vrea o casă de vacanţă în ţara noastră.

„Au făcut România să pară o ţară din lumea a treia, comparativ cu restul Europei”

Ottley spune că a criticat atât de dur documentarul despre românii care merg la muncă în Marea Britanie pentru că „nu a simţit că ar reflecta corect poporul român în ansamblul său”, cu toate că titlul, „The Romanians are coming”, „dă impresia că surprinde esenţa unui subiect” - migraţia sărăciei. „Totuşi”, spune Charlie Ottley, „oamenii pe care i-au ales, mai ales pentru prima parte a documentarului, au fost un grup mic, minoritar şi s-a mers pe subiectul romilor”. Ceea ce, ne aminteşte prezentatorul, nu este corect ca reprezentativitate în rândul populaţiei României.

„S-au concentrat pe sărăcia extremă şi au făcut România să pară o ţară din lumea a treia, comparativ cu restul Europei. (...) Mereu e subiectul acesta al românilor care au mari probleme financiare şi se zbat pentru a veni aici şi fac sacrificii. Documentarul nu arată şi marea parte a românilor de aici, care lucrează cu succes ca doctori, asistente sau multe alte posturi şi câştigă decent şi le e bine aici. E doar elementul sărăciei – oameni care se chinuie să găsească un loc de muncă într-o altă ţară, ceea ce este corect, însă titlul este înşelător”, adaugă britanicul, în interviul pentru gândul.

Chiar dacă naratorul vorbeşte şi despre „cazurile fericite” de români din UK, Ottley subliniază că nu îi vedem pe aceşti oameni, că ei nu sunt reprezentaţi: „Pentru a face un documentar obiectiv, nepartizan, trebuie să reuneşti toate aceste elemente”. „Chiar dacă e un documentar interesant, care prezintă cele mai sărace elemente ale României – cu toate că asistenta (din episodul 2, n.red.) părea să aibă o casă foarte drăguţă în România, iar aici a stat într-o cocină -, mi s-a părut că se insistă exagerat pe acest unghi al sărăciei”, continuă el. „Or, experienţa mea în România mi-a arătat că, în cea mai mare parte, oamenii au un stil de viaţă rezonabil şi sunt fericiţi. Există sărăcie şi oamenii se zbat, însă documentarul se foloseşte de stereotipurile pe care oamenii din Anglia le au despre români. Şi nu cred că este corect sau factual adevărat”.

Primul episod vs. al doilea

Reacţia la primul episod a fost de „furie maximă”, povesteşte prezentatorul TV. Un motiv pentru această furie este că, indiferent de personajele din următoarele părţi ale seriei, multă lume ar putea să nu vadă decât primul episod şi să rămână cu impresia că 1) toată România e un ghetou şi într-o sărăcie lucie, 2) toţi românii din Marea Britanie merg acolo fără nicio calificare şi dorm pe străzi.

Al doilea episod nu i-a produs tocmai aceleaşi reacţii de revoltă. Ba mai mult, l-a găsit emoţionant pe alocuri. Mai mult, admite că a existat o oarecare îndreptare a greşelii de reprezentare din primul episod în cel de-al doilea şi se referă la femeia din Constanţa, care s-a dus să lucreze într-un azil din Sheffield. În ochii lui, însă, nimic nu mai poate schimba impactul primului episod: „Prima impresie va rămâne mult timp, pentru că producţia a avut ratinguri uriaşe. Desigur, având UKIP aici şi amintindu-ne de comentariile scandaloase făcute de Nigel Farage, s-a creat multă paranoia şi frică, care au fost exacerbate de ignoranţa oamenilor cu privire la România, un aspect pe care am încercat să îl corectez în ultimii patru ani”. Documentarul Channel 4, spune Ottley, exploatează aceleaşi temeri din societatea britanică şi nu face nimic pentru a-i educa pe oameni cu privire la migraţia românească.

Totuşi, îl întrebăm, nu se poate spune că îi educă pe britanici cu privire la cauzele migraţiei şi intenţiile migranţilor români? „Sunt de acord că da, face asta”, răspunde Charlie Ottley. „Acesta este un aspect care m-a emoţionat. Obstacolele pe care le-au avut oamenii de depăşit pentru a veni aici, plini de speranţă, urmate de dezamăgirea care apare deseori sunt foarte emoţionante şi tragice. Dar titlul sugerează că aceasta este marea majoritate a românilor, ceea ce nu e adevărat şi e foarte cinic”.

Principala obiecţie: titlul

De fapt, Ottley a identificat două probleme: aceea că se insistă prea mult, prin personajele şi locurile alese, pe unghiul sărăciei şi titlul, care are două conotaţii, pe care britanicul le dezavuează: „Sugerează că vor veni foarte mulţi români aici şi există mulţi oameni stârniţi deja în această privinţă de cei ca Nigel Farage, din partidele de extremă dreapta, care se tem că Europa de Est se va muta în Anglia şi le va „fura” britanicilor locurile de muncă – ceea ce este ridicol, pentru că aceasta este însăşi raţiunea Uniunii Europene, de a avea libertate de circulaţie”. Titlul indică „o invazie sau creează impresia unei invazii – incită şi antagonizează intenţionat”, susţine britanicul.

A doua obiecţie pe care o are la adresa titlului este că sugerează că documentarul prezintă o imagine despre România şi români, per ansamblu: „Dacă vrei să faci un asemenea documentar, nu-l intitula „The Romanians are coming”, ci spune că e un documentar despre sărăcia din anumite părţi din România şi despre luptele de zi cu zi ale românilor pentru a supravieţui sau pentru a îmbunătăţi viaţa familiilor lor”.

Două Românii: „Wild Carpathia” şi „The Romanians are coming”

Totuşi, aşa cum România pe care a prezentat-o el, cea cu peisaje de basm, care nu sunt „sparte” de mine dezafectate sau de munţi de gunoaie, în care simplitatea satului este un obiectiv turistic şi în care mersul cu căruţa pe străzile neasfaltate e „fun” - această Românie e la fel de nenuanţată şi la fel de reală ca şi aceea, prezentată în tuşe cenuşii, din „The Romanians are coming”. Fiecare echipă s-a uitat la o bucată din România, îi spunem.

Până într-un punct, este corect, recunoaşte britanicul, să spui că şi „Wild Carpathia”, şi „The Romanians are coming” prezintă o parte din România – primul ilustrează o parte frumoasă, cel de-al doilea, una urâtă. Diferenţa este în scopul celor două producţii. „Eu nu făceam un documentar de ştiri despre anumite probleme umane. Eu am făcut un documentar despre România pentru Travel Channel, deci scopul lui era să îi încurajeze pe oameni să meargă în România”, îşi începe răspunsul. „Când oamenii spun că am creat un basm despre România, nu sunt tocmai de acord. Da, am arătat cele mai frumoase părţi pe care le-am văzut, pentru că acestea vor ajuta ţara şi încuraja turismul din toată lumea. România are o ofertă uriaşă din acest punct de vedere. Obiectul meu a fost să creez un show de călătorie, dar, în acelaşi timp, să scot în evidenţă şi anumite probleme. Am vrut să şi trag un semnal de alarmă cu privire la distrugerea habitatului natural din România”.

Pe de altă parte, spune el, seria celor de la Channel 4 „se prezintă ca o dramă umană, o producţie despre români”. „Ca să fie asta, trebuie să fie mai obiectivă şi să acopere mai multe aspecte. Da, există sărăcie în România; da, mulţi oameni trăiesc în condiţii îngrozitoare, fără electricitate, iar guvernanţii trebuie să facă ceva în această privinţă. Să vedem ce va face domnul Iohannis şi ce se va întâmpla”, spune Ottley şi râde după menţionarea numelui noului preşedinte.

„Am auzit că la Microsoft româna e a doua limbă, pentru că sunt atât de mulţi IT-işti din România acolo”, ne mai spune şi ne povesteşte că şi site-ul său a fost făcut de „o echipă minunată de români”, „Cred că astfel de lucruri sunt la fel de importante ca sărăcia abjectă în care trăiesc unii români. Dar acest documentar nu este despre ce se întâmplă în România, ci despre ce se întâmplă când aceşti români ajung aici”.

Cele două dezbateri – pe cine să fim furioşi?

Dacă prima reacţie a românilor, în urmă cu o săptămână, a fost aproape exclusiv de revoltă, pe măsură ce mai mulţi oameni chiar au văzut documentarele, ea a căpătat o nouă dimensiune. Există, în acest moment, două grupuri, ambele revoltate şi furioase. Pe de-o parte, sunt cei care consideră că Channel 4 a produs un documentar discriminatoriu. Pe de altă parte, din ce în ce mai mulţi români se declară furioşi pe cauza problemei. Cu alte cuvinte, de ce există încă acea Românie, o ţară membră UE şi NATO, dar în care o comunitate minoritară trăieşte în ghetouri? De ce avem în continuare zone în care nu există nicio speranţă pentru o zi de mâine care să fie mai bună decât cea de ieri?

„Nu cred că sunt două laturi opuse ale dezbaterii”, comentează Charlie Ottley: „Cred că sunt discuţii valide, dar distincte. Furia este validă, pentru că au prezentat anumite grupuri din societate în care sunt probleme, ignorând celelalte zone. Cât despre furia cu privire la existenţa unor asemenea cazuri de sărăcie: nu e o situaţie „sau, sau”. Nu e fum fără foc. Dacă astfel de zone nu ar fi existat, nu s-ar fi putut face documentare despre ele. Cred că trebuie să faceţi ceva în privinţa asta şi să investiţi sume uriaşe pentru a curăţa aceste zone şi a-i ajuta pe oameni să aibă un nivel acceptabil de trai”.

„Cu puţin noroc”, spune el, atingând un punct dureros al României europene, „nu va mai fi atâta corupţie, iar aceste fonduri nu vor fi deturnate şi vor fi cheltuite cum trebuie”.

Pentru comentarii, mă găsiţi pe Facebook - Alina Matiş şi pe Twitter - @alinamatis

Citește și: